2,756 matches
-
lider de opinie al prozatorilor generației '80, lucid și rațional, capabil să ia distanță critică - și chiar cinică - față de orice formă de sentimentalism, nu mai este aici atât de consecvent cu sine, lăsându-se absorbit adeseori de retrăirea unor momente autobiografice, ca un bătrân care răsfoiește un album cu fotografii de familie. Din când în când, însă, el redevine ce-a fost, dominând inteligent materia epică, construind teorii îndrăznețe, propunând experimente literare ingenioase. Jurnal intim și roman realist Caracterul autobiografic al
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
momente autobiografice, ca un bătrân care răsfoiește un album cu fotografii de familie. Din când în când, însă, el redevine ce-a fost, dominând inteligent materia epică, construind teorii îndrăznețe, propunând experimente literare ingenioase. Jurnal intim și roman realist Caracterul autobiografic al romanului este uneori declarat și alteori disimulat. Protagonistul cărții se numește, alternativ, Mircea Nedelciu și Diogene Sava (acesta fiind prezentat ca un absolvent al Facultății de Istorie, originar dintr-un sat din Bărăgan, Boroana, și angajat al Marelui Institut
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
încât relectura devine un sine qua non. O relectură care nu urmărește șiretlicuri de tehnică ci se insinuează în sensibilitatea labirintică a autorului. Cât din ființa dvs. puneți în aceste personaje? Există undeva în cărțile pe care le scrieți referiri autobiografice? Unde? J.B.: Ei da, fiindcă la urma urmei viața noastră a tuturor e un câmp de bătaie, nu-i așa? Ar fi tare plicticos un roman despre personaje fără izbânzi și înfrângeri, momente bune și rele. Datoria romancierului e să
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
Atitudinea mea față de viața afectivă a personajelor mele face parte din actul scrisului, și e prin urmare un amestec de implicare subiectivă dar și de autocontrol în plan afectiv. Cu toate acestea n-aș crede ca opera mea să fie autobiografică, în afară poate de prima treime a primului meu roman. Nu cred în roman ca o confesiune ori terapie - pentru mine asta nu e posibil, oricum. Când și când, mai folosesc câte ceva din viața mea reală, dar o fac cu
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
nu numai ca autor ci și ca personaj, asemenea pictorilor renascentiști care-și introduceau portretul într-un colț din figurația tabloului. Bellow își transferă sinele asupra cîte unui personaj cheie sau chiar a protagonistului din fiecare roman, împrumutîndu-i multiple episoade autobiografice, idei, avataruri, spaime existențiale, impresii și expresii proprii. Ba, în cazuri repetate, chiar și trăsăturile lui fizice: calviția, pungile de sub ochi, dinții neregulați. El este naivul intelectual Citrine ("hahaler al Leziunii de Oroare") din Darul lui Humboldt, el este frămîntatul
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
el este septuagenarul Sammler, care se confruntă lucid și detașat cu jungla newyorkeză. Sînt atîtea ipostaze, paraidentități ale lui Saul Bellow, și tot atîtea încercări de exorcizare. Apropierea de senectute a marcat scrierile lui Bellow printr-o accentuare a filonului autobiografic care, în Ravelstein, capătă o notă de comunicare directă, aproape de confesiune. L-am cunoscut personal pe Saul Bellow în iarna anului 1977, cînd a venit la București în împrejurările descrise în Iarna Decanului. Cea de a patra soție a sa
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
nu numai ca autor ci și ca personaj, asemenea pictorilor renascentiști care-și introduceau portretul într-un colț din figurația tabloului. Bellow își transferă sinele asupra cîte unui personaj cheie sau chiar a protagonistului din fiecare roman, împrumutîndu-i multiple episoade autobiografice, idei, avataruri, spaime existențiale, impresii și expresii proprii. Ba, în cazuri repetate, chiar și trăsăturile lui fizice: calviția, pungile de sub ochi, dinții neregulați. El este naivul intelectual Citrine ("hahaler al Leziunii de Oroare") din Darul lui Humboldt, el este frămîntatul
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
el este septuagenarul Sammler, care se confruntă lucid și detașat cu jungla newyorkeză. Sînt atîtea ipostaze, paraidentități ale lui Saul Bellow, și tot atîtea încercări de exorcizare. Apropierea de senectute a marcat scrierile lui Bellow printr-o accentuare a filonului autobiografic care, în Ravelstein, capătă o notă de comunicare directă, aproape de confesiune. -am cunoscut personal pe Saul Bellow în iarna anului 1977, cînd a venit la București în împrejurările descrise în Iarna Decanului. Cea de a patra soție a sa, Alexandra
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
o lungă ruminație a acelorași argumente, învinuiri și insinuări ineficiente (pare că un rănit își pansează rănile). De aceea nu-l voi rezuma, pentru că m-ar obliga la repetări, ci doar voi selecta câteva accente. Dan Botta face o incursiune autobiografică, își recunoaște cu mândrie filiera corsicană prin mamă și respinge, pe bună dreptate, ca neimportant amestecul sângelui într-o dispută de idei. Răul fusese făcut, producând celui ofensat o tulburare nemeritată (atacul la persoană nu e în nici o împrejurare justificat
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
O versiune prescurtată va apărea și la editura pariziană Oxus, în colecția "Les Roumains de Paris" coordonată de Basarab Nicolescu. Căci românul ce constituie subiectul volumului este Eugen Ionescu. Ca și în alte cărți ale lui Matei Călinescu, un impuls autobiografic există și aici: "într-un anume fel, m-am reflectat și pe mine în situația lui: ruptura, identitatea dublă. Și el a plecat tîrziu din România, și-a făcut debutul francez cînd avea 41 de ani și a devenit curînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
vor avea o reacție de respingere. Să fie oare noul tip de personaj reflexul mediat al pacifiștilor, al ecologiștilor și al milioanelor de oameni care fac voluntariat pe meridianele globului - mai puțin la noi - din ultimele trei decenii? Un roman autobiografic Interesant, prin problematică și construcție, nu numai datorită insolitei geneze, este romanul Tu care mă asculți (Tu che mi ascolti, Mondadori, Milano, octombrie 2004) al cunoscutului scriitor Alberto Bevilacqua. Cartea este o raritate din mai multe puncte de vedere: mai
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
cu lumea în care trăiește. A fost și este la curent cu marile evenimente politice și culturale, nimic din ceea ce frămîntă, la un moment dat, conștiința umanității nu o lasă indiferentă. Post-scriptum. Însemnări 1997-2002 este o carte destul de neobișnuită. Scriere autobiografică, nici jurnal, nici memorii, sau cîte puțin din ambele, volumul publicat de Editura Institutului Cultural Român readuce în atenție numele unei scriitoare despre care s-a vorbit nemeritat de puțin în ultimii ani. Pînă la un punct, destinul Verei Călin
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
propriu-zisă. Asemeni binecunoscutei poete, a emigrat în anii optzeci, iar în prezent trăiește în Statele Unite (la Las Vegas). Tot ca Nina Cassian, publică după mai bine de două decenii de absență din viața literară din țară, un volum de însemnări autobiografice scris direct în limba română. Asemănările se opresc însă aici. Pentru că spre deosebire de "jurnalul" sporadic al Ninei Cassian care se referă în principal la viața sentimentală a poetei în anii '50, cel al Verei Călin pune în discuție, cu precădere, marile
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
Tudorel Urian După decembrie 1989, literatura cu substrat autobiografic a dominat piața editorială românească. După zeci de ani de minciună propagandistică, revărsată în torente pe toate canalele de comunicare imaginabile, nu a mirat pe nimeni faptul că tot mai mulți cititori au întors spatele ficțiunii și s-au aruncat
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
altminteri, în plan practic, un deziderat utopic) și, adesea, al anticalofiliei? Cu siguranță, publicul nu este omogen și motivele pentru care oamenii citesc memorii, jurnale, amintiri, autobiografii, corespondențe sînt diferite. O categorie de cititori de astfel de lucrări cu substrat autobiografic este formată din oameni care savurează faptele relatate în sine. Cu fascinație ușor perversă de voyeuri aceștia profită din plin de șansa nesperată pe care o au de a sparge intimitatea eului celui care scrie sau al celor despre care
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
secrete ale vieții de familie sau fapte cu iz aproape penal), picanterii din viața publică, indiscreții privind vedete ale vieții publice, toate făcute adesea într-un limbaj care lasă deoparte toate precauțiile și prejudecățile stilistice. Există printre cititorii de literatură autobiografică și unii care iau memoriile și jurnalele unor oameni celebri pentru a le servi drept manual de succes în viață. Ei speră în felul acesta să găsească formula magică menită să le netezească drumul spre reușita profesională sau/și familială
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
unghiuri diferite (eventual, dar nu obligatoriu, ŕ la maničre de...) fapt ce conferă/ar trebui să confere adîncime și mobilitate gîndirii sale. Dan Cristea, unul dintre criticii importanți dinainte de 1989 oferă și o altă grilă de lectură cărților cu substrat autobiografic: aceea a depistării în text a urmelor eului care scrie și a relațiilor sale cu lumea care îl înconjoară. Această abordare specifică unui critic literar face ca plaja cărților luate în discuție să se lărgească sensibil, dincolo de tradiționalele jurnale, memorii
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
criticul supune analizei cărți cu mare impact la public. Amintiri din copilărie de Ion Creangă ("Amintirile lui Creangă trebuie luate drept ceea ce sunt, și anume amintiri, cu alte cuvinte o specie sau subspecie, cum vrem s-o luăm, a scriiturii autobiografice, mult mai aproape, alături de memorii, de autobiografie decît de jurnal"), Jurnalul lui Rebreanu, Jurnalul unui cobai, de Miron Radu Paraschivescu, jurnalul de tinerețe al lui Virgil Ierunca (Trecut-au anii...), Straja dragonilor de I. Negoițescu, Troica amintirilor - Sub patru regi
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
Paleologu; Amintiri în dialog - Matei Călinescu-Ion Vianu) sau epistolare (cele12 scrisori cioraniene de pe culmile disperării). Nu în ultimul rînd, sunt analizate mai multe cărți de ficțiune, aparținînd unor autori din generații diferite, al căror liant este tocmai această intersectare a autobiograficului cu imaginarul. Scriitorii avuți în vedere sînt Gellu Naum (romanul Zenobia), Iolanda Malamen (Eu, meseria de călău și melancolica regină), Alexandru Vona (volumul de proză scurtă Misterioasa dispariție a orașului de cîmpie), Ana Blandiana ( Sertarul cu aplauze), Ion Băieșu (romanul
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
către specificitatea operei pe care o analizează. Iar unele dintre observațiile sale merită cu siguranță reținute. Ca acest subtil raționament declanșat de o frază a lui I. Negoițescu: "Într-o singură reflecție metatextuală, de la pagina 112, Negoițescu observă că scrisul autobiografic - pentru autor o retrăire, la bătrînețe, a propriei vieți - debordează rigiditățile estetice, pur literare, astfel încît, precizează autorul, Ťcondeiul îmi înaintează rapid pe paginile albe, luînd-o chiar înaintea elaborăriiť. Ar fi aici una dintre contradicțiile autobiografiei lui Negoițescu, rezumată de
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
pînă la moarte convingerilor sale, obîrșiilor (memoria și casa), de unde își trag seva identitatea și demnitatea sa umană. Cel de al treilea și pînă în prezent ultimul dintre romanele lui Julio Llamazares, Scene de film mut , are un pronunțat caracter autobiografic. Realitățile vieții sociale, economice și politice din perimetrul unui sat de mineri din León, în ultimii ani ai epocii franchiste reies dintr-o evocare plină de lirism a universului copilăriei, a treptatei descoperiri a lumii - o lume aspră, dar și
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
făcînd parte din propria sa existență reală. Confuzia din mintea sa este chiar angoasa creatorului contemporan, tot mai neînțeles într-o lume care pare a-și fi rătăcit definitiv sistemul de valori. Face Răsvan Popescu o precizare ale cărei valențe autobiografice sînt greu de ignorat: Ce rost are cartea asta într-o lume care fuge de carte? Și chiar cînd se mai deschide cîte una, este politică sau memorialistică. Încet, încet, literatura se retrage dintre noi, face loc imaginii. Numai ea
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
nimic ieșit din comun; din cele spuse s-ar putea deduce că avem de-a face cu un text hibrid, ceva între eseu, jurnal și autobiografie, ceea ce - dacă ținem seama de faptul că autorul introduce în carte anecdote și episoade autobiografice - s-ar justifica pînă la un anumit punct. Însă, în ciuda aparențelor Opera zilelor, rămîne în primul rînd o lucrare de meditație filosofică asupra timpului, a dispersiei eu-lui și, în același timp o poetică provocatoare chiar prin faptul că reușește să
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
Stan Velea, Prefață și tabel biobibliografic de Marius Lazurca, Postfață de Stan Velea, Ed. Univers, Col. �A Treia Europă", București, 264 pag., 50 000 lei �Istoria genialului Eduard Sam" Ca și romanul lui Czesław Miłosz, Grădina, cenușa e o scriere autobiografică, construită în jurul imaginii tatălui, Eduard Sam, un nebun pasionant, un original stîrnind amoruri înflăcărate și dușmănii pe măsură, sortit să piară, ca evreu, într-un lagăr nazist. E, în același timp, povestea lui Andreas Sam, fiul - Bildungsroman și Carte a
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
Nu eu o s-o fac, bineînțeles. Dar banii sunt cei care conduc sportul acum. În Vizita medicului de curte și Cărțile căpitanului Nemo apare și motivul schimbării între doi copii la naștere. De ce vă preocupă acest motiv, există vreo explicație autobiografică? Cărțile căpitanului Nemo este un roman autobiografic. După ce l-am publicat, jurnaliștii au venit în satul meu natal și au vorbit cu rudele mele - toți sătenii sînt înrudiți între ei - și au întrebat dacă așa s-a întîmplat, iar ei
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]