383 matches
-
trebuie să te relaxeze cu dulcegării și complimente elaborate. Tony Muldoon le avea cu modellingul mai ceva decât cu accentul David Bailey. Câțiva angajați ai băncii intrară și ieșiră în timp ce mă fotografia și ne priviră cu uimire. Lifturile erau în stânga atriumului, așa că bieții oameni nevinovați au intrat în cadru fără să vrea, primind de la Tony un fluviu de blesteme pe care, din fericire, după o privire amenințătoare din partea lui Joe, le-a mormăit mai mult sau mai puțin pentru sine. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să pozez, și mă mai și deranja privirea asta profesională și rece care era neplăcută într-un mod care te paraliza, pe lângă insulte. M-am furișat în prima baie ca să îmi privesc nasul, într-un coridor chiar lângă lifturi. În afară de atrium, parterul clădirii era în mare parte format din camerele mari de recepție, cu birourile administrative ferite din calea privirii; nu trecea nimeni pe acolo. Așa că am petrecut fix zece minute așezându-mă în profil și în semiprofil ca să văd care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
I-am întors spatele să mă uit încă o dată la Planeta plutitoare. Pentru o clipă mi-am imaginat cum și-a zguduit lanțurile și a căzut cu o lovitură mortală de kamikaze peste Charles de Groot în timp ce mergea prin centrul atriumului. Nu era atât de greu de imaginat. În momentul acela, instalația părea a naibii de ostilă, încât ar fi putut face orice. Capitolul 11tc " Capitolul 11" — Bineînțeles că nu a fost vina mea, ce naiba! am spus nervoasă, enervându-mă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
peste Charles și i-a crăpat capul e mult prea cusută cu ață albă. Chiar dacă Charles ar fi fost sub ea când s-a desfăcut lanțul, ar fi auzit-o în cădere. Nu era muzică de fundal sau altceva în atrium și, fiind duminică, toată lumea era la ultimul etaj. Nu era nici un sunet care să-l distragă. Să zicem că cineva a slăbit lanțul sau l-a pilit când l-a văzut pe Charles venind. El tot ar fi avut destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trecea pe acolo -, dar ar fi meritat așteptarea câteva săptămâni, în condiții normale. David Stronge și-a dat acordul. Atunci vina să cadă asupra lui. — Foarte amuzant. M-am gândit chiar acum la altceva. De ce ar fi trecut Charles prin atrium? Corpul lui a fost găsit cu fața spre camera de recepție sau spre sala mare de conferințe, or, acolo nu e nimic care să-l intereseze. Nu, cred că cineva i-a crăpat capul și apoi a avut ideea genială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
găsit cu fața spre camera de recepție sau spre sala mare de conferințe, or, acolo nu e nimic care să-l intereseze. Nu, cred că cineva i-a crăpat capul și apoi a avut ideea genială să-l care până în atrium și să dea drumul Planetei plutitoare deasupra lui ca să facă să pară că sculptura mea a fost de vină. „Opera de artă o ia razna.“ „Creatoarea nefericită spune: «De la bun început a avut o personalitate puternică. Nu o puteam stăpâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
scuzi. Trebuie să mă duc la toaletă. În timp ce ieșeam pe ușă, înțelegeam de ce inspectorul Brand presupusese că Charles venise aici să se drogheze; ca întotdeauna, coridorul și toaletele erau goale. Să târăști pe cineva de-a lungul holului și prin atrium n-ar dura decât o clipă; toate podelele erau fie placate, fie din marmură, nici un covor de care să se agațe cadavrul. M-am privit în oglindă și mi-am ciufulit părul puțin, dându-i timp lui David Stronge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
placate, fie din marmură, nici un covor de care să se agațe cadavrul. M-am privit în oglindă și mi-am ciufulit părul puțin, dându-i timp lui David Stronge să dispară. Nu stătea pe la ușa toaletei; când am ajuns în atrium, am scos întâi capul să văd dacă bântuia pe acolo, însă nu se vedea nicăieri. Ce ușurare. Cineva tocmai ieșise dintr-un lift și se îndrepta către ușă. Era Simon Grenville. S-a oprit la biroul lui Joe. —A, Joe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Era o agitație în vocea lui, exagerată raportat la cele spuse, lucru care mi-a atras atenția. Apoi a aruncat o privire fugitivă peste umăr. Din instinct, m-am pitit pe coridor pentru câteva secunde, și, când am ieșit în atrium , el plecase deja. I-am spus lui Joe,curioasă: Oamenii nu trebuie de obicei să confirme că vin sau pleacă, nu? Nu, îi spun lui Susie înainte să coboare. Ea este cea care preia mesajele. Nu știu ce tot trăncănea domnul Grenville
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și de secretare prin care îmi croiam calea mă fereau de priviri, deși cel care părea a fi Simon nu se uita niciodată în urmă. Nu mă așteptam să fie el. Privirea pe care a aruncat-o peste umăr în atrium fusese mai mult un reflex decât frica de a fi urmărit de cineva. Tocmai când a coborât scările pentru a intra în stația de la strada Liverpool i-am zărit fața și mi-am dat seama că urmăream persoana potrivită. Relaxată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
atras însă atenția că se înscrie în seria acelor „lupi singuratici“ care nu au beneficiat de ajutorul nici unei instituții naționale. S-a referit mai apoi la seria de autor care începe cu cinci cărți (ediția a II-a a romanului Atrium va apărea în curând). „Criticii au spus despre mine lucruri foarte măgulitoare și foarte profunde. De altfel, orice scriitor își dorește să moară pentru a vedea ce se spune despre el, iar apoi să reînvie și să-și continue viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Strong Brands, New York, The Free Press. Alasuutari, P., Bickman, L. și Brannen, J. (2008), Social Research Methods, Sage Publications Ltd. Barrow, S. și Mosley, R. (2005), The Employer Brand. Bringing the best of brand management to people at work, The Atrium, Southern Gate, West Susseex, Ed. John Wiley&Sons, Ltd. Becker, H. S. (1960), "Notes on the concept of commitment", American Journal of Sociology, 66, pp. 32-40. Benis, W. și Nanus, B. (2000), Liderii, București, Ed. Business Tech International Press. Bergstrom
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
Bârgăoanu, (ed.), Globalization and Policies of Development, Ed. Comunicare.ro, București, 2007a, pp. 367 și passim. 30 S. Barrow și R. Mosley, The Employer Brand, Bringing the best of brand management to people at work, John Wiley&Sons, Ltd., The Atrium, Southern Gate, West Susseex, 2005, p. 17. 31 N. Conway și R.B. Briner, Understanding psychological contracts at work: a critical evaluation of theory and research, Oxford University Press, Oxford, 2005; P. Herriot, The Employment relationship: a psychological persperctive, Routledge, Hove
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
ediția a II-a, 2008Ă, cărțile lansate fiind prezentate de Silviu Lupescu, directorul general al Editurii Polirom, și Bogdan-Alexandru Stănescu, director editorial pentru literatură universală. Moderatorul serii a fost George Onofrei, redactorul-șef al „Suplimentului de cultură“. „În afară de reeditarea romanelor Atrium și Întoarcerea huliganului, este vorba despre trei volume noi foarte diferite între ele. Două sunt volume de convorbiri“, a spus Norman Manea, prezentând cărțile din seria de autor: Înaintea despărțirii. Convorbire cu Saul Bellow, Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
-mi văd cel mai bun prieten la televizor. Gândește-te ce sfori ai putea să tragi. Ben râde, pentru că Ben vrea să-i spună totul lui Richard. Vrea să-i spună cum a intrat și s-a așezat în imensul atrium cu boltă de sticlă al companiei TV. Vrea să-i spună cum s-a simțit, înconjurat fiind de imagini cu vedetele televiziunii și cum celebrul prezentator al unei emisiunii de dimineață a venit și s-a așezat chiar lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
făcu un salt înapoi, încercând să strige: „Ce faci?“, însă nu-și dădu seama dacă a reușit să scoată vreun cuvânt. Se gândi că adversarul lui era greoi; el era tânăr, trebuia doar să fugă din cryptoporticus, să ajungă în atrium. Vru să urle, dar își dădu seama că îi pierise glasul. De la oricine s-ar fi așteptat la trădare, dar nu de la Chereas. Îl împinse cu forță, reuși să-l izbească de perete, în timp ce încă o lovitură de pumnal cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi pierise glasul. De la oricine s-ar fi așteptat la trădare, dar nu de la Chereas. Îl împinse cu forță, reuși să-l izbească de perete, în timp ce încă o lovitură de pumnal cădea în gol. Împăratul se repezi spre ieșire; din atrium, un ofițer îi veni repede în întâmpinare. Nu, nu alerga după ajutoare, alerga spre el. Era înarmat - ținea pumnalul ridicat. El nu avea cum să se apere. Îi privi pe cei doi agresori, în spațiul îngust care-i rămăsese. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în gura aceea mare, și ochii care spuneau: „Ești terminat!“. Gustul arzător al sângelui urca pe gâtlej; Împăratul își agită brațele ca pentru a-și face loc: lumina acolo, departe, nu mai era nimeni, nici un glas. Reuși să pătrundă în atrium și pumnalul lui Julius Lupus intră orizontal, trădător - nu ca în luptă dreaptă, ci ca în încăierări - în pântece, iar el se clătină și simți îndată focul... Iar din spate, Chereas - Chereas, cu care glumea în fiecare zi - îl lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pluti un singur gând: „Mai aveam atâtea de făcut...“. Ucigașii îl priveau implacabili. Chereas spuse încet, pe un ton profesional: „E mort, hai să mergem“. Nu apăruse nimeni. — Te iubesc! strigă Milonia, și glasul ei ascuțit de disperare răsună în atrium. Alergă, se aruncă asupra celui căzut, văzu sângele, îi luă capul în mâini. — Ascultă-mă, te-am iubit întotdeauna, chiar și atunci când tu nici măcar nu știai că exist... Vin cu tine... Îi mângâia părul, încerca să-i vadă chipul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gândindu-se că voia să se răzbune. Îmi amintesc că tremuram în timp ce-i așteptam să vină. Însă pe când copiii aceia speriați și sclavii fără speranță se apropiau, escortați de pretorieni, mama mi-a șoptit: „Eu vreau să înțeleg“. Eram în atrium. Prizonierii înaintau încet, fără zgomot, convinși că în palatul soției trădate urmau să aibă parte de o moarte atroce. Mama mi-a spus: „Uită-te la ei cum suferă...“ A făcut primul pas spre fată, sora pe care n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și ajunse la o clădire mare cu trei niveluri, în vechiul stil preaugustinian, cu ziduri de cărămidă. Descoperi alarmat că acolo se afla un grup de pretorieni. Se apropie precaut; nimeni nu-l opri să intre. Făcu câțiva pași în atrium și văzu cum îi vin în întâmpinare cinci tineri, evident străini. Nu-l recunoscu pe nici unul, dar observă că ei știau foarte bine cine era și-i cunoșteau povestea, fiindcă se adunară în jurul lui, salutându-l fericiți, cu cuvinte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nici un străin nu putea debarca acolo. Marea lovindu-se de stâncile inaccesibile era ca un zid lichid. Douăsprezece edificii înconjurau Villa Jovis, o capitală mică, absurdă. Dar Gajus se plimba prin galeriile vilei, fără să treacă de granița reprezentată de atrium. Date fiind condiția lui ambiguă de oaspete prizonier, tragica moștenire a numelui și amintirea fratelui ucis, era slujit de doi-trei sclavi temători. El înțelese că, în timp ce îl serveau, se întrebau dacă aveau să-l mai vadă viu a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Să plecăm de-aici, toți, porunci în șoaptă, însă foarte dur, Valerius Asiaticus. Se supuseră în tăcere, risipindu-se. Nu se auzeau alte glasuri. Încă nu apăruse nimeni. — Te iubesc! strigă Milonia, și glasul ei ascuțit din cauza disperării răsună în atrium. Alergă, se aruncă asupra celui căzut, văzu sângele, îi luă capul în mâini. — Ascultă-mă, te-am iubit întotdeauna, chiar și atunci când tu nici măcar nu știai că exist... Vin cu tine... Îi mângâia părul, încerca să-i vadă chipul. Chereas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atinse umerii. Ea Îi urmărea impasibilă mișcările. Bărbatul Începu să dezlege șireturile care Îi Închideau rochia, dezvăluindu-i Încetul cu Încetul trupul arămiu. 13 20 iunie, În cursul dimineții — Negustori blestemați. Oameni de nimic, șuiera Dante străbătând Înainte și Înapoi atriumul sediului Calimalei, Arta negustorilor de stofe, cea mai importantă din Florența. Bogați, Înfumurați și neobrăzați. Cel puțin jumătate dintre funcționarii Comunei erau, mai mult sau mai puțin fățiș, În serviciul lor. Iar cei care nu erau, se temeau de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
arabe, care nu datora nimic Magrebului aflat de cealaltă parte a Strîmtorii Gibraltar. Licărul de aramă aparținea imperiilor deșertice ale Golfului Persic reflectate În oglinzile de prost gust ale atelierelor de design de la Hollywood, și gîndul mi-a zburat la atriumul companiei de petrol din Dubai pe care Îl traversasem la pas cu o lună În urmă, În efortul de a curta o franțuzoaică plină de vino-ncoace, geolog de meserie, căreia Îi făceam schița biografică pentru L’Express. — Arhitectura bordelurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]