5,138 matches
-
exercitată de soție. Și, cum s-a găsit o vecină binevoitoare s-o dea în judecată, i se va da șansa să expieze pentru răutatea și nesăbuința ei. Asta-i tot. Nu e nimic în plus de înțeles aici. (Din auditoriu...) Noi vrem să auzim variantele lor, nu pe a dumneavoastră. De asta suntem aici. Pentru că ni se poate întâmpla și nouă același lucru, am vrea să înțelegem cum a fost posibil, cum s-a putut întâmpla. Pentru că s-a petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înțelegem cum a fost posibil, cum s-a putut întâmpla. Pentru că s-a petrecut ceva foarte grav, iar dumneavoastră îl tratați cu atâta ușurință. Judecătorul: Nu vă impacientați, domnilor! Este un caz cât se poate de banal de trigamie. (Din auditoriu...) Noi totuși vrem să auzim și părerea Marelui Sine și a Micului Sine. De ce le-ați interzis să vorbească? Judecătorul: E în regulă să vorbească toți trei pe rând sau deodată, cum doresc. Doar de aceea am angajat trei stenografe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gutural vocea.) Judecătorul: Numele dumneavoastră, doamnă! Avocatul acuzării (pe post de Cleopatra): Cleopatra este numele meu după tată. Am optzeci și opt de ani și locuiesc la etajul opt. Nu am fost niciodată măritată, dar mai am speranțe. (Râsete în auditoriu. Contrariat, judecătorul își ridică casca de pe o ureche.) Judecătorul: Speranțe?... (Avocatul acuzării se ridică repede din scaun pentru a face o precizare. Din nou în fața auditoriului.) Avocatul acuzării: Clienta mea încă mai speră să găsească un partener loial lângă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la etajul opt. Nu am fost niciodată măritată, dar mai am speranțe. (Râsete în auditoriu. Contrariat, judecătorul își ridică casca de pe o ureche.) Judecătorul: Speranțe?... (Avocatul acuzării se ridică repede din scaun pentru a face o precizare. Din nou în fața auditoriului.) Avocatul acuzării: Clienta mea încă mai speră să găsească un partener loial lângă care să-și petreacă zilele senectuții. (Râsete în auditoriu. Avocatul, ușor jenat.) Eu nu fac decât să reproduc dorința doamnei acuzatoare. (Se reașază în scaunul inculpatului. Picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ureche.) Judecătorul: Speranțe?... (Avocatul acuzării se ridică repede din scaun pentru a face o precizare. Din nou în fața auditoriului.) Avocatul acuzării: Clienta mea încă mai speră să găsească un partener loial lângă care să-și petreacă zilele senectuții. (Râsete în auditoriu. Avocatul, ușor jenat.) Eu nu fac decât să reproduc dorința doamnei acuzatoare. (Se reașază în scaunul inculpatului. Picior peste picior. Își drege vocea.) Judecătorul: Starea civilă a doamnei acuzatoare este de minimă importanță. În sfârșit, să auzim plângerea dumneavoastră către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aici. Îl înnebunea cu susceptibilitățile și insistențele. Ea poartă întreaga vină a transformării lui, ca să nu mai vorbim că tot ea e în câștig, acum are un triplu soț, unul singur nu-i ajungea. Unele femei au noroc, domnule! (Din auditoriu se distinge vocea aferată a Dorei.) Dora: Noroc? Asta numești dumneata noroc? Să trăiești cu conglomeratul zilnic în casă, să trebuiască să asculți trei inepții în același timp ce se bat cap în cap? (Judecătorul bate cu ciocănelul în pupitru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
știe ce să răspundă. Se uită peste umăr către avocatul ei ce-i face semn cu mâna.) Cred că ar trebui să mă consult cu avocatul meu înainte să răspund. E o întrebare dificilă. (Avocatul apărării sare de pe scaun. Către auditoriu, timid...) Avocatul apărării: Protestez! Întrebarea este irelevantă pentru caz. Noua condiție tricornă a lui Philip nu interesează onorata asistență. Atât trigamia, cât și distrugerea panseluțelor au precedat apariția coarnelor. În plus, o consider o întrebare tendențioasă. (Judecătorul devine tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
relaționarea dumneavoastră puternică cu soții Philip să fi condus la aceste modificări!? Philomena: Vă referiti la aripile mele, domnule? Judecătorul: La ele mă refer. La ce altceva? (Philomena își trage șalul de pe umeri și se întoarce în semiprofil spre sală, auditoriu, judecător și restul lumii.) (Din auditoriu...) Este un înger! Un înger! (Philip consternat... în cor) Philomena, tu te-ai transformat într-un înger!? Sinele Mare: Era de așteptat! Întotdeauna am știut că ești un înger! (Masca îi dă o palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să fi condus la aceste modificări!? Philomena: Vă referiti la aripile mele, domnule? Judecătorul: La ele mă refer. La ce altceva? (Philomena își trage șalul de pe umeri și se întoarce în semiprofil spre sală, auditoriu, judecător și restul lumii.) (Din auditoriu...) Este un înger! Un înger! (Philip consternat... în cor) Philomena, tu te-ai transformat într-un înger!? Sinele Mare: Era de așteptat! Întotdeauna am știut că ești un înger! (Masca îi dă o palmă în cap Sinelui Mic. Apoi către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Apoi, deodată, observ că interlocutorii mei țin fiecare în mână câte o oglindă în care se uită atenți ca într-un televizor. Survolez încăperea în toate direcțiile, ca o cameră de luat vederi, să pot prinde imaginea din oglinzi. Însă auditoriul meu se află într-o perpetuă mișcare browniană, nu pot să văd absolut nimic. Poziția mâinilor sau a oglinzilor se modifică întruna. Mâinile se agită necontrolat, iar oglinzile vibrează ca niște evantaie. Nu recunosc decât una sau două persoane, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Oricât m-aș strădui, nu reușesc să surprind imaginea lor în oglindă. Așa se face că, tot mai concentrat fiind să interoghez oglinzile, acord tot mai puțină importanță expunerii. Discursul, prin urmare, devine din ce în ce mai incoerent, mai lătrător și mai neinteligibil. Auditoriul dă semne de neliniște, se ridică în picioare, gesticulează, protestează. Țipete și lătrături fără noimă se aud din gura ce nu poate fi decât a mea. Mă îngrozesc și eu la auzul acelor sunete animalice ce le produc în timp ce continui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
am auzit strigând, dar știu că am strigat... Mă ridic leneș și împleticit după câteva minute, ca o continuare firească a oricărei alternative: mă scutur de zăpadă sau îmi croiesc drum prin norul de praf, fum și reziduuri. În jurul meu, auditoriul începe din nou să capete formă. Se așază la fel cum erau la început, pe scaunele lor înalte, și fiecare ține câte o oglindă în mână, pe care o rotesc în mișcări largi ca pe un evantai. Și toți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
avut prilejul de a asista la un asemenea eveniment în Londra. Atunci am audiat discursul unui miliardar care fondase o companie petrolieră cu numai 1 000 de dolari. După numai cîțiva ani, activele companiei ajunseseră la 800 de milioane. În fața auditoriului britanic, format din liberi întreprinzători, el a explicat pe larg cum poate un vis să devină realitate cu ajutorul altor oameni și cu banii acestora. Făcuse un împrumut de peste un miliard de dolari în momentul în care prețul petrolului coborîse dramatic
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
ba chiar asta și aștepta, ca un veritabil artist invitat la un concert sau la o expoziție, cu o morga ce Încerca să-l imite pe Costică Bârțac, cel mai de seamă clarinetist din Valea Mare, se trase mai aproape de auditoriu pentru ca efectul și comunicarea cu sala să fie optime, făcu un semn din ochi lu tac’su, acesta a cerut „lingurili” și numai după aceia Ionel a Început „Sârba de la Valea Mare”, respectând notă cu notă intrarea vertiginoasă și floricelele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
zace... și tot așa până la capăt, fără Întreruperi și fără să privească spre nici unul dintre ei, În fața ochilor Îl avea numai pe Victor care vorbea „orășănești” și din această cauză s-a bucurat de efectul produs În cei ce formau auditoriul, care În final nu mai pridideau cu laudele: Brava, puiule! Unde-i măta să te vadă?! Și, În timp ce o lacrimă Înflorise a pioasă aducere aminte, bunica Ileana s-a apropiat de Va, l-a sărutat pe obraz și și-a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și fără nici un fel de canoane dar deloc vulgară conturează aproape toate personajele din acest roman. Când câte unul dintre ei Încearcă să vorbească "orășenește", reieșind, de fapt, o anume "sluțire a limbii", În mintea localnicilor, acel sever și atent auditoriu, de cele mai multe ori extrem de conservator, și dintr-o anume ignoranță nevinovată, care pe loc sunt dispuși a spune: „vorbește cum ți-e vorba și poartă-te cum ți-e portul”, este iute taxat de ceilalți și considerat un fel de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
degetul. Te-am prins! pare că spune el, supărat. Sătenii privesc curioși la alaiul care îl însoțește pe El și încearcă să ghicească care este "salvatorul" bietului sat. Cortul mare acoperă o porțiune din tribună și băncuțe frumos aliniate așteaptă auditoriul. Grătarele scot fum și, mai ales, mirosuri, iar berea umple halbe pîntecoase. Doi bețivi se așează la rînd la bere. După, țipă amfitrionul, un hoț de crîșmar care ar oferi mai ușor halbele pline cu sîngele său decît cu berea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
umbra genelor... ― Să nu plângi, frate, că dacă nu ai plâns acolo, În gura Iadului, apoi aici nu să cadi - l-a sfătuit tata Toader. În urma celor spuse de Petrică privind felul cum i-a fost salvată viața În timpul războiului, auditoriul a devenit foarte curios. Toate privirile s-au Îndreptat spre Nicu. Despina l-a privit cu rugăminte În ochi: „Să ne povestești, tati, această Întâmplare nemaipomenită!” Între timp, nenea Mitru a intrat tăbârcind o oală cât o lume plină cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Abia absolvisem Școala Normală, când”... ― Și cine vor fi cei prezenți, scumpa lui tati? Întreb, fiindcă mami știe să povestească cu atâta har Încât ar fi mare păcat ca vorbele ei să se piardă În neant... Are nevoie de un auditoriu căruia să-i simtă bătăile inimii la fiecare cuvânt al ei... Despina și-a dat seama că lui Nicu i-a zburat gândul la Bogdan, semn că Îl prețuiește și l-a acceptat din momentul când a aflat de el
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și prizonierat. Chiar dacă a fost altfel, da’ tot În mâna rușilor ai fost. Pe urmă... ― Ei! Și una-i să povestești În casă și alta-i să vorbești la o masă dintr-un han. Unde mai pui că ai un auditoriu care abia a respirat de două ori cât timp ai povestit matale - a apreciat situația Petrică. ― Da’ nu mă Întrebați pi mini... Parcă eram acolo, așa di frumos o povestit dumnealui - și a spus părerea tata Toader. ― Apoi știți dumneavoastră
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
oprește din povestit. Dora a încremenit cu ceașca în mână, ceaiul s-a răcit. Se surprinde rugându-și gazda : Mai spuneți, vă rog să mai povestiți ! Nu trebuie să mă rugați, este greu să mă opresc odată ce am început, iar auditoriu nu prea mi se întâmplă să am. Totuși, în ultimii doi ani am început să fiu solicitat să prezint conferințe : la Câmpulung, la Rădăuți și chiar la Suceava. Îmi place mult îndeletnicirea asta, numai că întotdeauna am sentimentul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai mult decât atât. Un fel de vidare a amărăciunii lăsate de ororile pe care le-am trăit. Într-adevăr nu am povestit nimănui până acum toate întâmplările astea. M-a oprit oare o falsă pudoare sau nu am găsit auditoriul demn să afle și capabil să înțeleagă și te-am așteptat pe tine ? Dacă vrei, uite o să continui. Asta a fost unul din episoadele dramatice, poate cel mai dramatic pentru că era la începutul unui lung șir de orori inimaginabile. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu patru steluțe argintii, aplicați direct la cămașa de doc, cu două-trei perechi de cătușe agățate, la vedere, de centura lustruită, alături de tocul pistolului, desigur încărcat, pe care îl pipăia cu un gest-reflex pentru impresie și presiune morală deopotrivă asupra auditoriului. Firește că acesta nu putea fi altul decât musafirul groazei, anunțat cu surle și trâmbițe încă din ajun, tovarășul căpitan Robert Sacaliuc. * * * Odată ce i s-a dat cuvântul, sala a amuțit. În afară de bătăile inimilor și de respirația celor ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tip sovietic a căzut în derizoriu. Nu numai copiii nu mai înțelegeau prea multe, dar și ceilalți participanți la festivitate nu știau ce să mai creadă pe moment. Mai ales că Mister a renunțat la traducători și s-a adresat auditoriului într-o rusă fluentă, absolut corectă, ceea ce l-a apropiat de auditoriu de la bun început. Maniera degajată, naturală, fără niciun text în față, cenzurat sau necenzurat, de prezentare a ideilor a impresionat întreaga asistență. Oamenii maturi dar și copiii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prea multe, dar și ceilalți participanți la festivitate nu știau ce să mai creadă pe moment. Mai ales că Mister a renunțat la traducători și s-a adresat auditoriului într-o rusă fluentă, absolut corectă, ceea ce l-a apropiat de auditoriu de la bun început. Maniera degajată, naturală, fără niciun text în față, cenzurat sau necenzurat, de prezentare a ideilor a impresionat întreaga asistență. Oamenii maturi dar și copiii nu pricepeau cum vine treaba că reprezentantul corbilor dornici de război îndrăznește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]