1,372 matches
-
antinaziști. Această etichetă a fost aplicați multor alți oameni. Rudolf von Scheliha, care avea ca sarcină de serviciu la Ministerul de Externe să monitorizeze presa străină în legătură cu atrocitățile naziste, i-a iritat pe șefii Gestapoului prin cererea de detalii despre atrocitățile care s-au petrecut de fapt, astfel devenind o țintă a serviciilor secrete. Gestapo a pretins că ar fi interceptat un mesaj despre venirea unui agent NKVD care avea să colaboreze cu von Scheliha. Von Scheliha a fost arestat, condamnat
Orchestra Roșie () [Corola-website/Science/301151_a_302480]
-
că guvernul sudanez nu a urmărit o politică de genocid. ONU a ajuns la o concluzie diferită de Statele Unite ale Americii cu privire la Darfur din 2 motive. În primul rând, este curios faptul că SUA a găsit de cuviință să eticheteze atrocitățile din Darfur drept genocid, SUA solicitând apoi o anchetă a ONU pentru a contesta opiniile, pentru că în final, SUA să continue să folosească termenul de genocid în ciuda contradicțiilor ONU. Deci, atunci când Comisia ONU a concluzionat că genocidul nu ar fi
Criza din Darfur () [Corola-website/Science/332121_a_333450]
-
crimă, spre deosebire de administrația Clinton din timpul crizei din Rwanda. Al doilea motiv important pentru divergență concluziilor SUA și ONU are de a face cu simplul fapt că Darfurul nu este Rwanda. În timp ce Darfurul este caracterizat că “Rwanda în slow motion”, atrocitățile din Darfur sunt calitativ și cantitativ diferite de cele din Rwanda. Atunci cand SUA a continuat să utilizeze retorica de genocid în ciuda rezultatelor contrare ale ONU, SUA a încercat să plaseze Darfurul în aceeași categorie cu Rwanda a dus la acuzările
Criza din Darfur () [Corola-website/Science/332121_a_333450]
-
aprilie 1945. El a încheiat războiul ca "Generalfeldmarschall" în statul-major al lui Albert Kesselring. La Procesele de la Nürnberg el a apărat cu fermitate rolul militar al Waffen-SS și a negat faptul că a fost implicat în crime de război și atrocități.
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
prin detonarea unei bombe, în 2004. Din decembrie 2005, fiul său Ramzan Kadîrov, liderul milițiilor pro-moscovite cunoscute drept "Kadîrovțî", este conducătorul de facto al Ceceniei. Kadîrov, ale cărui forțe neregulate sunt acuzate de comiterea mai multor răpiri de persoane și atrocități, a devenit cea mai puternică persoană din Cecenia. În februarie 2007, cu sprijinul lui Putin, Ramzan Kadîrov l-a înlocuit pe Alu Alhanov în funcția de președinte al republicii. Deși luptele pe scară largă din Cecenia au încetat, au continuat
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
lupta împotriva culturii ucrainene: închiderea de școli cu predarea în limba ucraineană sau a bisericilor ortodoxe ucrainene și nu s-au comparat nici pe departe, prin scop și acțiune, cu brutalitatea acțiunilor UPA din timpul războiului. În contrast cu consensul istoricilor în ceea ce privește atrocitățile comise de UPA împotriva civililor polonezi, nu există consens în ceea ce privește implicarea UPA în masacrarea evreilor din Ucraina de vest. Există numeroase mărturii care descriu rolul UPA în masacrarea evreilor ucraineni în timpul ocupației germane. Este greu de identificat numărul exact de
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
sentimentelor de revoltă a unei întregi populații care își vede frații și coreligionarii masacrați și bunurile lor distruse.[...] Și astăzi, când mii de bulgari și chiar români sunt uciși, când în Bulgaria se comit la lumina zilei cele mai mari atrocități, Europa creștină nu găsește în forța sa, în regulile civilizației, în legile umanității, alte mijloace să vină în ajutorul acestor nefericite populații decât o tăcere insultătoare ?”" Prin aceste acțiuni, s-a încetățenit în România, Bulgaria și Dobrogea sentimentul unei „frății
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
perioadă, s-a remarcat implicarea activă a revoluționarului Vasil Levski în activitatea ambelor organizații. Mișcările antiotomane au atins apogeul în timpul Revoltei din Aprilie , izbucnite în 1876 în mai multe regiuni din Moesia, Tracia și Macedonia. Reprimarea barbară a revoltelor și atrocitățile comise de soldații otomani (masacrarea a aproximativ 15.000 de civili) împotriva populației civile nu a făcut decât să crească dorința de independență a bulgarilor. Prima perioadă constituțională din istoria Imperiului Otoman a fost o epocă în care conducerea autocrată
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
agenți diplomatici din Balcani. Presa britanică a reluat acuzațiile, relatând că mii de țărani creștini fără apărare fuseseră măcelăriți de musulmani fanatici. Misionarii americani au estimat că au murit până la de creștini, iar bulgarii au avansat cifre între și . Vestea atrocităților bașibuzucilor a ajuns în afara Imperiului prin intermediul colegiului american Robert din Constantinopol. Majoritatea studenților erau bulgari, iar mulți au primit vestea de la familiile de acasă. Curând, în comunitatea diplomatică occidentală din Constantinopol au început să circule zvonuri, care au ajuns în
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
din Constantinopol. Majoritatea studenților erau bulgari, iar mulți au primit vestea de la familiile de acasă. Curând, în comunitatea diplomatică occidentală din Constantinopol au început să circule zvonuri, care au ajuns în cele din urmă în ziarele din Vest. Știri despre atrocitățile musulmanilor împotriva creștinilor nu erau binevenite în Regatul Unit, unde guvernul Disraeli era hotărât să-i susțină pe otomani într-o situație deja tensionată din cauza crizei din Balcani. Un ziarist american din Ohio, Januarius A. MacGahan, care s-a întâmplat
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
Bulgaria nu s-au dus în orașe, astfel încât acestea au fost puțin afectate de conflict. După tratatul de la San Stefano, Rusia a implementat propriul sistem de guvernare în noul principat al Bulgariei. Soldații ruși, cazaci și voluntarii bulgari au comis atrocități împotriva musulmanilor. Între și de musulmani, aproape în întregime etnici turci, au murit și peste un milion de refugiați au fugit împreună cu forțele otomane în retragere. Până la sfârșitul războiului, aproximativ 515.000 de musulmani turci au fost expulzați din Bulgaria
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
trimis special al ONU în Bosnia și Herzegovina în 1992. În 1993 a redactat un raport despre încălcările drepturilor omului în fosta Iugoslavie. Mazowiecki s-a retras în 1995 pentru a protesta față de lipsa de reacție a puterilor mondiale față de atrocitățile comise în timpul Războiului din Bosnia, în principal față de masacrul de la Srebrenica comis în acel an. Un conflict cu Lech Wałęsa a dus la dezintegrarea Clubului Parlamentar al Cetățenilor, care reprezenta Solidaritatea. Clubul a fost împărțit între Acordul de Centru care
Tadeusz Mazowiecki () [Corola-website/Science/323435_a_324764]
-
au fost consemnate unele violențe împotriva etnicilor maghiari. La sfârșitul lui 1944 s-au înmulțit plângerile legate de jafurile și crimele întreprinse în Transilvania de Nord de așa numitele Gărzi ale lui Maniu (autointitulate astfel fără acordul lui Iuliu Maniu), atrocități îndreptate împotriva populației maghiare. Un diplomat britanic raporta către Foreign Office la mijlocul anului 1945, cu prilejul unei vizite efectuate la Cluj, că Gărzile Iuliu Maniu, responsabile de masacrarea a cel puțin 35 de maghiari, țin populația maghiară sub teroare. O
Transilvania de Nord () [Corola-website/Science/304572_a_305901]
-
adevăr, problema a ceea ce se înțelege printr-un "drept" este în sine un controversat subiect de dezbateri filosofice continue. Multe dintre ideile de bază care au animat mișcarea s-au dezvoltat în urma celui de al doilea război mondial și a atrocităților Holocaustului, culminând cu adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului din Paris de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1948. Lumea antică nu poseda conceptul de drepturi universale ale omului. Societățile antice au avut "sisteme elaborate de taxe, concepții de justiție
Drepturile omului () [Corola-website/Science/306853_a_308182]
-
simplu uciși, în timpul căutărilor de arme din casă în casă, chiar și atunci când nicio armă nu a fost găsită. Sârbii au declarat că albanezii musulmani trebuiau să fie exterminați deoarece această eră unică modalitate de pacificare a țarii.” Rapoarte de atrocități împotriva populației albaneze au fost de asemenea raportate de Leon Trosty, pe acea vreme reporter pentru "Luch" și verificate de către Comisia Carnegie a stabilit să analizeze conflictul. În timpul Primului Război Mondial, Kosovo a fost ocupat de forțele bulgare și austro-ungare, în urma unei
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
asistență medicală, deoarece acestea au fost departe de liniile de frontieră. După ce s-au refăcut și regrupat, au revenit pe câmpul de luptă. În 1918, armata sârbă a scos afară Puterile Centrale din Kosovo, care la rândul lor, au comis atrocități împotriva albanezilor și sârbilor. Kosovo a fost unificată cu Metohia muntenegreană, iar ulterior, Muntenegru a aderat la Regatul Șerbiei. După sfârșitul Primului Război Mondial, țara a fost transformată în Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (; sârbo-croată "Kraljevina Srba, Hrvata i Slovenaca") pe 1
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
sensul ca îl poate determina pe purtătorul respectivei meme să acționeze irațional, să risipească resurse și să simtă vină, frică și alte emoții negative fără un motiv real. De la intoleranță până la războaie, în numele religiei au fost comise numeroase crime și atrocități, printre care: Există rapoarte conform cărora Islamul încurajează pedepsirea femeilor care au fost violate, după cum dovedește un caz de viol din Arabia Saudită, în care victima a fost condamnată la o pedeapsă de 90 lovituri de bici, pentru că s-a urcat
Critica religiei () [Corola-website/Science/326001_a_327330]
-
care a încercat o ambuscadă din livada lui Russell a fost prinsă de flancuri și unsprezece oameni au murit, unii chiar după ce s-ar fi predat. Percy a pierdut controlul asupra oamenilor săi și soldații britanici au început să comită atrocități pentru a pedepsi presupusele scalpări de la North Bridge și pierderile lor cauzate de un inamic îndepărtat, adesea nevăzut. După declarațiile lui Pitcairn și ale altor ofițeri răniți din subordinea lui Smith, Percy aflase că minutemanii se folosesc de ziduri de
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
bine organizate din acest punct de vedere. Armata rusă, în schimb, pe tot parcursul războaielor napoleoniene, era aproape total dependentă de regiunea în care se afla pentru a-și procura hrană, ceea ce făcea aceste trupe extrem de predispuse către jaf și atrocități. Furgoanele cu muniții, hrană și efecte se aflau întotdeauna în spatele liniei de luptă, de obicei în afara razei de acțiune a artileriei inamice. Prezența trupelor inamice în spatele liniei proprii constituia deci un fapt foarte grav, aceste trupe putând ataca armata din
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
securitatea populației elene aveau unele temeiuri. În 1915, un grup naționalist extremist nmit Junii Turci au plănuit atacuri împotriva minorităților din Imperiul Otoman, masacrând sute de mii de oameni. Dacă Masacrul armenilor este cel mai bine cunoscut eveniment dintre aceste atrocități, au mai avut loc atacuri și împotriva grecilor din nordul și vestul Anatoliei. Premierul elen Eleftherios Venizelos declara de altfel într-un ziar britanic că Grecia nu luptă împotriva islamului, ci împotriva conducerii anacronice otomane și a administrației sale corupte
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
foarte puțin credibile. Cei mai mulți lideri ai Junilor Turci fugiseră din țară la sfârșitul războiului, iar conducerea otomană de la Constantinopole și capitala înseși se afla deja sub controlul britanic. Contrar scopurilor inițiale, invazia grecilor ar putea fi considerată responsabilă pentru declanșarea atrocităților pe care se presupunea că trebuia să le prevină. Arnold J. Toynbee aducea acuzații grave la adresa politicii britanice și elene, dar și la deciziile Conferinței de Pace de la Paris, care ar fi fost factorii decisivi în declanșara atrocităților comise de
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
pentru declanșarea atrocităților pe care se presupunea că trebuia să le prevină. Arnold J. Toynbee aducea acuzații grave la adresa politicii britanice și elene, dar și la deciziile Conferinței de Pace de la Paris, care ar fi fost factorii decisivi în declanșara atrocităților comise de ambele tabere în timpul războiului. El afirma în cartea sa „The Western question in Greece and Turkey” că „... grecii din Pontus și turcii din teritoriile grecești ocupate au fost într-o oarecare măsură victimele calculelor politice eronate de la Paris
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
fi fost o greșeală fatală. Grecii au atacat un inamic care avea capacitatea să se retragă mereu pe linii defensive succesive, reușind de fiecare dată să evite încercuirea și distrugerea. Istoricul britanic Arnold J. Toynbee a scris că au existat atrocități organizate începând cu ocuparea Smirnei de către greci pe 15 mai 1919. Toynbee a afirmat că el și soția sa au fost martori oculari ai atrocităților comise de greci în regiunile localităților Yalova, Gemlik și Izmit. Mai mult chiar, istoricul britanic
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
să evite încercuirea și distrugerea. Istoricul britanic Arnold J. Toynbee a scris că au existat atrocități organizate începând cu ocuparea Smirnei de către greci pe 15 mai 1919. Toynbee a afirmat că el și soția sa au fost martori oculari ai atrocităților comise de greci în regiunile localităților Yalova, Gemlik și Izmit. Mai mult chiar, istoricul britanic afirmă că a fost martorul nu doar a abuzurilor armatei elene, dar și a localnicilor de etnie elenă. Toynbee avea să scrie că imediat după
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
la cale de forțele neregulate creștine nu numai că nu erau împiedicate de armata elenă, dar se bucurau de sprijinul direct al forțelor regulate elene. Arnold J. Toynbee afirma că a obținut dovezi clare că grecii s-au dedat la atrocități în toate regiunile le ocupase armate elenă. În ceea ce privește situația turcilor din orașul Smirna, Toynbee a afirmat că ei au trăit în ceea ce poate fi numit fără exagerare un „regim al terorii”. Există mărturii care atestă faputl că armata elenă a
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]