527 matches
-
aroganța lui Năstase și primitivismul politic al lui Iliescu au tăiat craca de sub picioarele PSD-ului ține de predestinare, și nu de logică politică. Tare mi-e teamă că dl Băsescu e pe cale să cadă în plasa propriei iluzii de atotputernicie. În poziția în care se află și în țara în care se află, puterea se cucerește în fiecare zi, dar se pierde de două ori pe zi! Alianța aflată la putere a generat un model de acțiune politică extrem de riscant
Ciupitura, avantajul, tunul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11782_a_13107]
-
Camil Petrescu (în Lumea și Contemporanul) și Al. Philippide (în Semnalul și Revista Fundațiilor Regale), au reușit să inducă, așa cum arată Vasile Igna, "în opinia românească, o viziune completamente opusă orientării oficiale, promotoare a unanimității, a "sensului unic" și a atotputerniciei noului realism, socialist, ce trebuia să domnească în artă". Din cealaltă tabără, a "noului" mistificator, a "progresului" care era în realitate un catastrofal regres, răspund Eugen Schileru (vai!), intratabilul dogmatic Nicolae Moraru, mobilul, atît de contradictoriul M. R. Paraschivescu (în
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
Și, în orice caz, personalitatea cu cea mai mare autoritate în partid. Geoană președinte n-a pus capăt competiției pentru putere în PSD. Acesta a fost semnalul că adevărata luptă de-abia acum începe. Coaliția tactică a baronilor sătui de atotputernicia lui Iliescu în partid a început să pîrîie imediat după ce Geoană a devenit nr. 1 în PSD. Toți băieții ambițioși din filiale s-au și apucat să-și facă socoteli și să tragă sfori pentru confruntarea cu Geoană. După debarcarea
Iliescu după Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11780_a_13105]
-
Roller monopolul în domeniul istoriografiei. Iar Andrei Oțetea, savant autentic, își asociază destul de repede un grup de tineri istorici în frunte cu conferențiarul Barbu Cîmpina, Gh. Haupt, Matei Ionescu și încă alții. Și aceștia, coordonați de Oțetea, contribuie la subminarea atotputerniciei lui Roller care, furios, își vede pozițiile pierdute. S-a ajuns pînă și la dezvăluirea abuzurilor sale "științifice", demonstrîndu-se curajos că lucrează cu negri pe care îi exploatează neremunerîndu-i pentru munca depusă și însușindu-și, cu japca, merite și premii
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
1), Iocasta îl îndemnă să accepte sfatul lui Tiresias de a nu forța limitele cunoașterii umane (De ce să vrei/ să fii mai mult decât un om? - 8) și îl mustră că a gustat plăcerile pământești când năzuia la omnisciența și atotputernicia divine (Dacă-ai vrut să fii/ singur cu adevărul tău și-n cer/ alăturea de zei, să nu te fi/ atins de mine și de tron - 8). Inițial, Tiresias admiră tăria lui Oedip, evidentă și pentru cei de sus, dar
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
și la unire. Toate astea erau teme interzise. În schimb, existau teme obligatorii, tendențioase. Trebuia acceptat măcar de formă marxismul, care a distrus zeci de ani viața a sute de milioane de oameni. Trebuia ascunsă tirania partidului comunist, teroarea securiștilor, atotputernicia imperialismului ruso-asiatic. Tinerețea mea și forța mea creatoare au trebuit să se supună o vreme acestei asupriri monstruoase. Cronica poartă pecetea tinereții și forței creatoare, dar și a asupririi suferite și a deformării adevărului. Cititorul să deosebească ce era opera
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
denominațiunile religioase - scrie Crews - și-au schimbat vechea poziție și în prezent ele se opun campaniilor împotriva darwinismului. Au ajuns la concluzia că evoluționismul nu constituie o primejdie pentru religie, că respectul pentru adevărurile științifice nu exclude neapărat credința în atotputernicia divinității. Cele două explicații ale actualei înfățișări a lumii nu sunt însă ușor de îmbinat. De aceea, diverși autori caută soluții de compromis. Frederick Crews le consideră inconsecvente, de neluat în seamă. El demontează, pe rând, demonstrațiile celor care conchid
Iar trădează cărturarii? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6234_a_7559]
-
nu vor aduce prea multe schimbări în structura și calitatea procesului de învățământ. Din școala generală vor ieși tot analfabeți, din liceu tot inculți și din facultăți tot generații de tineri dezabuzați, dresați să nu creadă în nimic, decât în atotputernicia pilei și în binefacerile șpăgii. De vreo zece-doisprezece ani, absolvenții de facultăți se află sub nivelul de pregătire al unui licean mediocru de altădată. Cauzele sunt multiple și scuzele nu lipsesc. Nu ultima este constanta subfinanțare a învățământului. Primii care
Criza din învățământ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9133_a_10458]
-
Și cu invidia nelecuită pe stăruințele altora: "Răbdarea germanilor e fără margini, pînă și în privința nebuniei, pe care Nietzsche a îndurat-o unsprezece ani, iar Hölderlin patruzeci." Altele sînt răutăți savuroase, concise, cu neputință de contrazis, spre slava disperată a atotputerniciei deșertăciunii: "Romantismul englez a fost un amestec fericit de laudanum, exil și ftizie; cel german - de alcool, provincie și suicid." Din loc în loc, miezuri de scînteie neatinsă de blazare: Ne deosebește de înaintași dezinvoltura cu care privim Taina. I-am
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
o extensiune și o ingerință nejustificate, atât ca suprafață socială, cât și ca specificitate a acțiunii, au recoltat constant o puternică aversiune nu numai din partea minorității aflate în vizor, ci a majorității poporului, lezat în demnitatea sa de aroganța și atotputernicia paznicilor. Echitate, dar fără dezagreabile conexe După cum se știe, ca să continui firul ideilor din Scurt interludiu sub tensiune, hotarul despărțitor între cele două etape ale istoriei comunismului românesc, marcând trecerea de la statutul de subordonare totală față de Moscova, imitare servilă a
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
lăsat înșelat de promisiunile ademenitoare ale lui Harriman. Dacă nu ar fi fost timp de doi-trei ani această politică occidentală duplicitară, se modifica, cu siguranță, și strategia partidelor politice democratice românești, nemaiîntreținînd, în popor, speranța venirii americanilor pentru a curma atotputernicia Sovietelor. Dar așa au stat lucrurile pînă tîrziu în 1948. În 1948 se petrece luarea de atitudine categorică a lui - cine ar crede? - Churchill în celebrul său discurs de la Foulton. S.U.A. aveau aceeași atitudine categorică. Atunci se deschid aripile războiului
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
abandona hazardului, mai ales după experiențele de cuantificare și formalizare sonoră a acestuia de către stockastici ori fractaliști. Improvizația iese în lume aidoma unei revărsări a închipuirilor (ca la Nerval), dar și drept o gură a întunericului (ca la Hugo), convocând atotputernicia visului, jocul dezinteresat al gândirii, capabil să surpe conveniențele și conivențele. O complicitate este totuși posibilă, chiar de dorit: prezența ordinatorului cu alaiul său de programe, care de care mai surprinzătoare. 5) Experimentalismul de azi, într-un fel mai puțin
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
lui Iliescu, constă nu doar în ceea ce au făcut ei efectiv, ci și în urmările deciziei lor de a declanșa un război civil. Plătim în continuare pentru percepția străinătății că aici lucrurile nu se rezolvă prin domnia legii, ci prin atotputernicia bâtei. De fiecare dată cînd se mai inventează un prag peste care suntem nevoiți să trecem, motivarea trebuie căutată în imaginea de țară nesigură, dominată de interese de clan, confecționată cu cinism de Ion Iliescu și echipele lui - una dintre
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]
-
mai puternică decît anxietatea că în urma acestei experiențe nu va mai avea unde se duce în Parlament. În Leonida Lari s-a trezit acel splendid orgoliu al poetei basarabence care le-a apărat limba și tradițiile alor săi pe vremea atotputerniciei KGB-ului și a mancurților, cînd și-a dat seama sau, mai curînd, mult după ce și-a dat seama că patriotismul ei a fost folosit la confecționarea unor tiribombe patriotarde.
Orgoliul tîrziu al Leonidei Lari by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10874_a_12199]
-
pe Ricoeur) are la bază o mentalitate justițiară. Potrivit ei, scopul devenirii lumii nu e ca Dumnezeu să se cunoască pe sine, ci acela ca Dumnezeu să-i judece pe toți la capătul vremilor. Grație acestei optici, în bunătatea și atotputernicia lui, Dumnezeu nu pedepsește decît pe cei care chiar au greșit, iar forma pe care o ia pedeapsa divină e resimțită de oameni ca o suferință. Și cum pe Dumnezeu nu-l poți păcăli în justețea judecății lui, nu există
Tainele suferinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8136_a_9461]
-
ci pentru virulența discursului său antisemit. Schirrmacher consideră romanul lui Walser "un document al urii", "o execuție publică", "asasinarea unui evreu"... Căci Moartea unui critic este un roman cu cheie, o satiră, un pamflet, o răfuială cu mass-media și cu atotputernicia unei personalități care trece drept "papă al literaturii". Vizat este Marcel Reich-Ranicki, supraviețuitor al Holocaustului, iar romanul cu pricina ar fi răzbunarea tîrzie a lui Martin Walser pentru vehemența cu care criticul i-a desființat unele cărți. Criticul ripostează public
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
Moartea unui critic în tinerețe, victima satirei ar fi fost un fost nazist - afirmă unul din cronicarii romanului, azi. Martin Walser nu a întreținut niciodată relații prea bune cu mass-media. Romanul care face atîta vîlvă acum este o ripostă dată atotputerniciei presei, de un autor iritat, prost-dispus, agasat. Într-un interviu acordat revistei "Der Spiegel", Walser critica dimensiunile grotești ale reacției lui Schirrmacher față de manuscrisul pe care i-l încredințase atît de confidențial. Realitatea întrece satira - afirma Walser referindu-se la ecourile
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
avea un eu. Pentru comunism, omul este o ființă anonimă, fără personalitate." însemnările de jurnal cu titlul Revizuiri și adăugiri dezvăluie nu numai opiniile unui intelectual de înalt prestigiu despre regimul de teroare, minciună și frică, despre numeroasele arestări și atotputernicia Securității, despre conformismul și servilismul de care, din păcate, nu am dus lipsă nici noi, dar și despre modul revoltător în care s-au comportat comuniștii cu intelectualii, socotiți, cum spuneam, veritabili dușmani de clasă. Prin transformarea Academiei Române în Academia
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
în temelii sistemul electoral. Să credem că această lipsă de tărie a regelui Ferdinand să se datoreze timidității sale de care atît de frumos vorbește Martha Bibescu? Sau îi era teamă că, renunțînd la acea prerogativă, pierde din rolul și atotputernicia în stat? Pierdea negreșit. Dar nu ar fi trebuit să domnească, asemenea monarhilor constituționali de azi, în mod cu totul democratic? Martha Bibescu, Un sacrificiu regal. Ferdinand al României. Traducere de Maria Brăescu. Urmat de Cuvîntări și Documente ale regelui
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
au mers lucrurile ca într-un balet rus. Cât despre mentalitatea comunistă, supraviețuirea ei se vede mai ales în entuziasmul cu care vechi cadre au îmbrățișat noul regim, de liberalism sălbatic numit. Duc dorul comunismului cei care nu suportă regimul atotputerniciei banului, al împărțirii timpului nu în ore, ci în roni. Comunismul a luptat cu regimul selecției naturale și a pierdut. Nu-i condamn pe nostalgicii lui, dar nici nu-i deplâng, cum aș compătimi un estropiat. în cartea de care
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
lui N. Filimon. Cele două romane de Bolintineanu, Manoil și Elena (1862) aparțin acestui interval fast. Spre deosebire însă de celelalte romane românești ale perioadei (romane de inspirație balzaciană, influențate de rețetele „romanului negru”, obsedate de probleme sociale și de atotputernicia banului), scrierile lui Bolintineanu aparțin altei lumi: amîndouă sunt romane de iubire, avînd erosul drept unică preocupare. Autobiografie, nici măcar trucată, există din plin, deși ea apare intens idealizată. Manoil e un poet recunoscut; versurile lui (adică ale lui Bolintineanu, uneori
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
într-o gramatică barthes-iană anti-structuralistă? Într-un secol dominat de la bun început de pasiunea pentru sistem și de nevoia acută de sinteză, ingeniozitatea gândirii lui Roland Barthes pleacă, totuși, de la o rețea cu valori fixe. Această rețea este credința în atotputernicia limbajului. Starea polemică, plăcerea de a construi în răspăr, receptivitatea la nou și interesul deosebit acordat psihanalizei sunt trăsături care vertebrează discursul său, centrat pe identificarea scriitorului cu ființa retrasă definitiv în carcasa limbajului. Redus, însă, la vectorii de mișcare
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
de Gherasim Luca sau Gellu Naum. Redescoperit și ilustrat în anii '60 de neoavangarda onirică (D. }epeneag, Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Emil Brumaru, Sorin Titel ș.a.), suprarealismul românesc a rămas fidel definiției date de părintele său: atotputernicia visului, jocul dezinteresat al gândirii, un nou chip de a exista în lume. Nicolae Bârna nu uită să acorde locul ce i se cuvine "antiliteraturii" lui Urmuz, cel de precursor absolut al avangardismului, dar și de anticipator al absurdului, citatul
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
actori de pe scena politică, dar nu intuiește, decît foarte timid, o evoluție politică precum cea de la alegerile locale din primăvara acestui an. Trendul politic din sondajele de opinie de după alegerile locale poate părea surprinzător pentru mulți dintre noi, obișnuiți cu atotputernicia partidului de guvernămînt din ultimii ani. Semnele unui posibil eșec al PSD se văd limpede în analizele lui Tănase, chiar dacă el nu a putut prevedea durata perioadei de agonie. La originea acestui deznodămînt (pe care autorul analizei îl situa în jurul
Politică ș delicatese by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12576_a_13901]
-
La Kant, eul se emancipează, e instanță conștientă, ordonatoare și legislatoare, morală și liberă, fie că se manifestă religios sau nu. Leibnitz numește omul un mic Dumnezeu. Apoi Fichte decretează că eul e totul. Nietzsche duce conceptul la extremă, proclamând atotputernicia superegoului care se autodepășește continuu, fără a implica neapărat și nuanțe morale, procesul are loc dincolo de bine și de rău, mergând în linia lui Spinoza, care decreta ca virtute puterea și abilitatea de a își asigura satisfacerea dorințelor și a
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]