3,288 matches
-
și mecanic Storr Daniel, Lucruri de valoare nevăzute în tușit Storr D.S, Vise de du pagini imprimate Storrer A. de la comic al meu H Ecranul se aruncă înainte cu un flash electric sonor și toate luminile se stinseră. Televizorul ateriză cu o bufnitură grea, sticloasă, în întuneric și eu, cuprins de-o panică animalică, m-am tras îndărăt, târându-mă pe călcâie și pe podul palmelor. M-am lovit cu umerii de sofa și m-am cățărat neîndemânatic pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din apă, în sus și pe spate, într-o jerbă de picături, gura mea s-a deschis ca pentru a țipa, dar căile mele respiratorii erau zdrobite și înfundate și din gât nu-mi ieși decât un nimic aspirat. Am aterizat cu putere, împroșcând în jur fragmente disparate. Și apoi... Și apoi a început să plouă, o aversă grea de litere, cuvinte, imagini, frânturi de întâmplări, fețe, locuri - o pădure, un oraș noaptea târziu - marea din jurul meu agitându-se și spumegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tine și-o să faci orice ți se va spune. — Nu... am început, dar peștele, luxofagul, prinse brusc viață, țâșnind cât ai clipi spre fața mea. M-am ferit am sărit m-am împleticit m-am împiedicat am căzut pe spate, aterizând pe cot, în care-mi explodă o durere crâncenă. Mica mreană trecu val-vârtej pe deasupra capului meu, lovindu-se de ceva, ceva invizibil, agitat și tunător, care o năuci și o făcu să se rostogolească într-un curent gigantic. Am inspirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scaun și am sărit, un picior lovind șezutul și împingându-mă în sus, tot mai sus și m-am strâns și mi-am ferit capul și totul era tăcut - eu în aer, ieșind pe geamul spart la lumina zilei. Am aterizat mai întâi în picioare și apoi am căzut în mâini și în genunchi cu niște bufnituri zdravene și niște clefăituri înfundate. Iarba udă și pământul îmbibat de apă săriră în lături când vârfurile bocancilor mei, genunchii și mâinile întinse se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înfundate. Iarba udă și pământul îmbibat de apă săriră în lături când vârfurile bocancilor mei, genunchii și mâinile întinse se afundară în cratere de noroi rece, aspirant. — Să n-o pierzi, zise vocea fetei. Țigara îmi căzuse din gură când aterizasem și zăcea, scoțând rotocoale de fum, în iarba noroioasă, udă. Am ridicat privirea. — Și începe să faci ce ți se spune, zise ea, sau te las în urmă. Se întoarse și o porni pe peluza lungă într-o alergare susținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
perfect evoluată. Mark Richardson. Mark Richardson. Mark Richardson. Mark Richardson. — Încă vine după noi. În buzunarul meu, strigă fata în spate. — Ce? — În buzunarul meu. Ambală motocicleta după ce ne-am lovit de o denivelare, am făcut un salt și-am aterizat cu un pleoscăit. — În haină, pe partea asta. Înclină capul spre stânga. Mi-am desprins mâinile, m-am luptat să urc geanta lui Nimeni pe spate și am încercat să-mi vâr mâna nesigură în buzunarul hainei ei. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
picioare. Sunt moartă de foame. Tușa Ruth ne pregăti amândurora două mic-dejunuri englezești complete, cu cârnăcior și șuncă și ouă și fasole și pâine prăjită. Nu mi-am dat seama cât de foame mi-era până când muntele de mâncare nu ateriză pe masă, în fața mea. Corpul meu, mai ales cotul meu, era învinețit și înțepenit din cauza căzăturilor și loviturilor din ultimele câteva ore, dar stomacul și viscerele își reveniseră surprinzător de repede. Mă așteptam fie la o curiozitate nestăpânită, fie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unde, cu o jumătate de secundă în urmă, se aflau brațul și umărul și capul meu. — Ludovician! am strigat cu o spaimă viscerală, izbindu-mă zdravăn de podea chiar în clipa în care masiva idee de rechin ieșită la suprafață ateriză înapoi pe și sub podeaua din spatele meu, forța loviturii trimițând în aer o undă de impact alcătuită din sensuri și idei care mă izbi și mă aruncă înainte, pe ciment. Am sărit din nou în picioare, m-am întors și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zidărie, în spatele meu. Eu răsucind mâna din încheietură, trăgând tare și apoi cutia eliberându-se într-o ploaie de mortar și fărâme de cărămidă, avântul făcându-mă să mă împleticesc în spate și să cad prin gaură, după Scout. Am aterizat grămadă pe-o podea cu dale de gresie, cu cușca lui Ian peste mine. — Mișcă. Am ridicat privirea și am văzut un corp de bibliotecă prăbușindu-se peste mine și m-am rostogolit, împingându-l pe Ian în lături când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un ropot în jos, abia întrevăzute în ceață, o ploaie de meteoriți a umbrelor. Cu ochii larg deschiși și gâfâind, m-am băgat sub apă când o bucată uriașă de carenă frântă se ivi rotindu-se din albul dimprejur și ateriză cu zgomot în ocean, în spatele meu. Ieșind repede la suprafață, tușind și scuipând, am înotat prin valuri și printre hălci de carne spre grămada năruită a navei Orpheus, m-am cățărat cu pieptul pe ea și m-am ținut bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
adus starea de bine) un remediu. Pe vremea cînd înfloreau toți polimerii, a însemnat chiar un adăpost mental. Ne făceam unii altora pozne. Poznele ca o acnee juvenilă de la "Ora". O plăcuță cu Loc de veci, găsită-n Eternitatea, a aterizat pe biroul lui Cornel Șoitu. Protestam și noi cum puteam contra "rotărilor de cadre". Hada era satisfăcut: își recăpătase dreptul deplin de-a lăuda. Pe cine trebuia, firește. I-am fixat deasupra capului altă plăcuță, din Grădina Botanică: Plantă toxică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
încetinit brusc. S-a pornit o ninsoare cu fulgi uriași ce la atingerea trupurilor noastre calde se transformau în flori de cireș și cădeau mai departe din cer, florile de cireș și neaua amestecate într-o serbare a anotimpurilor. Am aterizat la loc în grădina Hipogrifului. I-am mulțumit din suflet cu acea strângere de inimă a omului întors acasă dintr-o călătorie pe care știa că nu o va mai putea face vreodată. Eu îți mulțumesc, pentru gândul tău sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
e cea care dă ritmul, nu pentru că e lentă, ci pentru că e cea mai înțeleaptă. Ea integrează ritmul vieții și-l impune cu naturalețe. Creionul descrie cercuri subtile, deplasându-și câte puțin centrul. Cu fiecare rotație se dă peste cap, aterizând, pe cele două vârfuri, pe rând. Floarea-Soarelui își apleacă grațios capul, iar inorogul își înclină cornul și-l înfige în nisip ca pe un compas. Careul se deplasa în spațiu, aleator și legănat ca marea, păstrându-se, însă, în definiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trăgeam din urmă, pentru a lăsa dâre pregnante și continue. Apoi, vin mai aproape de cușca luminată, pe a cărei pereți se zbenguiau niște gângănii uriașe, săreau ritmic în toate direcțiile, cădeau în toate pozițiile, apoi se propulsau iar în sus, aterizau pe burtă, pe spate, în genunchi, cei mai experimentați cădeau chiar în picioare. M-am oprit să mă uit fascinată. Unul dintre băieți, cel mai mare, executa întoarceri repetate în aer peste cap, înainte și înapoi, și ateriza de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în sus, aterizau pe burtă, pe spate, în genunchi, cei mai experimentați cădeau chiar în picioare. M-am oprit să mă uit fascinată. Unul dintre băieți, cel mai mare, executa întoarceri repetate în aer peste cap, înainte și înapoi, și ateriza de fiecare dată în picioare. Era foarte înalt și saltul său brusc depășea cu mult săritura celorlalți. Lui nu-i era frică să zboare, să se înalțe oricât de sus. Ateriza lent, parcă în ciuda gravitației, pe picioare de pisică, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
repetate în aer peste cap, înainte și înapoi, și ateriza de fiecare dată în picioare. Era foarte înalt și saltul său brusc depășea cu mult săritura celorlalți. Lui nu-i era frică să zboare, să se înalțe oricât de sus. Ateriza lent, parcă în ciuda gravitației, pe picioare de pisică, apoi se înălța iar, făcea câte o rotație sau două prin aer, apoi iar și iar, fără efort, fără întrerupere, într-un perpetuum mobile. Și energia lui pornită dintr-o sursă necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
atenția. Sare cu o minge între picioare. Din când în când, aruncă mingea în sus și o prinde din săritură tot cu picioarele și, tot așa, o aruncă din nou... Restul copiilor pendulau și ei înainte și înapoi, sărind și aterizând pe diverse părți ale corpului, fără să iasă în evidență, dar contribuind la mișcarea browniană de colectiv, la crearea acelei atmosfere microscopice de materie dezlănțuită în mișcare. Și, în timp ce-l contemplam pe zeul meu întemnițat, se apropie un om cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
două reprize ale întrepătrunderii ciocurilor. De altfel, la toate nivelurile, mișcarea albatrosului este un dans; albatroșii dansează pe valuri, dar și în înaltul cerului, unde se înalță sau coboară, planând cu aripile larg deschise. Cel mai mult dansează după ce au aterizat pe aeroportul din insula Espanola din Galapagos, singurul loc de pe pământ unde și-au ales aceste păsări măiestre să-și desăvârșească estrul. Ființe de aer și de apă, albatroșii sunt nesiguri, dezorientați și stângaci pe pământ, de aceea își aleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
au ales aceste păsări măiestre să-și desăvârșească estrul. Ființe de aer și de apă, albatroșii sunt nesiguri, dezorientați și stângaci pe pământ, de aceea își aleg un loc cât mai plat, bine desemnat, de obicei circular, aeroportul, unde vor ateriza câte unul, pentru a evita coliziunile. Aeroportul trebuie să se afle în apropierea mării, pentru că tot aici se pregătesc de zbor, disciplinat, unul câte unul, pășesc agale până la stânca de la buza mării. Aici așteaptă o vreme, ca și cum s-ar pregăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
brăilean își găsea ocupație întărind prezentul prin modificarea zidurilor trecutului într-un viitor prezent perpetuu. Dacă mergi în cartierele mărginașe cu antenele satelit la poartă, să nu te aștepți la cine știe ce. Locuitorii ies din casă la vederea ta ca și cum ai aterizat din Lună. Te studiază, îți pun întrebări, te răsucesc pe toate părțile, îți dai seama, la un moment dat, că ai uitat și limba română și rostul tău pe lume. Analizează mașina (aceeași marcă au și ei în curte), se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
et Company, la maximum 123 de ani, brăileanul trăind cât cioara, quod erat demonstrandum!... Sigur, omul de rând habar n-avea, Brăila existând dintotdeauna sub un clopot divin, dar sigur, efect imediat simțit în Iad, pentru că foarte rar marfa păcatului ateriza aici, îngrijorare care stârni oarece panică în rândul dizidenților Universului. Se hotărî o masă rotundă, cu negocieri dure prin aruncarea în joc a tuturor cărților, dar Sfinția Sa și-a trimis avocați, economiști, psihologi și spioni, tot unul și unul, elita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aici și pe ta-su' care-i mai haladit decât toată drăcărimea la un loc. Mânca-ți-aș, îmi place, e ca-n Eminescu: greieri, fluturi, Luna mai lipsește, dar nici nu apucă să termine Ghiborț fraza, că Luna și ateriză bufnind, cuprinzând cu uriașa sa cocoașă tot cimitirul și jumătate din stația de betoane a Cartierului Hipodrom. Morții ieșeau de sub ea aplatizați și plecau șchiopătând spre gropi. Câteva zmeie din coală albastră, praștii și parașute din batiste, căzură din canioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și uimirii noastre, prăbușirea în neant a speranțelor și bucuriilor de libertate: era Căpcăunu! Și, mânându-ne ca pe o turmă de șobolani murați în apele spaimei, am ajuns prin tunelurile verticale în păduricea de lângă Siret. Șobolanoidul, aruncat cu forța, ateriză acolo unde odihneau în pace zmeiele și parașutele: pe fața întunecată a Lunii! După care stăpânul adâncurilor își luă zborul până când deveni un liliac ce gravita în jurul astrului nopții. Și pentru că acum eram solidari în suferință și blestem, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de ochi cât să vadă moșul și pe partea cealaltă a Pământului. I-au îndesat masca pe cap și i-au lipit-o cu saliva lor vrăjită. Proful mișca din cap ca și cum ar aproba perfecțiunea asemănării. Și-și luă zborul. Ateriză pe o palmă. Își frecă lăbuțele supărat și ridică ochii. Uriașe cât cerul, treisprezece mii de nasuri, douăzeci și șase mii de ochi albaștri ca cerul, treisprezece mii de guri de femeie de o frumusețe antică. Cine ești tu? strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
antrenori n-a operat nici o schimbare tactică, partiturile rămîn aceleași ca înainte de pauză. Se joacă la fel de prudent ca la începutul meciului, așezarea celor două echipe pare trasă la indigo, spectatorii încep din nou să se înfurie. Pe pista de atletism aterizează tot felul de obiecte aruncate din tribune, de la monede, tirbușoane, tocuri de ochelari, pînă la umbrele și pălării. Forțele de ordine încep să se agite, să devină mai vigilente. Sînt minutele cînd atacul Ceaușeilor are o sclipire care este de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]