2,315 matches
-
o ulcicî di vin, c-a fugit Vodă, măi! Ce spui tu, bre Dutin? - sări grecul de după tejghea și se scurse la masa surugiului. A fugit Vodă? De unde știi? — Ica știu, du-ti-n... - zise surugiul. — Să-ți fie gura aurită, bre - răspunse Iani și fugi după vin. Vestea se lăți. Peste vreun ceas, la poarta casei vel-comisului Agache Natriul bătu cu înfrigurare sărdariul Basile Neaoșul. Recunoscându-l, sluga îi deschise și sărdariul sui în goană scările, năvălind în odăile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
emoționezi. Ei stăteau acolo grupați militărește ca un batalion pe loc repaus și nu aveau nici o șansă de eliberare pentru că erau Încorporați În eternitate. Ceva mai jos aceeași ordine perfectă, morminte identice, lespezi de marmură neagră sau albă cu inscripții aurite - o sobrietate austeră care nu se distingea de cea dinainte decît prin numele maghiare gravate pe cruci. Doar Înspre vale, unde povîrnișul devenea mai abrupt, mormintele, străjuite la fel de pietre funerare cu litere de bronz, Își rupeau alinierea; aici nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Lumina candelabrelor de cristal din holul hotelului Athénée Palace inundă oglinzile Încastrate În tapetul opalin; spațiul se dilată prin repetare, devine un fel de cascadă, percepția vizuală se Încarcă de o vibrație aproape sonoră. Pe canapelele și fotoliile cu spătare aurite, Îmbrăcate În mătase vernil, așezate din loc În loc de-a lungul pereților, respectînd parcă distanța artistocratică, cîteva femei singure, Îmbrăcate În rochii din țesături ieftine, colorate strident, stau și fumează În fața ceștilor de cafea. Unele sînt foarte tinere - se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în micul labirint de străzi înguste dintre Piccadilly și Bond Street, unde se pot găsi cele mai scumpe galerii de artă. Interiorul era alb și aproape gol, în comparație cu stilul bordel sau budoar, care implică mochete luxoase, pereți roșii și scaune aurite. Pe pereți erau atârnate câteva picturi, plasate cu grijă și scoase în evidență de lumini. Am rămas puțin afară să studiez efectul; impresionant. Speram doar să nu fi exagerat cu parfumul. M-am oprit pentru câteva momente în Fenwick ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-ți dai seama de asta, nu mai conta. Proiectase atâta încredere în tine încât devenise atractivă prin pura forță a voinței. Și scotea în evidență tot ce era mai bun din ea. Avea un costum Chanel roz, decorat cu lanțuri aurite și o grămadă de bijuterii din aur masiv, inclusiv o verighetă lată. Părul ei șaten închis fusese tuns scurt și elegant, fapt ce-i conferea înălțime, ca și tocurile de zece centimetri pe care le purta. Ochii căprui erau conturați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
uitat în jos. Am ajuns acolo prea târziu. Poate și-a imaginat că nu mai ajung deloc, că eram furioasă pe el pentru că a vorbit cu tine. Așa că s-a sinucis. în fața mea era un taburet din brocart, cu picioare aurite și bondoace. Mi-am proptit cizmele pe el și m-am aplecat spre ea. — Deci nu erai cu el în apartament? Nu, mergeam către casa lui. Am auzit geamul spart și l-am văzut cum a zburat... A făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se sprijinea ca pe niște rotițe; pe coperta de deasupra se putea vedea imaginea în culori plesnite a unei troici în galop, cu vizitiul ridicând biciul și cu nori deasupra tălpilor saniei. Deschisesem albumul și-i răsfoiam foile cu margini aurite, făcute dintr-un carton atât de gros încât, când le întorceam, pocneau ca niște tăblițe de lemn, când Mik îmi făcu semn plin de vioiciune să trec în celălalt colț al camerei. — Vino și vezi, îmi spuse el, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sale, care străfulgerase două suflete deodată. Și ca o mărturie că nu fusese Încă biruită ceata Îngerilor. Editorul cărții lui Nilus va fi Crucea Roșie din Țarskoe Selo. Lucrarea se va tipări În ediție bibliografică pe hîrtie japoneză, cu litere aurite, amintind cititorului de iscusința omenească, care putea fi uneori un adevărat refugiu În fața răului, ca și o sursă de trăiri platonice. Un exemplar va fi hărăzit țarului Nikolai al II-lea. (Țarul citea pe nerăsuflate tot ce era operă mistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
domeniile mănăstirii - el stă la pîndă după biserică anume să smulgă asta.“ Și cu palma sa greoaie de țăran acoperi o carte Într-un etui negru care zăcea pe masă. În clarobscurul odăii pe carte se distingea clar o iconiță aurită a arhanghelului Mihail. Părintele Serghei Îi făcu semnul crucii ca atunci cînd sfințești pîinea. 3. Maria Dimitrievna Kașkina, născută contesa Buturlin, relatează despre părintele Serghei de la o distanță În timp de circa treizeci de ani. „În casa care aparținea mănăstirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
verde, foaie lat Dragă mi-e lelișa-nalt Că-mi dă gura peste poart De era mai mititea, Se-ntindea și m-ajungea Mai mare ciudă-mi făcea. * Fata popii de la noi Are-un plug cu șase boli i-o tânjală aurit și tot nu se mai mărită. Cine dracu’ s-o mai ia Că-i urâtă ca noaptea. * La pământ cu picioru’ Să răsară mohoru’ A răsărit și l-a plivit, La voinici l-a dăruit, La voinci fără musta Cenvașă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cartea pe care aveam să o adopt. Ori poate că ar trebui să spun cartea care avea să mă adopte pe mine. Se deslușea timid la capătul unui raft, legată În piele de culoarea vinului și susurîndu-și titlul În litere aurite ce ardeau În lumina distilată de cupola din Înalt. Am Înaintat pînă la ea și am dezmierdat literele cu buricul degetelor, citind În tăcere. Umbra VÎntului Julián Carax Nu auzisem niciodată de acest titlu ori de autor, Însă prea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prea puțin mi-a păsat. Hotărîrea era luată. De ambele părți. Am luat cartea cu cea mai mare grijă și am răsfoit-o, lăsîndu-i paginile să fîlfîie. Eliberată din celula ei de pe etajeră, cartea a exhalat un nor de praf aurit. Satisfăcut de alegere, ne-am Întors pe urmele pașilor mei prin labirint purtîndu-mi cartea sub braț, cu un zîmbet Întipărit pe buze. Poate că atmosfera vrăjită a locului mă subjugase, Însă am avut certitudinea că acea carte stătuse acolo să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
celui care dăruiește, nu pentru meritele celui care primește, a zis tata. În plus, nu se mai poate returna. Deschide-l. Am desfăcut cadoul Învelit meticulos, În penumbra zorilor. Pachetul conținea o cutie din lemn lucrat, strălucitoare, garnisită cu nituri aurite. ZÎmbetul mi se lumină Înainte de a o deschide. Sunetul Încuietoarei la deschidere era excelent, de mecanism de ceasornicărie. Interiorul penarului era acoperit cu catifea de un albastru Întunecat. Fabulosul Montblanc Meinsterstück al lui Victor Hugo trona În centru, orbitor. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
excelent, de mecanism de ceasornicărie. Interiorul penarului era acoperit cu catifea de un albastru Întunecat. Fabulosul Montblanc Meinsterstück al lui Victor Hugo trona În centru, orbitor. L-am luat În mînă și l-am contemplat În lumina balconului. Pe clama aurită a capacului era gravată o inscripție: Daniel Sempere, 1953 M-am uitat la tata, cu gura căscată. Cred că nu l-am văzut niciodată atît de fericit cum mi s-a părut a fi În clipa aceea. Fără nici un cuvînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se mai zăreau sub stratul de praf. În fața balconului pălea un fotoliu ponosit. LÎngă el se găsea o masă de cafea pe care ședeau niște ochelari de lectură și o Biblie legată Într-o piele palidă și chenăruită cu linii aurite, din acelea care se dăruiau odinioară la prima Împărtășanie. Își păstrase semnul de carte, o sforicică stacojie. — Uitați-vă, În fotoliul ăsta l-au găsit mort pe bătrîn. Doctorul a zis că zăcea acolo de două zile. Ce trist e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
undeva o cheie de la camera asta, am zis. — O fi avînd-o administratorul. Uitați ce-i, eu zic că mai bine plecăm și... Ochii mi-au căzut pe cutia muzicală. Am ridicat capacul și acolo, blocînd mecanismul, am găsit o cheie aurită. Am luat-o, iar cutia muzicală și-a reînceput chinchetul. Am recunoscut o melodie a lui Ravel. — Asta trebuie să fie cheia, am zîmbit eu către portăreasă. — Auziți, dacă Încăperea asta era Închisă, o fi vreun motiv. Fie și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Amsterdam să mă vadă tata, și mama, și surioara mea, și mama a plâns când l-a văzut. Lui Stroeve îi străluceau ochii: Iar acum pe toți pereții casei vechi e câte un tablou de-al meu în ramă frumoasă, aurită. Strălucea pur și simplu de mândrie și fericire. Mi-am amintit de scenele acelea reci pictate de el, cu țărani și măslini. Probabil că arătau ciudat în ramele lor strălucitoare pe pereții casei țărănești. — Drăguța de ea, socotea că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o copie a lui Venus din Milo, iar în altul a lui Venus de Medici. Ici-colo câte un dulăpior italienesc pe care odihneau porțelanuri de Delft și într-o parte și în alta câte un basorelief. Într-o ramă frumoasă, aurită, era portretul Papei Inocențiu al X-lea de Velásquez, într-o copie executată de Stroeve personal la Roma. Toate erau expuse în așa fel încât să scoată cât mai mult în evidență efectul lor decorativ. Se mai găseau și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai banală pe valurile lui îți dă sentimentul aventurii. Aerul pe care-l respiri e un elixir care te pregătește pentru lucruri neașteptate și omul în carne și oase nu are garanția de a afla ceva care să sugereze tărâmurile aurite ale fanteziei mai mult decât apropierea de Tahiti. Insula geamănă, Murea, se înfățișează privirilor în splendoarea ei stâncoasă ridicându-se misterios din marea pustie ca țesătura eterică pe care o creează o baghetă magică. Cu conturul ei colțuros seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
CRIMELE LUMINII Pentru Riccarda Si probitas, sensus, virtutum gratia, census, nobilitas orti possint resistere morti, non foret extinctus Federicus, qui iacet intus. Palermo, vara anului 1240 Strălucirea amurgului răzbătea prin frunziș, Înflăcărând suprafața aurită a lămâilor. În grădina Închisă printrun portic din coloane de marmură, un intens parfum de flori se răspândea În văzduh, purtat de briza ce venea dinspre mare. Întins pe niște perne de purpură, Împăratul desena, distrat, cu o rămurică, forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din pricina căldurii. Otravă. N-a fost un atac la măruntaie; mai curând o substanță care i-a curmat puterea de a respira. În timp ce dădea drumul la capul mortului, pe grumaz alunecă ceva, rostogolindu-se ca un șarpe. Părea un medalion aurit, acoperit cu semne mărunte și cu caractere arabe, care se ținea printr-o curelușă din piele. Un astrolab, constată el, de o lucrătură extrem de rafinată. Alidada, tija mobilă, fusese stricată printr-o lovitură care Îi Îndoise una din aripioare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spunea mai multe decât o mie de cuvinte. - Tot nimic, meștere Alberto? Omul scutură din cap. - Nu tocmai. Cred că am Înțeles unele dintre conexiuni. Și am reconstituit unul din angrenajele stricate. Privește. Îi Întinse un cerc lucitor din metal aurit, pe ai cărui dinți tăioși Încă se mai simțea mușcătura pilei. Dante examină rapid perfecțiunea conturului În lumina ferestrei. - Se pare că opera dumitale nu are de ce s-o Învidieze pe cea a păgânilor. Însă acum, Îndărătul perfecțiunii formei trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de plin de el în uniforma călcată impecabil, croită parcă pentru un manechin de la casa de modă Poiret. Războiul îl făcea lângă o sobă de fontă, așezat într-un fotoliu confortabil de catifea, și când se lăsa seara, sub lambriuri aurite și lustre de cristal, le povestea despre război fetelor în rochii de bal, cu un pahar de șampanie în mână, printre acordurile vioaie ale orchestrei de cameră. Cu pălăria Cronstadt și cu aspectul său de ins ghiftuit cu bucate alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și la dreapta, pași care o conduseră la pupitrele pe care încă tronau caiete și penițe. Se aplecă peste unul din caiete, citi pagina scrisă și o văzurăm zâmbind în același timp în care-i văzurăm părul ca o țesătură aurită învolburându-se precum o spumă care-i mângâia gâtul, între gulerul bluzei și pielea dezvelită. Se opri după aceea în fața rămășițelor steagului, aranjă cu naturalețe florile veștejite într-o glastră, șterse cu un aer indiferent tabla și versurile neterminate, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fotografia pe care o așezasem într-un medalion de porțelan. Nu mai rămâne decât o umbră a părului ei și i se poate ghici zâmbetul, ca și cum m-ar privi din spatele unui paravan de pânză. Mi-am pus mâna pe literele aurite ale numelui ei și apoi am plecat, spunându-i în minte toate acele povești ce-mi alcătuiesc viața, viața mea fără ea, de atât de multă vreme, povești pe care trebuie că le știe bine după ce m-a ascultat repetându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]