419 matches
-
descifrată. O taină în marginea căreia se află ubicuul Orlik. În L’énigme de l’Atlantide, timbrul prozei grafice este profetic și pedagogic. Miezul Pământului ascunde o civilizație atlantă ce are strălucirea teritoriilor descrise de Platon. Avansată și sofisticată, țara atlanților își are secretul ei infernal. Prăbușirea din gloria originară este pre cipitată de conflagrația atomică. Stăpână a științei, Atlantida este distrusă de știința ce devine instrument al morții. Oaspeți ai atlanților, cei doi pământeni citesc, în trecutul acestui imperiu retras
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
strălucirea teritoriilor descrise de Platon. Avansată și sofisticată, țara atlanților își are secretul ei infernal. Prăbușirea din gloria originară este pre cipitată de conflagrația atomică. Stăpână a științei, Atlantida este distrusă de știința ce devine instrument al morții. Oaspeți ai atlanților, cei doi pământeni citesc, în trecutul acestui imperiu retras în adâncuri, posibilul viitor al lumii terestre. Damnarea atlanților poate fi și damnarea Pământului însuși. Știința, odată eliberată de cenzura rațională, poate sfârși prin a submina edificiul majestuos pe care l-
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
originară este pre cipitată de conflagrația atomică. Stăpână a științei, Atlantida este distrusă de știința ce devine instrument al morții. Oaspeți ai atlanților, cei doi pământeni citesc, în trecutul acestui imperiu retras în adâncuri, posibilul viitor al lumii terestre. Damnarea atlanților poate fi și damnarea Pământului însuși. Știința, odată eliberată de cenzura rațională, poate sfârși prin a submina edificiul majestuos pe care l-a fondat. Blestemul Atlantidei este avertismentul din istoria de veterotestamentară. Războiul atlanților este războiul de exterminare pe care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
posibilul viitor al lumii terestre. Damnarea atlanților poate fi și damnarea Pământului însuși. Știința, odată eliberată de cenzura rațională, poate sfârși prin a submina edificiul majestuos pe care l-a fondat. Blestemul Atlantidei este avertismentul din istoria de veterotestamentară. Războiul atlanților este războiul de exterminare pe care omenirea este obligată să-l evite. Aventura își relevă miezul ei utopic. Liniștea unei comunități nu se poate fonda decât pe această alianță dintre înțelepciune și curaj. Cetatea semeață își cuprinde, în sine, germenii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de exterminare pe care omenirea este obligată să-l evite. Aventura își relevă miezul ei utopic. Liniștea unei comunități nu se poate fonda decât pe această alianță dintre înțelepciune și curaj. Cetatea semeață își cuprinde, în sine, germenii distrugerii. Ultimii atlanți, călăuziți de Blake și Mortimer, găsesc drumul către stele, către un nou Pământ care să le fie Eden. Șansa regenerării lor este și șansa regenerării umanității însăși. Oscilând între happy-end și mefiența în fața progreselor științei, evocând călătorii în timp și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe cale de a fi regăsit. Mû împinge arta hipnotică și halucinatorie a lui Pratt până la ultimele ei consecințe. Din vis în vis, ca într-o uriașă păpușă rusească, Corto înaintează într-un univers de dincolo de rațiune. Călugări celți, cavaleri templieri, atlanți și războinici maya se reunesc în labirintul care se ascunde dincolo de porțile templului de pe insulă. Răpită de indienii care văd în ea un avatar al vechilor zeități, Soledad îi provoacă pe Corto, Rasputin și Tristan la cea mai stranie călătorie
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din Insula Paștelui, acolo unde Corto contemplă cerul, alături de statuile uriașe care prind glas și își reamintesc geneza continentului pierdut. Regina amazoanelor, care domnește peste seminția ei neîm blânzită, este, la rândul ei, o inițiată ce cunoaște secretul luptelor dintre atlanți și locutorii din Mû. Aventura capătă acum o dimensiune fabuloasă ce evocă, în cheie postmodernă, vârsta de aur a comics-ului american. Pierdută în adânc, nefericita Soledad descoperă în Hugues, conducătorul unui popor din centrul pământului, prezența care îi va
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
simțea că din această a doua viață, atât de intensă și de epuizantă, evocând umiditatea sexului însângerat al unei prostituate dintr-un port, se va ivi înțelesul ultim pe care îl intuise în adâncul oceanului, în vecinătatea ostrovului scufundat al atlanților și amazoanelor. Poate că îmbătrânesc și devin melancolic, murmura Corto cu același surâs, cu gândul la valurile Pacificului din care se ivise nava lui Cain și a Pandorei. Veștile de la cei doi erau din ce în ce mai rare. După război, Cain se dedicase
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
năvăli într-o zi, spre prânz, sute. Mai pregătești o molimă - o boală necunoscută - apoi o cădere generală în misticism. Sau vei deschide o Școală de Mistere, în care toți, Maeștri și discipoli, se vor strădui să afle taine despre atlanți sau cum se vor fi numit, fiindcă egiptenii nu au învățat magia cultivând Delta Nilului și nici indienii yoga călărind elefanții prin junglă. Vei opune unei lumi dispărute una fictivă, s-ar putea să declanșezi forțe necunoscute, imposibil de controlat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
bolile minții sau le trimitea asupra vrăjmașilor. Îl căutau emisari secreți; erau dintr-un ținut îndepărtat numit Ventali - sau Ventalia - unde stăpânul de atunci al Domeniului petrecuse cincisprezece ani. Acolo învățase șapte limbi moarte, dintre care una era aceea a atlanților. Limba edenică, de fapt, vorbită, cândva, de către Adam și Eva, așa lăsa să se înțeleagă; transmisă celor doi de către Creator, nu se pierduse; fiul Profetului știa graiul lui Dumnezeu!!! Poate chiar Cuvântul... Nu e de mirare că un alt urmaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
este exclusă. Manuscrisele erau studiate în Bibliotecă, scribii lucrau tot în incintă; secție de împrumuturi nu exista. Incendiul a fost pregătit îndelung, a ieșit perfect. Cineva avea interesul să distrugă o parte din memoria scrisă a planetei. Probabil că ultimii atlanți, constituiți în societăți secrete. Știința țării lor dispărute încăpuse pe mâinile unor tirani. În megalomania lor, faraonii se opriseră la arta construcțiilor. Palate și piramide. Dar în momentul în care s-a ajuns la mecanismul invocării și folosirii unor forțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
tirani. În megalomania lor, faraonii se opriseră la arta construcțiilor. Palate și piramide. Dar în momentul în care s-a ajuns la mecanismul invocării și folosirii unor forțe care puteau să ducă la distrugerea unui continent întreg în câteva clipe, atlanții - sau cum s-or fi numit - au considerat că este vremea să intervină. Pentru că înaintașii lor trăiseră, cândva, o experiență. Dar zeci de manuscrise au fost „salvate”, nu doar cel aflat în posesia Castelanului. De fapt, niște compilații după adevăratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
s-or fi numit - au considerat că este vremea să intervină. Pentru că înaintașii lor trăiseră, cândva, o experiență. Dar zeci de manuscrise au fost „salvate”, nu doar cel aflat în posesia Castelanului. De fapt, niște compilații după adevăratele scrieri ale atlanților, dispărute și mai înainte, în afară de una, niciodată intrată în Bibliotecă. Un fel de Carte a Cărților, care a avut - și are! - un circuit suprasecret. Secretul Secretelor. Cineva o deține. Nu Castelanul; el are rezumatul celorlalte. Sau numai al uneia. Îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
obsesii: cine a distrus Biblioteca? Nu puteai să scapi un asemenea prilej. Poți să pui în seama personajelor orice inepție: păreri proprii pe care le strecori acestora, neîndrăznind să ți le asumi. Nu poți să spui de-a dreptul că atlanții au existat cu adevărat și că urmașii lor conduc lumea. Și nici că te simți, iremediabil, frustrat: ți s-a răpit - prin incendierea Bibliotecii - șansa de a cunoaște Marile Mistere; ai ajuns un neajutorat care trebuie să răsfoiască mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un apartament mare de pe Fasanenstrasse, un pic mai la sud de Kurfürstendamm și la o aruncătură de băț de toate teatrele și restaurantele mai bune în care nu mergeam niciodată. Era o stradă liniștită și frumoasă, cu portaluri albe și atlanți care susțineau fațade elaborate pe umerii lor musculoși. Nu era ieftin. Dar apartamentul ăla și partenerul meu fuseseră singurele două luxuri pe care mi le permisesem în doi ani. Primul dintre ele a fost mult mai plin de succes pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
gornist, au găsit o bătrână cu palton și fular, au găsit un bătrân cu pipă, au găsit o veneră și un apolo, au găsit un domn cu joben, au găsit un episcop cu mitră, au găsit o cariatidă și un atlant, au găsit un lăncier călare și altul pedestru, au găsit un arab cu turban, au găsit un mandarin chinez, au găsit un aviator, au găsit un condotier și un brutar, au găsit un mușchetar, au găsit o servitoare cu șorț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
închinat lui Poseidon, Plaja Roșie - care îți dă senzația SF că ești pe Marte, Plaja Îndrăgostiților și Plaja Albă - de unde poți admira muntele, din care mușcă marea ca un rechin de valuri albe. Arheologii identifică Santorini cu legendara Atlantidă - Insula Atlanților, motiv pentru care vin anual mii de turiști. A urmat Insula Leproșilor, Spinalonga (Spinul lung), Insula Lacrimilor sau Kaledon cu Fortăreața Spinalonga. Toate aceste denumiri, pentru o singură insuliță, amplasată la intrarea în golf, lângă Elounda, o mică stațiune, exclusivistă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
într-una armatele să-i aducă alții. Țara aceasta era o insulă uriașă, din dreptul strâmtorii pe care o face la apus Marea dintre Pământuri. Unii o numeau Țara Apelor, alții Atlantida. La marginea acestui deșert, în pragul căruia soldații atlanți trimiși să aducă robi stăteau acum, Iahuben mai fusese. Dar în inima deșertului înfricoșător avea să intre întîia oară. Armatei i se dăduse un răgaz de două zile, pentru odihnă. Fiecare făcea ce putea. Unii dormeau, alții se plimbau, ori
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fost rob o vreme scurtă în țara Retenu, unde s-a rătăcit de armată până l-au găsit tovarășii lui și l-au scăpat. Totuși, aceea a fost o întîmplare nefericită. Uneori sunt robi și regii străini. Iahuben era însă atlant, nu negru. Robii cei mulți sunt negri, ei sunt robii cei adevărați. Și copiii lor... Păru că se luminează. Acest sclav sau nu era chiar atât de înțelept cum i-a mers faima, sau îl mințea. - Cum nu se nasc
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
unui preot rome în schimbul unui cuțit de aramă cu mâner de argint. - Și? - Preotul m-a învățat să scriu, să citesc și să cunosc stelele. - Și după aceea? - După aceea nimic deosebit: am fost luat rob, împreună cu stăpânul meu, de atlanți. Stăpânul a smuls sabia unui soldat și s-a străpuns cu ea și eu am nimerit întîmplător printre robii de pe Piscul Sfânt. Mai târziu, Marele Preot m-a luat la el. Asta-i tot. - În Ta Kemet ți-a plăcut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ne întîlnim cu alte neamuri. Iată de ce: mi-a poruncit Puarem să le ocolesc. - Și dacă ne întîlneam cu neamurile de păstori, ce se întîmpla? - Nu știu, răspunse Auta. Știu numai că aceste neamuri nu sunt blajine ca păstorii voștri atlanți. Și deșertul, este al lor. Se așezară să mănânce. Somn nu le era. Auta însă nu se atinse de mâncare. Arăta îngrijorat. Fața lui părea mai aspră. În ochi se zăreau totuși două luminițe triste. Lui Iahuben începu să-i
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
armată căreia nu i se putuse împotrivi nici o țară a lumii. Nici o altă țară nu avea palatele și grădinile Atlantidei. El nu se folosea de aceste palate și grădini, însă le știa în țara lui. Iar acum, deși soldat liber atlant, îl legau de mâini ca pe oricare rob. Nu putea răbda astfel de înjosire. Se scutură și vru să lovească cu umerii pe unul dintre războinicii care-l păzeau. Dar acesta îl izbi cu coada lăncii peste șale, și Iahuben
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
armata lui Puarem. Oamenii negri se opriră și arcașii își încordară arcurile, iar ceilalți își cumpăniră lăncile în mâini. Unul dintre ei răcni ceva și numaidecât o ploaie de săgeți se năpusti spre soldații cu coifurile sclipitoare. Câteva sute de atlanți năvăliră cu săbiile în mâini. Se făcu învălmășeală. Folosindu-se de ea, soldatul Iahuben alergă spre atlanți, apoi se opri la jumătatea drumului, căutîndu-l din ochi pe Auta. Auta însă izbutise să se dezlege și venea spre el. Auta îl
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în mâini. Unul dintre ei răcni ceva și numaidecât o ploaie de săgeți se năpusti spre soldații cu coifurile sclipitoare. Câteva sute de atlanți năvăliră cu săbiile în mâini. Se făcu învălmășeală. Folosindu-se de ea, soldatul Iahuben alergă spre atlanți, apoi se opri la jumătatea drumului, căutîndu-l din ochi pe Auta. Auta însă izbutise să se dezlege și venea spre el. Auta îl dezlegă și amândoi alergară mai departe, intrând în desimea armatei atlante. Armata năvălea cu sulițe și săbii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la marginea oazei, iar munții cu peșteri își suiau stâncile în dreapta, pe zarea de la miazăzi. CAPITOLUL V Armata lui Puarem se odihnea. N-avea ce să prade și nici desfătări nu putea găsi în oaza săracă. În satul în care atlanții intraseră întîi, și în jurul lui, unde erau copaci mai mulți și câteva izvoare, se întindeau cele aproape o mie de corturi. Celelalte două sate mai mici găsite în aceeași oază au rămas pustii; locuitorii au fost aduși în tabăra cotropitorilor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]