675 matches
-
povara în spinare, o întrebă pe Maimuță dacă este ateniană, iar aceasta spuse că da, așa era, și că se trage dintr-o familie de nobili de seamă din oraș. Apoi Delfinul o întrebă dacă auzise de Pireu (faimosul port atenian). Maimuța, crezând că Pireu e un om și temându-se să nu-i fie descoperită minciuna, răspunse că îl cunoștea foarte bine și că-i era un prieten apropiat care, fără îndoială, se va bucura s o vadă. Delfinul, indignat
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
moartea pentru cei trândavi a fost modificată de Solon în pierderea drepturilor cetățenești și amendă 23. Autorii citați ne aduc aminte că în epocă a fost înfăptuită și o reformă monetară. Scopul său a fost acela ,,de a stimula comerțul atenian și pentru ca Atena să scape de sub influența comercială a Eginei"24. Grecii știau, iată, că există o legătură directă între monedă și comerț. În context poate că nu ar mai trebui să pasăm capitalismului contemporan speculația comercială și jocul speculativ
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
fi vorba, fără să exagerăm, despre o devalorizare competitivă, artificiu la care economiile moderne recurg adesea. Este vorba despre celebra curbă în ,,J", a deprecierii monetare descrisă atât de bine de Michel Didier în opera sa ,,Economia-regulile jocului". Noua monedă ateniană este mai ușoară decât a Eginei, 100 de drahme noi de ale lui Solon, erau egale cu numai 75 de drahme vechi"25. Dacă ne vom gândi numai la politica de curs de schimb valutar a Guvernului American de după al
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
omului din sălbăticie, din primitivism. Epoca lui Solon 32 se caracterizează și printr-un sistem politic complex. Exista Aeropagul 33 care avea rol de organism legiuitor, un tribunal suprem specializat în chestiunile penale, dar care asigura și controlul celorlalte organe ateniene. De asemenea, exista o Adunare a poporului 34, ca parte a sfatului celor 400, ce funcționa ca un parlament 35. Alți demnitari erau Arhonții 36, specializați în treburi financiare, Poletes 37, care se ocupau cu arendarea domeniilor statului, Naucrarii 38
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Acum se extinde comerțul cu vecinii și apar porturile care operau transportul de mărfuri. Navele erau din ce în ce mai mari, iar tehnica navigației se dezvoltă foarte mult46. O etapă importantă asupra căreia vom arunca o privire este și Epoca Clasică, a democrației ateniene 47. Referindu-se la această epocă, Tucidide afirma: "Trăim sub o rânduială politică ce nu are de râvnit legile altora; departe de a-i imita, suntem mai degrabă o pildă pentru unii. Numele său este democrația, fiindcă cârmuirea statului nu
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
319. 56 Claude Simon, Băncile, Editura Humanitas, București, 1993, p. 11. 57 David Abulafia, Marea cea mare. O istorie umană a Mediteranei, Editura Humanitas, București, 2014, p. 119. 58 Nicolae Iorga descrie comerțul grec astfel: ,,Importanța, ca și bogăția comerțului atenian, constă tocmai în libertatea absolută a acestui comerț", Nicolae Iorga, Originea formelor vieții contemporane, Editura Datina Românească, Vălenii de Munte, 1933, p. 135. 59 David Abulafia, Marea cea mare. O istorie umană a Mediteranei, Editura Humanitas, București, 2014, p119. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
înțelegem astăzi prin societate a învățării au avut contribuții importante în acest sens: R.M. Hutchins (1968, 1970), care utilizează într-un sens apropiat de cel actual conceptul de societate a învățării și ne provoacă la o recuperare a modelului paideic atenian; E. Faure (1972) și imperativul său a învăța să fii; T. Husen (1974), cu propunerea ca statele să pună cunoașterea și informația în centrul preocupărilor lor; C. Argyris și D. Schon (1978), cu fundamentele puse în privința organizațiilor care învață; R.
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
distingem între simbolurile incomplete și numele proprii. În "On Denoting" susține că, de fapt, numele proprii sunt descripții definite singulare deghizate. Astfel că un nume propriu precum "Socrate" poate fi gândit ca o prescurtare pentru o descripție de genul: "filosoful atenian care a murit bând cucută". De aici rezultă că ceva nu poate fi un nume propriu decât dacă numește un obiect. Obiectul este denotatul sau referința numelui, care are semnificație necontextuală doar dacă denotatul pe care acest nume îl denumește
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Iată un singur exemplu (aș putea să dau sute) despre elenistul Maurice Croiset: „La catedra de la Collège de France, pe fotoliul său de la Academia de Inscripții, septuagenarul, octogenarul, nonagenarul (subl. n.) stătea ca un înțelept al vechimii pe marmura băncilor ateniene. Afară ceața se întindea și se strângea înapoi, picături cădeau din neguri, urlete de sirene și vâjâituri de motoare tăiau un aer gros și obscur, strigăte nervoase trimeteau unde spre fereștile sălii, iar el stătea liniștit, străin de toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
protestul social și politic. — Ajungem într-un punct-cheie al convorbirii noastre. Mă preocupă, de mai mulți ani, condamnarea lui Socrate. Dacă ar fî să punem față în față „Apologia”... lui Platon și ceea ce Hegel spunea despre Socrate— considerând că societatea ateniană era îndreptățită să respingă și să condamne pe Socrate, ca principiu al noului, punctând prin aceasta, cum Hegel zicea, începutul decăderii ei ca societate - am observa două atitudini complet-divergente. Una din ele e fierbinte, e contemporană morții, iar cealaltă e
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
relația ei cu alte conștiințe individuale. Dintr-un punct de vedere, aceasta descompune, distruge unitatea globală, totalitară, primară a comunității. Este treapta necesară a fenomenului istoric pe care-l numim civilizație. — Bine, dar nu cred că acesta era cazul societății ateniene. Nu, nu era. Îți amintești că Nietzsche, în multe locuri din cărțile lui, consideră pe Socrate ca pe unul care a înjosit spiritul atenian. În alte locuri, tot Nietzsche vede în Socrate pe cel care a dat cea mai exemplară
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fenomenului istoric pe care-l numim civilizație. — Bine, dar nu cred că acesta era cazul societății ateniene. Nu, nu era. Îți amintești că Nietzsche, în multe locuri din cărțile lui, consideră pe Socrate ca pe unul care a înjosit spiritul atenian. În alte locuri, tot Nietzsche vede în Socrate pe cel care a dat cea mai exemplară împlinire a acestui spirit. Și n-am impresia că Nietzsche s-a contrazis. Acuma, am dreptul și eu, ca orișicine, să optez: și optez
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de trei tipuri: politică, administrativă și financiară. Descentralizarea politică presupune implicarea cetățenilor în procesul de luare a deciziilor, creșterea importanței procesului de consultare democratică a acestora și de luare în considerare a manifestării voinței acestora. Pericle, referindu-se la cetățenii atenieni, spunea, în lucrarea sa „Asupra cauzelor măreției ateniene”, că „...noi suntem singurul popor care credem că acela care nu se amestecă în treburile statului nu este numai un indolent, ci și un om de nimic” (apud Pavel, 1996, p. 5
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
politică presupune implicarea cetățenilor în procesul de luare a deciziilor, creșterea importanței procesului de consultare democratică a acestora și de luare în considerare a manifestării voinței acestora. Pericle, referindu-se la cetățenii atenieni, spunea, în lucrarea sa „Asupra cauzelor măreției ateniene”, că „...noi suntem singurul popor care credem că acela care nu se amestecă în treburile statului nu este numai un indolent, ci și un om de nimic” (apud Pavel, 1996, p. 5). Într-adevăr, un sistem democratic solid nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
dificile. La început, Platon nu-i dă lui Eudoxiu chiar locul pe care acesta consideră că îl merită în Academie. După periplul său spre Orient, în cursul căruia îl întâlnește pe faraon, Eudoxiu devine un nume de referință în gândirea ateniană. Platon îi dă apoi mai multă putere, până acolo încât Eudoxiu ajunge chiar să conducă Școala în vreme ce autorul Republicii încearcă să-l convertească pe Denis din Siracusa, în Sicilia - unde duce discuții filosofice în contradictoriu cu Aristip din Cirene... înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
visată, ci ca exilat, colonii din Samos fiind izgoniți de pe pământurile lor, cu obligația de a-și satisface stagiul militar. Sărac, exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante îplatonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
redactate de Diotim stoicul; se culcă cu toate femeile din școala sa; își prostituează propriul frate; colecționează cocotele și nu rezistă tentației libidinale; își însușește filosofia altora - atomismul lui Democrit din Abdera, hedonismul lui Aristip din Cirene; nu este cetățean atenian - ce oroare!; îi frecventează pe cei puternici; proferează neîncetat obscenități; vomită de două ori pe zi din cauza exceselor alimentare; cheltuie zilnic averi pe mâncare; se dedă, noaptea, unor practici sectare; îi detestă pe toți ceilalți filosofi; ce-i drept, n-
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
reproduce categoriile clasice ale istoriei platoniciene a filosofiei justifică dualismul care opune plăcerile stabile epicuriene plăcerilor dinamice cirenaice. Epicur nu s-a putut mulțimi cu această dimensiune negativă a hedonismului, nici Aristip doar cu măsura instantanee a jubilării. Practica Grădinii ateniene și corpusul doctrinal transmis la Cirene interzic această opoziție factice. Epicur pare să-i datoreze lui Aristip mai mult decât vrea să recunoască și decât se spune acolo unde e predat. Numai aprecierea clipei, pretins cultivate de Aristip și de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aspiră să organizeze viața privată, să legifereze în ceea ce privește viața sexuală a indivizilor, să pedepsească pe oricine refuză să-și subordoneze libertatea personală statutului de cetățean al statului Leviathan? Epicur crede în contractul între indivizi consimțind la edificarea intersubiectivității libere. Cetățeanul atenian conduce comunitatea folosind constrângerea, autoritatea, poliția? Cel din Samos face apel la prietenie. Platon se află la originea totalitarismelor moderne îa se citi sau reciti textele lui Popper)? Epicur se află la originea rezistențelor dintotdeauna. La țară, departe de lume
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
emanații ale Grădinii. De altfel, magistrul dispune de discipoli cărora le trimite scrisori îprintre care și cele trei păstrate). Regiunea Campania este un punct de pătrundere a acestei gândiri pe teritoriul italic. Poetul satiric Lucilius, de exemplu, evocă niște banchete ateniene la care este vorba de atomi și de simulacre, dovadă că gândirea lui Epicur a traversat Marea Adriatică. La mijlocul secolului al II-lea î. Hr., Alkios și Philiskos, doi greci despre care nu dispunem de nicio informație, își propun să implementeze filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o Venus care să nu te înstrăineze de tine însuți. Autobiografia poetică a lui Catul, în sfârșit, este presărată cu locuri comune epicuriene ale momentului. Filosofia iese din cadrul ei, invadează poezia elegiacă și contaminează viața cotidiană. Epicurismul ascetic al Magistrului atenian cunoaște o nouă viață sub trăsăturile unui epicurism hedonist roman. Philodemos, sirianul educat la Atena și stabilit în Italia, devine autorul și actorul acestei transformări. Vila Papirusurilor funcționează în geografia acestei dinamici filosofice. Alunecarea semantică de la epicurianul discipol al gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
amintim doctrina: impasibili, fericiți, scutiți de tulburări, eterni, nemuritori, compuși dintr-o materie subtilă, veseli, locatari ai unor interlumi, zeii sunt un model etic, desigur, dar, de data aceasta - prima, mi se pare - și un model politic. De la secesiunea epicuriană ateniană îEpicur și Grădina sa) la practica comunitară campaniană îPhilodemos și vila lui) sau chiar la posibila întovărășire romană cu puterea îLucrețiu și dorința lui de a-l converti pe Memmius), epicurismul a cunoscut metamorfoze, evoluții. Dar această revoluție pare inaugurală
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și culpabilitatea, și gnosticismul, triumfător, venit de la Dumnezeu, virtutea, binele suveran, și bucuria, disociată de orice transcendență, motivată de plăcere, de neatins, PLATONISM și gnosticism, propedeutica creștinismului, POLITICĂ cetățenie păgână, Constantin, convertire, și Eusebiu din Cezareea, lovitură de stat, democrație ateniană, Imperiu convertire, Donația lui Constantin, religia imperiului, Iustinian, justiție, lege a lui Dumnezeu, naturală, a oamenilor, lovitură de stat, Teodosie, codul, totalitarism, violențe autodafeuri, dispariții de lucrări, corpus cimic, corpus ciremaic, Democrit, Epicur, PSIHANALIZĂ acte ratate, denegația freudiană, idealul eului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
admitem că întrucât adevărata libertate politică se evidenția în aceea că fiecare făcea parte pe rând dintre cei care guvernau și dintre cei guvernați -, acolo democrația este "regimul majorității sărace", dar libere. Ceea ce nu corespunde întru totul adevărului, deoarece democrația ateniană era limitativă atât din punct de vedere al teritoriului (restrâns), cât și din cel al calității de "cetățean". Modul de vot al Senatului este ilustrativ pentru cunoașterea originii și aplicarea principiului majorității la Roma. Considerat prototip al tuturor camerelor superioare
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
mâna unor meșteri iscusiți [tektonôn], / și lui am să mă-nchin și-am să-l cuprind la piept, / rostindu-ți numele, crezând c-o-mbrățișez / pe draga mea soție, chiar de nu va fi. / Ce desfătări de gheață!"3. Ceramiștii atenieni reprezentau uneori nașterea imaginii sub forma unui războinic în miniatură care se ridică din mormântul unui războinic mort în luptă, cea mai frumoasă dintre morți 4. Imaginea ar atesta atunci triumful vieții, dar un triumf dobândit asupra morții și meritat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]