980 matches
-
coapsele bronzate uniform, de la mama natură, ieșeau în snopi echilibrați de mușchi, întinși până la genunchi. Poate nu toți observam același lucru, dar în mod sigur aveai la ce să te uiți. Nu găseai un fir de păr pe piciorul ăla atletic, curat, perfect. Abia așteptai să se lipească de tine la un atac prin alunecare sau o săritură la cap. Astăzi, când trag cu ochiul la homosexuali, nu văd mare lucru, nici măcar femeia pe care pretind că o întruchipează dincolo de espadrilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Leana venise odată cu cartierul, ne născusem toți în poala ei ca într-o copaie blândă de cocă și-asfalt. Pe sub halatul de amidon, pulpele puternice fremătau, așteptându-ne capetele cuminți și lipicioase. Mâinile ei miroseau, desigur, a pâine, iar brațele atletice, cu care ne frământa mințile (și poate nu doar pe ele), tot a pâine. Era și greu să miroși a altceva, cu fabrica peste drum, dincolo de blocuri, pe „Ilie Pintilie“. Doar spre sfârșitul primăverii, când ploaia scutura pomii și Bucureștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zgomotele și s-a apucat să arunce cu cataroaie. Pe Cezar l-a și nimerit o piatră, a țipat de durere și ne-a dat de gol. Așa ne-am trezit fără țâțele Lenei, dar cu nea’ Titi după noi, atletic și motivat. Ne-a fugărit prin tot cartierul, aruncând și înjurând. Pe unii poate i-a și prins, astea-s lucruri care nu se spun, iar dacă ți s-au întâmplat, le uiți repede. Cu imagini TV și pulpe de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Fratautii Vechi, fiind premiantul clasei și apoi în toamna anului 1946 a dat examen de admitere la Liceul Eudoxiu Hurmuzachi din Rădăuți pe unde trece în fruntea candidaților intrând în clasa I. Era un elev mai deosebit, avea o statura atletica și era mai înalt față de ceilalți colegi de atunci, învață foarte bine, era foarte bun sportiv și foarte colegial, fiind în permanență îmbrăcat în frumoase costume naționale bucovinene. Având capacitatea și voință necesară, fiind și foarte sârguincios a promovat de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93302]
-
rapidă carieră la IRE Galați, devenind inginerul șef al a noii unități, care a făcut practic electrificarea Bucovinei că beneficiar și apoi ca proiectant. Inginerul specialist în construcții electroenergetice Ionesi Gheorghe, era un om de statura mijlocie, păstrându-și aliura atletica de sportiv din școala, avea o privire directă și o voce hotărâtă, era intransigent dar drept, ajută pe cei care meritau și ura minciună, el avea o mare experiență tehnică, organizatorică, dar și una umană, el fost unul din miile
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93302]
-
Elveția, tărâmul promis al bunăstării în ochii ei, chiar devine neîncrezătoare. Mă îndeamnă să las baltă cartea și să încep și eu "cu ziarele, în trei luni garantat îți cumperi mașină". Dar le coup de théâtre survine când un mulatru atletic (pe care l-am remarcat anterior în magazin datorită superbei blonde care-l însoțea) ascultă conversația noastră despre reușita automobilistică și ne întreabă cu un accent cântat, delicios: "Sounteți roumani? Si mamica mia este roumanca de Bucarest". Tăcere, zâmbete politicoase
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu unghiile de Elveția, nu vor să o părăsească, utilizând orice portiță academică pentru a prelungi mult râvnitul permis B care le dă dreptul de muncă și de ședere. Olga, bulgăroaica, s-a înscris la al doilea master. Agniesjka, poloneza atletică cu dinți cabalini pe care o văd tot timpul cățărată pe bicicletă în diferite locuri din oraș (dă meditații la engleză și aleargă mult), mi-a spus direct într-o discuție privată că ea nu vrea să se mai întoarcă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în realitate, priviți de-aproape, fără lentile, erau plini de bunătate, înțelegere și cu o anumită tristețe. Avea un păr bogat, ușor buclat deasupra frunții. Și era cu vreo cinci ani mai în vârstă decât Ea. Era însă un tip atletic, cumpătat, fără nici un pic de burtă, semn al unui anumit ascetism bine chibzuit, deși în funcția pe care o deținea și la câte protocoale avea nu se putea zice că nu i se potriveau versurile lui Arghezi: "toate bunătățile / i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
se simte bine, totuși mă binecuvântează cu o voce plină de căldură și vitalitate, spunând că vor veni luni. În aceeași zi, pe când Fanny (Kuritzen) aranja masa de jucat poker, s-a sunat la ușă; un domn înalt, cu alură atletică, mi-a dat un pachet mare din partea ambasadorului român din Stockholm: Istoria literaturii române de Călinescu, în engleză! Sunt uimită, n-am fost niciodată la ambasadă și nu l-am cunoscut pe domnul ambasador. Iau pachetul mulțumind. În același timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Uneori veneau cu noi Clem sau Jimmy, sau Sylvester, proprietarul de cinema falimentar, care acum pica la cursurile lui de inginerie la Facultatea de Mecanică și care tot spunea că o să se mute complet în New York. Pe plajă, Dingbat, încorsetat atletic cu curea și bretele, cu o bandana care să-I apere părul de nisip când se punea să stea în cap, cu trupul vrâstat cu ulei de plajă, era urmărit de o ceată de fete și alți atleți ai plajei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
trag cu urechea pe trotuar, doamna de onoare a miresei. O femeie voinică, de vreo douăzeci și patru, douăzeci și cinci de ani, îmbrăcată într-o rochie de satin roz, cu o coroniță de flori artificiale de nu-mă-uita pe cap. Avea un aer evident atletic, de parcă numai cu un an sau doi în urmă absolvise un colegiu de educație fizică. Ținea în poală un buchet de gardenii de parcă era o minge de volei dezumflată. Ședea pe bancheta din spate, presată între soțul ei și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și brațele. Are o motocicletă japoneză, Honda. Radu tresare: vede pe străzile orașului uneori o motocicletă care atrage atenția tuturor mai ceva ca o mașină americană; îl știe pe proprietar: inginer la Combinatul Chimic Valea Brîndușelor, un tînăr înalt, statură atletică, un mers elegant, degajat, o privire ageră, senină, așternută domol înainte, pe care o ghicești furișată lateral, brusc, prin coada ochiului, cînd trece pe lîngă vreo femeie frumoasă. E calm, cu un mare echilibru în vorbă așa și-l amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mereu și-a zis că-l va repezi pe Vlad, interzicîndu-i s-o mai sune, dar e de ajuns să-i audă glasul timid, cu inflexiuni grave, virile, că-i și revin în minte ochii vii, expresivi și frumoși, ținuta atletică, rîsul domol, niciodată vulgar, cu care tînărul a făcut față glumelor deșucheate, spuse timp de vreo două ore de cei cu care mai călătoreau în compartiment. Vă rog să mă iertați! a spus Vlad, rupînd brusc tăcerea, cînd au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
genunchii, ori cu călcîiele. În bucătărie, incitat de joc, profesorul aruncă hainele una după alta. Pînă aici îl oprește Lazăr, cînd îl vede rămas iarăși în chiloții tip sport și-i aruncă o privire scurtă, confirmînd că-i place condiția atletică ce o are profesorul la vîrsta lui. Zici, așadar, că mă vrei la un pocheraș în trei ? filează el încet cărțile. De ce? Așa răspunde profesorul începînd să tremure. "Așa" se poate interpreta și n-am chef. Tot acolo și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Atinge-ne cu sabia! Pe mine și pe Alb! Acum...! Vierme se supune poruncii, fără să crâcnească. Un bubuit..., un licărit..., o undă bâzâindă, surdă, ca un puls electromagnetic... și..., iată! Doi bărbați necunoscuți răsar, dinaintea sa. Primul, un cavaler atletic, cu plete încrețite, negre-corb, îmbrăcat în ținută lejeră de călărie, într-o mantie albă de in, cu cruce templieră roșie, cu cisme moi, pintenate și cu o cămașă-pieptar din ochiuri dese de sârmă, lungă până la cingătoarea lată, cu pafta de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zâmbească. O brunetă cu păr creț o Întrebă Încet, dar nu chiar atât de Încet Încât Antonio să n-o poată auzi: — E noul tău iubit? E soțul meu, răspunse Emma. Fetele de la call-center se Întoarseră curioase Înspre tipul acela atletic și tenebros, soțul acelei colege atât de evazive, care nu spusese niciodată că ar fi fost căsătorită, și nici nu purta verighetă. Îi aruncară o privire În care se citea o invidie ingenuă - erau probabil Însoțite de masculi patetici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
el și ea se mirase. Sarah locuia În spatele Universității. Împărțea chiria unui apartament cu o altă fată din străinătate, pe care el Însă nu o văzuse. Făcuseră sex În tăcere, căci colocatara urmărea Maurizio Costanzo show În sufragerie. Fata era atletică, musculoasă, spontană. O făcuseră de două ori, și Își amintea cu plăcere. Rămâi să dormi? Îl Întrebase ea după aceea. El răspunsese că nu. Îmbrăcându-se să plece, o auzi pe fată spunându-i cu o sinceritate care Îl cutremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spuse Antonio. Tu crezi că lucrurile merg așa cum vrei tu să le faci să meargă, dar nu e așa. Debusolată, Sarah Își compostă biletul În aparatul galben. Trenul pleca peste cinci minute, nu mai aveau mult timp. O fată blondă, atletică, sănătoasă. Pielea foarte albă punctată de pistrui. O fată de douăzeci și șase de ani, sinceră și simplă, așa cum Îi plăcea lui. Antonio o ajută să-și ridice valiza În tren. — Italienii sunt foarte gentili cu femeile, spuse Sarah râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
frumoasă. Încă nu avea optsprezece ani. Scuză-mă, Îi spuse, n-am vrut. Te-am lovit tare? Ea Închise ușor ochii și-l evaluă pe necunoscut pe sub pleoape. Ce văzu? Un bărbat de douăzeci de ani. Un campion de judo, atletic, cu umerii largi și abdominalii sculptați. Părul scurt, un moț Întunecat drept deasupra frunții. Trăsături hotărâte - nas acvilin, buze cărnoase, ochi negri și inteligenți. Și atunci Îi răspunse: Nu. Mingea cu romburi purtată de curent se Îndepărta În larg, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mii de vieți. Dar s-a Întors Înăuntru. De ce? Poate și-au spus ceva - era totuși tatăl ei. Poate că a convins-o. S-a chircit sub masă. S-a chircit și el sub masă? O fi Înalt, o fi atletic, e un italian ca toți ceilalți - unul ca noi. Oricum, el nu a trebuit să alerge așa de mult, casa e mică, cel mult optzeci de metri pătrați, s-a aplecat și a Împușcat-o În inimă de la zece centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vede. Privirea fetiței fixă asupra mamei. Gelozie? Invidie? Dragoste? Încredere necondiționată. Blonda o ignoră și surâde pierdută, Îndrăgostită, minunată, Înspre Buonocore, În costum de baie - probabil boxer supraelastic, pentru a scoate În evidență coapsele și fesele -, patru pași În fața ei, atletic, bronzat, mândru, pentru că tot ceea ce Încadrează - prosop, copil sașiu, fetiță Îmbufnată, stereo portabil, blondă corpolentă, dotată, nu slabă, epatantă - toate acestea sunt ale lui. Erau ale lui, pentru că le-a pierdut și acum aparțin unei alte vieți. Hipnotizat de surâsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
disponibilitățile, trăsăturile intime ale personalității. ,,Ochiul versat” al profesorului de educație fizică distinge existența sau conturarea caracteristicilor individuale, disponibilitățile certe și îi încurajează pe elevi în dezvoltarea acestora. Aspectul fizic și ținuta corporală (impunătoare, expresivă estetică, atractivă, decentă, ostentativă, inestetică, atletică, feminină, masculinizată etc.) reprezintă elemente care pot facilita sau diminua exercitarea unor profesii, după cum pentru altele sunt neconcludente. Profesiile care incumbă relații directe cu publicul solicită aspirantului la post, pe lângă pregătirea profesională și un aspect fizic specific, în multe cazuri
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3014]
-
disponibil și de diversitatea și exigențele calităților pretinse de acestea, nu mai permit o creștere rapidă și deosebită a nivelului latoate probele, dar mai ales la paralele, probă singulară față de celelelte trei maiînrudite. - A apărut o situație similară poliatlonului atletic, ale căror rezultatela fiecare probă sunt mult inferioare celor obținute de atleții * de o probă *. Pentru creșterea În continuare a nivelului tehnic și spectacular, se impuneau Îmbunătățiri regulamentare și În conținutul-metodica antrenamentului. In acest sens, ultimele modificări ale Codului FIG
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
15m. Primul concurs dotat cu premii se desfășoară în 1888, când în cadrul serbării anuale a societății „Tirul” figurează și înotul. În provincie, Timișoara pare sa fie primul oraș unde se înființează o secție de natație, în 1899, la clubul „Atletic” (Schaed T. - Istoricul natației în Banat). Mai târziu apar A.M.E.F.A. (Arad) în 1911, Gloria C.F.R. Arad în 1919, Vulturii Lugoj în 1923 etc. În 1905, la serbările organizate în București de societatea „Tirul”, s-au disputat două probe de
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
el să fi mâncat ceea ce îl face pe acesta să se lanseze într-un discurs în care se simte o indignare reținută. Atitudinea lui Loadamas, fiul regelui, este de ademenea nepotrivită prin provocarea de a-și arăta forța la jocuri atletice. Este vorba despre o întrecere respectabilă pentru vârsta sa, dar dureroasă pentru Ulise care întreabă: "De ce mă poftești în bătaie de joc?" (8.153)125. Ca unul "care roagă" ceva, Ulise este fără îndoială, într-o poziție inferioară și este
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]