2,663 matches
-
clădire a școlii, situată lângă Biserica armenească Sfânta Cruce. La data de 2 ianuarie 1919, instituția de învățământ își schimbă denumirea în Liceul „Ștefan cel Mare”. De la înființare și până la 1918, în perioada în care Suceava se afla sub stăpânire austro-ungară, școala s-a impus prin rolul deosebit pe care l-a jucat în menținerea și dezvoltarea în rândul elevilor și al populației românești a cultului pentru limba și istoria națională. În perioada dintre cele două războaie mondiale liceul funcționează, de
Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Suceava () [Corola-website/Science/317569_a_318898]
-
tăiat lemne de foc și de construcție pe Valea Sebeșului în sus pentru aprovizionarea cetății. Maiștrii de exploatare a lemnului din pădure au fost aduși din Tirolul austriac, dat fiind faptul că în acea perioadă Ardealul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Aceștia au construit baraje (stăvilare) de acumulare a apei prevăzute cu portițe din lemn de brad și foioase, căptușite cu brazde de pământ și frunze în care lac se aruncau blane (trunchiuri de lemn crăpate) de 2 m lungime. În
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
a apărut inițial în jurul Mănăstirii Teodoreni, iar la început ocupația de bază a locuitorilor era agricultura. Mult mai târziu au apărut lucrătorii de la abator, de la căile ferate, de la diferiți patroni. Între 1774-1918, în perioada în care Bucovina era sub stăpânire austro-ungară, localitatea devenise punct de frontieră românească. Burdujeni reprezintă singurul cartier al Sucevei contemporane care nu a făcut parte din regiunea istorică Bucovina. Cea mai importantă perioadă de schimbări și de extindere pentru Burdujeni au fost anii comunismului. După 1960 în
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
admirat singurul portret pictat al lui Miron Costin (1533-1591). În urma trecerii Bucovinei sub autoritatea Imperiului Habsburgic, în anul 1775, râul Suceava devine graniță, iar satul Burdujeni punct de frontieră românească. Satul Ițcani, situat în vestul Burdujeniului, devine punct de frontieră austro-ungar, iar orașul Suceava trece și el alături de întreaga Bucovină sub stăpânire străină. Se crede că revoluția ardeleană din 1784 a dus la o înrăutățire a vieții economice din aceste părți, pentru că ea a contribuit la hotărârea locuitorilor de atunci de
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
de la Tannenberg (1914)|Bătalia de la Tannenberg]], (același loc unde, în 1410, polonezii, lituanienii și rușii îi învinseseră pe [[Cavalerii teutoni]]). Între timp, rușii opriseră ofensiva austriecilor și îi împinseseră către vest, intrând în [[Galiția]] de est, regiunea nord-estică a Imperiului Austro-Ungar. Rușii au oprit un atac de iarnă commbinat germano-austriac în Polonia, și la începutul anului 1915 au avansat mai mult în Galiția. În primăvara anului 1915, atacurile germano-austriece i-au scos pe ruși din Galiția și Polonia, distrugându-le mai
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
Constantinopol) ci de "state" (sau "formații statale") "cu populație românească", a căror istorie proprie se încheie, pentru Moldova și Țara Românească, prin Unirea Principatelor din 1859, iar pentru Transilvania prin anexarea sa la Regatul Ungariei în 1867, odată cu instituirea dublei-monarhii Austro-Ungare. Din 1856 încoace pentru Moldova și Țara Românească, din 1918 încoace pentru celelalte regiuni istorice românești, începe istoria României. Slugile și curtenii asigurau administrația pe plan local în vremuri de pace, iar pe timp de război, slujba militară . Slugile domnitorului
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
finalizat la 27 noiembrie 1898, iar ultima porțiune între Comănești și Ghimeș a fost terminată la 6 aprilie 1899. În Primul Război Mondial Viaductul Caracău a fost parțial avariat de lupte în 1916, grinda sa centrală fiind distrusă. Inginerii armatei austro-ungare au reușit în anul următor să monteze o grindă dreaptă, dar susținută la o treime din deschidere de o palee metalică de peste 40 m înălțime. Această soluție, cu titlu de provizorat, a rămas în exploatare 27 de ani. După război
Calea ferată Sfântu Gheorghe–Siculeni–Adjud () [Corola-website/Science/319884_a_321213]
-
franco-prusac. După 1871, Germania unită a devenit cea mai mare putere continentală. În 1873, Germania a însăilat o alianță slabă - Liga celor trei împărați - alături de Rusia și Austro-Ungaria, pentru a împiedica aceste state să se alieze cu Franța. Însă interesele austro-ungare și ruse s-au ciocnit până la urmă în Balcani, care fierbeau de naționalismul națiunilor slave și de sentimentele antiotomane. În deceniul al optulea al secolului al XIX-lea, naționalismul rus a devenit un factor important în sprijinirea luptelor creștinilor balcanici
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
ajutorul rus dat bulgarilor în lupta pentru independență a dat rezultate negative neașteptate, de vreme ce la Sofia, politicienii, supărați pe continua implicare a rușilor în afacerile interne ale Bulgariei, s-au orientat spre apropierea de Austro-Ungaria. În disputa dintre ruși și austro-ungari, Germania a luat încă o dată partea Rusiei, liniștindu-l pe țar odată cu semnarea tratatului de reasigurare germano-rus din 1877. Dar cu toate acestea, în mai puțin de un an, fricțiunile germano ruse au dus la hotărârea lui Otto von Bismarck
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
reformați (calvini), 10 evanghelici (lutherani), 9 greco-catolici, 3 mozaici și 5 nedeclarați. Populația: Spre deosebire de Giarmata, în trecut populată masiv de germani, Cerneteazul a rămas un sat românesc în care celelalte minorități nu au atins o pondere prea mare sub stăpânirea austro-ungară. Astfel, odată cu primele recensăminte moderne, precum cel de la 1880, sunt înregistrați 1.321 de locuitori, dintre care 1.1191 de români. La începutul secolului XX se înregistrează un maxim de locuitori, de 1.454 suflete, după care populația scade. Ajunsă
Cerneteaz, Timiș () [Corola-website/Science/301350_a_302679]
-
a Organizației Internaționale a Francofoniei, iar în 2006 a găzduit la București un important summit al organizației. Limba germană a fost predată în special în Bucovina și Transilvania, datorită tradițiilor ce s-au păstrat în aceste regiuni din timpul dominației austro-ungare. Viața religioasă în România se desfășoară conform principiului libertății credințelor religioase, principiu enunțat la articolul 29 din Constituția României, alături de libertatea gândirii și a opiniilor. Chiar dacă nu se definește explicit ca stat laic, România nu are nicio religie națională, respectând
Demografia României () [Corola-website/Science/304682_a_306011]
-
din sfera de influență a Germaniei și părea oarecum natural ca ele să se supună noului imperiu. Conceptul de Europă Centrală în România În ceea ce privește România, Transilvania, care a făcut parte din regatul maghiar în Evul Mediu și apoi din Imperiul austro-ungar până la sfârșitul primului Război Mondial, este cel mai des asociată Europei Centrale, rolul important al sașilor colonizatori fiind semnalat atât în studiile istorice, cât și în istoriografia istoriei artei. Orașe precum Sibiu, Sighișoara, Cluj sau Timișoara sunt exemple care alimentează
Lumina vine din Occident () [Corola-website/Science/296071_a_297400]
-
în special spre Franța, pentru modelele sale culturale, educaționale și administrative. În 1916 România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei. Deși forțele române nu s-au descurcat bine din punct de vedere militar, până la sfârșitul războiului, imperiile austro-ungar și rus s-au dezintegrat; Adunarea Națională în Transilvania și Sfatul Țării în Basarabia și Bucovina și-au proclamat Unirea cu România, iar regele Ferdinand s-a incoronat Rege al României la Alba Iulia in 1922. Vechiul Regat este un
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
încununată cu succes de la Salonic care a avut ca rezultat scoaterea din război a Bulgariei, România a reintrat în război pe 10 noiembrie 1918, cu doar o zi mai înainte ca războiul să se încheie în vest. După dezintegrarea Imperiului austro-ungar și a Imperiului Rus, Regatului României i-au fost recunoscute noile granițe prin Tratatul de la Versailles. Armata română a pierdut aproximativ 400.000 de soldați: morți, răniți, dispăruți sau prizonieri, iar pierderile cumulate ale germanilor, austriecilor, bulgarilor și otomanilor au
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
și-a întrerupt activitățile horticole și a lucrat ca soră medicală, îngrijind soldații răniți. Ea s-a instalat în orașul Tyrnau (azi Trnava). Când contesa s-a întors la domeniile ei, după sfârșitul războiului, strălucitul rozariu devenise o junglă. Monarhia austro-ungară încetase să mai existe, Unter Krompach nu se mai numea „Alsókorompa” ci devenise „Dolna Krupa”, iar micul sat făcea parte din Cehoslovacia. După terminarea războiului, contesa Marie Henriette Chotek a început munca de a-și reface rozariul. Dar în condițiile
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
și renumit pianist, Ignacy Jan Paderewski. Recruții pentru aceste noi unități veneau din toată lumea. Principalul rezervor de recruți l-au format grupurile de polonezi care erau încadrați în armata franceză și din foștii prizonieri de război ai armatelor germane și austro-ungare - aproximativ 35.000 de oameni. În plus s-au mai înrolat încă 22.000 polono-americani. O altă sursă de recruți importantă a fost Corpurile expediționare ruse în Franța și diaspora poloneză din Brazilia - mai mult de 300 de oameni. Armata
Armata Albastră () [Corola-website/Science/299402_a_300731]
-
transmise și de către imigranți (evrei, germani și olandezi), alianțele politice (cu Lituania, Ungaria, Saxonia, Franța și Suedia), cuceriri ale statului polonez (Ucraina, Belarus și Letonia) sau cuceritori al Poloniei (Rusia, Regatul Prusiei, Monarhia habsburgică, mai târziu Imperiul austriac și Imperiul Austro-Ungar). De-a lungul timpului cultura poloneză a fost foarte mult influențată de legăturile sale cu cele germanice, grupurile și minoritățile etnice latine și alte culturi ale celor care trăiesc în Polonia, cum ar fi evreii. Oamenii din Polonia au fost
Polonezi () [Corola-website/Science/305998_a_307327]
-
Prima bătălie de la Oituz, desfășurată între 28 septembrie/12 octombrie - 14/27 octombrie 1916, între forțele române („"Grupul Oituz"” - format din Divizia 15 Infanterie și Divizia 2 Cavalerie, comandat de generalul Eremia Grigorescu) și forțele germano - austro-ungare („"Grupul von Schmettow"” - format din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană, comandat de generalul Eberhard von Schmettow). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați și
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
între 28 septembrie/12 octombrie - 14/27 octombrie 1916, între forțele române („"Grupul Oituz"” - format din Divizia 15 Infanterie și Divizia 2 Cavalerie, comandat de generalul Eremia Grigorescu) și forțele germano - austro-ungare („"Grupul von Schmettow"” - format din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană, comandat de generalul Eberhard von Schmettow). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
octombrie - 14/27 octombrie 1916, între forțele române („"Grupul Oituz"” - format din Divizia 15 Infanterie și Divizia 2 Cavalerie, comandat de generalul Eremia Grigorescu) și forțele germano - austro-ungare („"Grupul von Schmettow"” - format din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană, comandat de generalul Eberhard von Schmettow). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
Sinescu) în flancul stâng. Ulterior, forțele române au fost întărite cu Brigăzile 15 și 37 Infanterie din cadrul Diviziei 8 Infanterie , aflată în rezerva Armatei de Nord, la Piatra Neamț. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase forțele principale ale Armata 1 austro-ungară: Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană. Comandant al Armatei de Nord Comandant al "Grupului Oituz" Comandanți de divizie Comandanți de brigadă Comandant al Armatei 9 Comandanț al "Grupului von Schmettow" Comandanți de divizie
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]