421 matches
-
timp, la realitate. „Hai, Își spuse ea, termină odată de muls și du-te la treburile tale...“ Însă de la Îndemn până la faptă era o cale destul de lungă, astfel că Mașa, după ce-și șterse mâinile de poală, rămase cu ele atârnate În gol; gândurile Îi zburau când la Țara Sfântă, când la oaspetele care sforăia și acum pe lavița din tindă, când la copilăria ei pierdută În negura uitării... La babulea Tatiana, la tatăl ei, Nicanor, și la mama sa, Fevronia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vântul cel surd, bătând dinspre răsărit Înspre apus, stârni un vifor În coroana lui, Împrăștiindu-i pe străzi Întreaga flotilă de pistile și stamine pline de polen nu galben, ci fosforescent. Revenindu-și În simțiri, masterandul văzu că femeia-șarpe stătea atârnată de gâtul lui, gata-gata să-l sufoce. Oliver Își Încleștă, la rându-i, cu toată forța degetele de grumazul ei, reușind astfel, În ultimul moment, să se salveze. Când se trezi de-a binelea, femeia zăcea moale, Întinsă În așternutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
intermediului alfabetului Morse, Într-un alt salon, În care, din pricina neglijenței personalului de la ghișeu, a fost transferat a doua zi. Aici a dat peste bărbatul-lumânare și femeia-colivă, peste omul-lingură și omul-toacă și mai ales peste ușa de biserică, ce stătea atârnată Într-o balama, scârțâind Îngrozitor din toate Încheiturile posibile și imposibile. Înhăitându-se Între ei, toți aceștia terchea-berchea, care puteau fi de obicei văzuți la Înmormântări, s-au apucat să-l ia peste picior pe Oliver, astfel că masterandul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de-a valma oameni-picior, oameni-urechi, oameni-gât, oameni-mâini, oameni-ferestre și oameni-uși, acoperiți de sus până jos de lacăte și clanțe, oameni-epoleți, oameni-cal și oameni-sabie, ADN-ul și Tabelul lui Mendeleev, cu favoriți cât toate zilele, care stătea de dimineața până seara atârnat ca un liliac de perete, Încercând să reconstituie, prin sciziune, elementul primordial al materiei cenușii din creierul uman; ei bine, toți acești trenchea-flenchea se adunau, cu mic, cu mare, În jurul omului-locomotivă, umblând pe șine sau târându-se pe traverse În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
agațe o lucrare. Nu toți turiștii vizitează toate galeriile dintr-un muzeu, dar toți se duc la toaletă. Părea să nici nu conteze cum arăta pictura. Ceea ce o făcea artă, o capodoperă, părea să depindă de locul în care e atârnată... de cât de bogată e rama... și lângă ce alte lucrări se găsea. Dacă se documenta bine, găsea o ramă veche potrivită și-și agăța tabloul în centrul unui perete plin, putea rămâne atârnat acolo zile întregi, poate săptămâni, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
depindă de locul în care e atârnată... de cât de bogată e rama... și lângă ce alte lucrări se găsea. Dacă se documenta bine, găsea o ramă veche potrivită și-și agăța tabloul în centrul unui perete plin, putea rămâne atârnat acolo zile întregi, poate săptămâni, până să-l sune cineva de la muzeu. Sau poliția. Au urmat capetele de acuzare: pagube răuvoitoare, distrugere, graffiti. „Murdărirea domeniului public”, așa a numit un judecător arta lui și i-a ars o amendă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
d) Cuvinte de îmbărbătare e) Aur netemporal f) Chemarea mosorului a) Cheagul alb, lăsat din seară. Dintre limpezimi crescut, Cu aripa ca un scut Abia dus la subțioară, Cel cu plisc întors de ceară roșie Încovrigat, Peste inimi Către seară Atîrnat: Chipul, coabe, S-a-îmbuibat în seara grasă Ca într-o baniță cu boabe Și-a sburat. S-a-îmbuibat Ceasul rău, Și s-a dus Ceasul tău, Domniță Hus! b) Este Domnișoara Hus, (Carnaksì! Mașalà!) Cu picioare ca pe fus, Largi șalvari Undeva
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
transcendentului care coboară...”. Originea numelui acestui concept este legată de estetica deosebită a Catedralei Sf. Sofia din Constantinopol, care este expresia arhitecturii bizantine: „linii și forme în care orizontalul se confundă cu verticalul”. Senzația optică este aceea că biserica este „atârnată” de cer. La nivel metafizic această senzație se traduce în conceptul „transcendentului care coboară și se relevă din proprie inițiativă”, radical opus față de interpretarea arhitecturii gotice caracterizată prin linii verticale care se unesc și se armonizează în boltă. Credincioșii protestanți
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
de obicei, moale și gânditor. Din când în când, privește fugar asupra caselor și dughenelor din jur...Aici nu se prea văd trăsuri boierești, ci mai degrabă călăreți care își îndeamnă bidiviii cu zor. În cârligele înfipte în deregi stau atârnate tot felul de mărfuri, pornind de la opinci și terminând cu bucăți de stofe scumpe...Privesc cu încântare la toate cele puse spre vânzare. Fiecare dugheană are înfățișarea ei. Printre ele tronează câte o casă. Se deosebește prin faptul că are
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
a întins mâna: Uite-o colo. E cea mai arătoasă de prin partea locului. Aș zice să mergem să vedem cam ce făină se macină la moara lui vodă. Îndată și pornim. Ne apropiem cu precauție. De departe se văd atârnate tot felul de stofe și lucrături scumpe. Înăuntru și prin preajmă se mișcă lume aleasă... Așa da, părinte! Mai seamănă a dugheană, nu ca altele de, ți-i frică să intri în ele. Numai că te înșeli, fiule. Chiar de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
se iscă o forfotă mare, doctorul strigă o asistentă care seamănă cu o faraoană. "Pregătește trusa". Aruncă altă privire spre ea și intră în cabinetul de vizavi. Se aud râsete, cineva spune bancuri. Femeile așteaptă cu ochii stinși, cu mâinile atârnate, par statui dezolate peste care a trecut o viață de câine. Un loc cu verdeață, un loc de odihnă, de unde a fugit durerea și întristarea...", popa tămâiază sicriul, babele bocesc înfundat în năframă. Se gândește la bunica ei nu ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cărților... — Se va ajunge la uniformizarea metodelor de cenzură ale diferitelor regimuri? — Nu la uniformizarea lor, ci la crearea unui sistem în care să se echilibreze și să se susțină unul pe altul... Directorul General te invită să privești planisfera atârnată pe perete. Culorile diferite indică: țările în care toate cărțile sunt sistematic confiscate; țările în care pot circula numai cărțile publicate sau aprobate de stat; țările în care există o cenzură rudimentară, aproximativă și imprevizibilă; țările în care cenzura este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din adânc, trecând prin fața a două figuri neliniștite. Se scurseră mai multe minute până când cercul de lumină dezvălui o formă atârnată de capătul firului. ― Iată-l! ― E nemișcat, zise Lambert, care căuta cu înfrigurare un semn de viață în corpul atârnat. Un gest... orice... o obscenitate chiar... dar Kane nu mișca. ― Fii gata să-l prinzi dacă se balansează spre tine. Trepiedul gemu. Lambert se așeză în fața lui Dallas, de partea cealaltă. Corpul lui Kane apăru în marginea găurii, atârnând parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
apa nu mai contenea să curgă din puful lor. Unde să le usuce? Ochii îi luciră de-o idee năstrușnică. Se duse spre sârma de rufe și le prinse cu câte un cârlig de fiecare aripă; apoi le privi așa, atârnate, zvârcolindu-se, dând din picioare și măcănind gălăgios. Ce să vă fac, dacă n ați fost cuminți? Acum să stați acolo până o să vă uscați! Iar rățuștele îi răspunseră pe măcănitul lor. Uf! Că tare am mai obosit! Cum i
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Băcănel, retușase doar conturul obrajilor fostului lider comunist și schimbase steagul roșu cu stema Partidului Comunist Român de sub fereastra rămasă tot larg deschisă cu un tricolor găurit. În fundal lăsase aceleași blocuri, fabrici și macarale, doar că acestea aveau acum atârnate semnele electorale ale Vechiului Partid Istoric. Din colțul din dreapta-sus, un înger surâdea bucălat, desfășurând o pamblică tricoloră, pe care stătea scris: „Renașterea Națiunii și a Speranțelor, prin credința în Dumnezeu și Rege și acțiunea Vechiului Partid Istoric Nou!“ Secretarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să citiți că e strict personal și confidențial. Nici să vi-l dau eu nu a vrut.“ A urmat-o. Iliuță, șoferul lui Iachimovici, îl aștepta pe canapeaua din dreptul ficusului. Se juca cu un lănțug auriu de care avea atârnată o bilă roșie. Se așeză lângă el. „Complicații, nea Păsculescule“, oftă Iliuță. „Dom Jorj nu mai poate să vină. Ne-am întors azi dimineață de la întâlnirea de la Mare și acolo n-a ieșit cum trebuie și mi-a dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
întrunire, să mestece ceva condimentat, ca de pildă chimion, anison, sâmbure de pin sau camfor, iar după reîntoarcerea acasă să-și pună îmbrăcămintea la aerisire sau afumat, să-și spele mâinile cu apă cu oțet, la gât să aibă mereu atârnată o bucățică de camfor; evitarea răcelii, fapt pentru care era necesară purtarea sub cămașă a unei flanele sau a unei haine de lână sau cel puțin a unei centuri de lână; asigurarea odihnei pe timpul nopții, încredere în ajutorul divin și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Partea a treia Sfaturi pentru Telemac Capitolul 17 Ulise adolescent Parterul unei case-tip din Sudul anilor ’30, construită cu banii unor emigranți Întorși din America și refăcută acum zece ani. Terasă la ultimul etaj, ferestre mici cu rufe colorate atârnate, Între ele, pe frânghii. Prin ușa deschisă se văd copacii bătrâni din curte cum freamătă: bate un vânt cald, subțire, aici e Încă vară. Un living imens, pe jos gresie În culori șterse, În capăt bucătăria cu pereții acoperiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fiu-său? Ia gândește-te. Am studiat dosarul lui Izvoranu Daniel, e destul de voluminos pentru vârsta lui. Fusese exmatriculat și a avut mare noroc să fie În lot cu fiul generalului Bob, i-a reprimit la grămadă, dar el stă atârnat Într-un fir de păr. Mă gândeam deja să inițiem o revistă samizdat studențească, dă bine afară, un PR prin Europa Liberă, fenomenul e aproape inexistent În România, ăia o să fie nebuni de bucurie, numai asta o să latre! Să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
gaură și făcea cumva înfundat pac, chestie care mă îmbăta de plăcere. Așa că, pe la 12-13 ani, mă înghesuiam să merg la alimentara după zahăr sau macaroane ca să bălăbănesc coșul pe lângă mine, țanțoșă ca un curcan, cu perlele false ale mamei atârnate la gât și cu o broșă în formă de frunză pe piept, în timp ce lălăiam încet cântă cucii cântă. Băbuța, tanti Arsici sau Oberneni nu s-au dat niciodată în vânt după noutățile astea și au continuat să cărăușească pe ruta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ceilalți pentru puțin, iar de încep să-i vorbesc de dragoste, dânsa lasă vorba frântă, fără curiozitatea sfârșitului. Se încearcă să doarmă lângă mine, iar eu mă stăpânesc, ca să n-o tulbur. Dar când o simț adormită, cu o mână atârnată și cu gura întredeschisă, nu mă mai opresc. Doarme ușor, sărăcuța, cu lacrimile încă pe ochi, a adormit de îndată. E obosită, tot păzindu-mi supărarea și oboselile mele. Singur privesc marea și cerul. Miercuri. Aseară, pe mal, în așteptarea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Tovărășia noastră fu iute întreruptă: gazdele, doamna și domnul Axente. Amândoi spre 50 de ani. Doamna Zoe Axente, rotundă, galbenă, cu gropițe în obraz, cu gesturi mărunte, cu vocea subțire și vorbele îngrămădite. Domnul Costică Axente, mărunt, întunecat, cu mustățile atârnate. Și unul și altul în clipa aceea numai preocupați să se arate gazde perfecte, să pară imediat că mă cunoșteau și că-mi erau prieteni. Îmi puneau o mie de întrebări, cu toate că nu m-au văzut niciodată, și aprobau orice
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
auzit de dincolo cum mama trântește capacul valizei, și atunci am aruncat și centura în cutie, și peste ea pălăria, care era să cadă, cutia era prea plină, curelușa s-a agățat de sulul de postere și a rămas așa, atârnată, și atunci am auzit din nou zgomotul încuietoarei de la valiză, care era defectă, valiza nu se putea închide decât în doi, unul trebuia să apese capacul cu putere, iar celălalt să încuie valiza cu cheia, și am auzit cum mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
toți din țișorii de lapte, dulci la pipăit și lucitori ca sideful. Își amintea cum i se clătinau și cum și-i scosese pe rând, legați cu câte o ațișoară de clanța ușii. Tata trân tea ușa, iar dintele rămânea atârnat de sforicică, mânjind-o cu un pic de sânge. Pipăi între degete, visător, osișoarele lustruite. Le atinse cu limba. Erau dulci și călduțe. Fuseseră odată trup din trupul lui. Deodată primi un telefon de la Ingrid, primul după luni de zile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai este reflecția lumei astfel cum ea se arată ochilor într-o reală trezvie, ci, ca în fantazia poetului și a artistului, se ridică în jur în petrificațiunea ideilor 42 {EminescuOpXV 43} eterne ce reprezintă. De jur împrejur sunt pânze atârnate, la care perspectiva este aparentă, asupra cărora timpul trece fără urmă, toate având un ce necunoscut de aranjor și toate închipuiri ale unui suflet mare. Ceea ce numesc capete ordinare fantazie nu este fantazie, ci slăbiciune a creierilor, fantasterie. Pe când celor
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]