364 matches
-
i-a dezorientat pe rebelii. În această eră a schimbărilor rapide, prinți modernizatoari au avut tendința de a se alinia cu clericii burghezi împotriva micii nobilimi și a țăranilor. Mulți conducători ai diferitelor principate din Germania funcționau ca niște conducători autocrați care nu recunoșteau nici o altă autoritate pe teritoriul lor. Prinții au avut dreptul să perceapă taxe și să împrumute bani așa cum considerau de cuviință. Costurile tot mai mari ale administrației și întreținerea militarilor i-a îndemnat să ceară tot mai
Războiul Țărănesc German () [Corola-website/Science/313146_a_314475]
-
luat sfârșit cu Dioclețian (284-306). Acesta a inițiat o serie de reforme care au schimbat fata imperiului. Cu el se consideră că începe perioada dominatului (marcând sfârșitul perioadei principatului, care începuse cu Augustus), împăratul devenind în mod oficial un monarh autocrat. A reorganizat administrația in mai multe prefecturi și dioceze, și va împarți imperiul (în 286), el luând răsăritul (linia de împărțire fiind între Italia și Dalmația), având capitala la Nicomedia. Va instaura și Tetrarhia, prin care, imperiul va fi condus
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Marea Ducesă Olga Nikolaevna a Rusiei ("Olga Nikolaevna Romanova") (; 15 noiembrie 1895 - 17 iulie 1918) a fost cea mai mare fiică a ultimului autocrat al Rusiei, împăratul Nicolae al II-lea al Rusiei și a soției lui Alexandra Feodorovna (Alix de Hesse). În timpul vieții sale viitoarea căsătorie a Olgăi a fost subiect de mari speculații în Rusia. Zvonurile erau legate de Marele Duce Dimitri
Marea Ducesă Olga Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/315993_a_317322]
-
Marea Ducesă Tatiana Nikolaevna a Rusiei ("Tatiana Nikolaevna Romanova") (), (10 iunie (S.N.) 1897 - 17 iulie 1918), a fost a doua fiică a a ultimului autocrat al Rusiei, împăratul Nicolae al II-lea al Rusiei și a soției lui Alexandra Feodorovna (Alix de Hesse). S-a născut la Peterhof, Sankt Petersburg. Tatiana a fost descrisă ca fiind înaltă și subțire, cu păr castaniu și ochi de
Marea Ducesă Tatiana Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/315994_a_317323]
-
trebuie cercetate și actele de danie, dovezile arheologice, cronicile (cu precădere contemporane) etc. Cel mai lung titlu al lui Mircea apare din 1406 până la sfârșitul domniei sale, sub forma: "„Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios și binecinstitor și de Hristos iubitor și autocrat, Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
subliniată și independența țării, căci domnitorul fusese pus pe tronul său de către singur Dumnezeu, prin hotărârea adunării elective, nu de vreun alt rege sau împărat. Titlul nu cuprinde însă și realitățile politice ale epocii, fiindcă Mircea nu stăpânește ca un autocrat absolut, ci ca un domnitor respectat, care ține seama de datini în deciziile sale, luate cu ajutorul boierilor din sfat. Domnul era apărătorul supușilor săi (comandantul oștilor, împărțitorul suprem de dreptate) și cel spiritual al țării, ca și ctitor de lăcașe
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
fiului și succesorului lui Basarab I, Nicolae Alexandru, puterea și stabilitatea au fost consolidate pe plan intern, și au fost menținute relații importante cu Imperiul Bizantin, cu țarul Vidinului și cu Serbia. În 1359 și-a asumat titlul de "domn autocrat de sine stăpânitor" și , în urma negocierilor cu reprezentanții bizantini, a instituit mitropolia Țării Românești în dependență de patriarhia Constantinopolului. Se desăvârșea teritorial și instituțional crearea Țării Românești ca "stat de sine stătător." În timpul celui de-al doilea rege maghiar angevin
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
prin bizantinul "Kaisar", a fost abolit oficial în 1712 de Petru cel Mare, dar a fost folosit în mod neoficial de-a lungul domniei lui Nicolae. Titlul său oficial era: "Noi, Nicolae al Doilea, prin mila lui Dumnezeu, Împărat și Autocrat al Întregii Rusii, Țar al Moscovei, Kievului, Vladimirului, Novgorodului, Astrahanului, Poloniei , Siberiei, Crimeii, Georgiei, Stăpân al Pskovului, Mare Duce de Smolensk, Lituania, Volkinia, Podolia și Finlanda, Prinț de Estonia, Livonia, Curlanda și Semgalle, Samogiția, Bialostok, Karelia, Tver, Iugoria, Perm, Viatka
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
a tatălui său. Logodna sa cu Prințesa Alix s-a făcut doar cu puțină vreme înainte de moartea tatălui său, iar căsătoria s-a făcut la scurtă vreme după funeralii. Nicolae a trebuit să facă față imediat sarcinii de a fi Autocrat al Rusiei într-o perioadă de maximă agitație politică. Nicolae al II-lea s-a dovedit incapabil să facă față sarcinilor combinate ale conducerii țării în timpul unor situații agitate din punct de vedere politic și ale conducerii armatei ruse în
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
fost salutat ca „Moise, salvatorul, mântuitorul și eliberatorul poporului din captivitatea poloneză ... ilustrul cârmuitor al rusinilor”. În februarie 1649, în timpul negocierilor ce delegația poloneză condusă de senatorul Adam Kysil, negocieri ținute la Pereiaslav, Hmelnițki a declarat că el este „unicul autocrat al rusinilor” și că are „suficientă putere în Ucraina, Podolia și Volînia... în pământurile sale și în principatul care se întind până la Lviv, Chełm și Halici”. Pentru delagația poloneză a devenit clar că Hmelnițki se erijase nu doar în poziția
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
în cele din urmă, în primăvara anului 1373, Ioan V s-a recunoscut pe sine vasal al sultanului Murad I. Titlul de ,autocrator al romeilor’’ a devenit, de acum încolo, o ficțiune chiar și din punct de vedere juridic: care autocrat mai depune jurământul de vasalitate în fața unui străin! De acum, basileul trebuia să participe, împreună cu oștirile sale, la expedițiile sultanului. În Asia Mică, sub stăpânirea Imperiului mai rămăseseră doar câteva orașe izolate, pe care turcii le ocupau, pe măsura necesității
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
practic nicio alternativă la autocrația țarului și tot ce puteau face era să se alăture aventurierilor care încercau să ocupe tronul. În această perioadă tulbure, toate încercările facțiunilor boierești se limitau la încercarea de obținere a unei oarecare influențe asupra autocratului aflat la putere, sau la încercarea de plasare a propriului candidat pe tron. În atmosfera tulbure în care familiile boierești se luptau între ele neîncetat, clasele de jos se revoltau orbește iar armatele străine au reușit să ocupe Kremlinul din
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
emis monede, de la drahme din argint la dichakloi din cupru. Toate prezintă unele similitudini în stil cu piesele seleucizilor contemporane lor, desi frizura pe monedele părților este diferită, în special. Inscripția cea mai răspîndită este ΑΡΣΑΚΟΥ ΑΥΤΟΚΡΑΤΟΡΟΣ, tradusă că "Arsaces Autocratul", deși există mai multe variante pentru acesta.
Arsaces I () [Corola-website/Science/319658_a_320987]
-
De aici și numele unor orașe: Brest-Litovsk sau Kamenț-Litovsk). După izbucnirea războiului ruso-polonez din 1654 - 1667), țarul Alexei I a semnat pentru prima oară o diplomă cu titulatura „Suveran, țar și mare cneaz a toată Rusia Mare, Mică și Albă, autocrat” (Государь, царь и великий князь всея Великия и Малые и Белые Руси самодержец). După ce trupele ruse au cucerit o mare parte a Belarusului și Ucrainei în 1655, țarul a adăugat definitiv la titulatura sa și „mare cneaz al Lituaniei, Ruteniei
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
distrugătoare pot deveni prilej pentru un mare pas înainte al omenirii. Sper că prin colaborarea sub conducerea dumneavoastră, din ruinele World Trade Center va răsări o nouă lume, binecuvântată prin virtuțile libertății, păcii, prosperității și armoniei." Considerat unul dintre puținii autocrați încă în viață, Abdullah este ținta a numeroase critici, în special din partea Human Rights Watch, care, la 24 ianuarie, 2007, îi trimite o scrisoare deschisă, solicitându-i încetarea persecuțiilor îndreptate asupra grupării religioase Ahmadiyya din Arabia Saudită. Alte două asemenea scrisori
Abdullah bin Abdulaziz al-Saud () [Corola-website/Science/319065_a_320394]
-
la Șerbești luându-și moșia în stăpânire. Se căsătorește cu Anastasia Rosetti, fiica spătarului Matei Rosetti de care se desparte în foarte scurt timp. În anul 1839 se alătură conjurației confederative a comisului Leonte Radu, care urmărea să doboare regimul autocrat a lui Mihail Sturdza. Inspirați de ecourile revoluției franceze, aceștia întocmiseră și un "proiect pentru cele ce s-au socotit spre îndreptarea în ale Ocârmuirii din lăuntru". După ce domnitorul Mihail Sturdza lichidează conjurația, se regăsește printre membrii unei noi mișcări
Săndulache Miclescu () [Corola-website/Science/318589_a_319918]
-
intrare triumfală în Kiev de Crăciunul anului 1648, fiind salutat de populația orașului ca eliberator al poporului ucrainean de sub jugul polonez. În februarie 1649, în timpul negocierilor de la Pereiaslav cu delegația poloneză, Hmelnițki a abordat convorbirile cu polonezii de pe poziția de autocrat al rutenilor și unic conducător al Ucrainei. Hmelnițki s-a angajat în construcția structurii nouluil stat pe toate planurile: militar, administrativ, financiar, economic și cultural. Armata zaporijiană a fost împuternicită de Hmelnițki cu puterea supremă în noul stat., unificând toate
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
Marea Ducesă Maria Nikolaevna a Rusiei ("Maria Nikolaevna Romanova"; , 26 iunie 1899 - 17 iulie 1918) a fost a treia fiică a ultimului autocrat al Rusiei, împăratul Nicolae al II-lea al Rusiei și a soției lui Alexandra Feodorovna (Alix de Hesse). Asasinarea ei ca urmare a Revoluției din 1917 a dus la canonizarea de către Biserica Ortodoxă Rusă. Marea Ducesă s-a născut la
Maria Nicolaevna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/316001_a_317330]
-
la Coburg, în Germania. La 8 august 1922 tatăl lui Vladimir s-a autodeclarat curator al tronului Rusiei. Doi ani mai târziu, la 31 august 1924, a mers un pas mai departe și și-a asumat titlul de "împărat și autocrat al tuturor Rusiilor". În aceste condiții, Vladimir devenea Țarevici (moștenitor al tronului) și Mare Duce cu titlul de "Alteță Imperială". În 1930 familia a părăsit Germania, mutându-se la Saint-Briac, în Bretania, Franța, unde își ținea tatăl său curtea imperială
Vladimir Kirillovici, Mare Duce al Rusiei () [Corola-website/Science/320049_a_321378]
-
a luptat de mai multe ori cu bizantinii în timpul conducerii sale îndelungi (893-927). Cu puțin timp înainte de sfârșitul stăpânirii sale, granițele țării ajungeau la limitele nordice ale Atticei. Simeon I s-a numit pe sine „Împărat (țar) al bulgarilor și autocrat al grecilor”, un titlu recunoscut de papă, dar nerecunoscut de patriarhul ecumenic ortodox. A fost recunoscut ca „Împărat (țar) al bulgarilor” de către împăratul și patriarhul bizantin abia la sfârșitul domniei sale. Între 894 și 896, i-a învins pe bizantini și
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
întâlnește pe Thecla, o frumoasă aristocrată prizonieră, de care se îndrăgostește. Fărădelegea comisă de Thecla nu e lămurită niciodată, deși se specifică în cele din urmă că este închisă pe motive politice. Thecla este sora Theei, iubita lui Vodalus, iar Autocratul (conducătorul Commonwealth-ului) vrea să o folosească pentru a-l captura pe acesta. Când Thecla ajunge să fie torturată, lui Severian i se face milă de ea și o ajută să se sinucidă, strecurându-i un cuțit în celulă și călcându
Umbra Torționarului () [Corola-website/Science/320876_a_322205]
-
unui ordin religios, Agia fiind acuzată ulterior de furtul unui artefact prețios. După percheziționarea și eliberarea ei, cei doi își continuă călătoria către Grădina Botanică, o porțiune mare de pământ a Nessus-ului creată de misteriosul Părinte Inire, mâna dreaptă a Autocratului. În grădină, Severian cade într-un lac folosit pentru a "îngropa" morții și, în timp ce iese la suprafață, o femeie pe nume Dorcas iese și ea din lac. Amețită și confuză, femeia îi urmează pe Severian și pe Agia. Severian își
Umbra Torționarului () [Corola-website/Science/320876_a_322205]
-
în slujba lui. Împreună cu Jonas, torționarul participă la cină alături de Vodalus, unde consumă carnea moartei Thecla care, combinată cu o substanță străină, permite amintirilor femeii să trăiască în el. Primind misiunea de a duce un mesaj la Casa Absolută, reședința Autocratului, Severian și Jonas pornesc către nord. Pe drum sunt atacați de o creatură străină, de care scapă cu greu; un soldat care patrula prin apropiere este ucis de creatură, dar Severian îl readuce la viață cu ajutorul Ghearei. Cei doi sunt
Gheara Conciliatorului () [Corola-website/Science/320877_a_322206]
-
culege din amintirile Theclei pe care le poartă cu el. Mergând pe culoarele Casei Absolute, Jonas trece printr-o oglindă și dispare, nu înainte de a promite că se va întoarce. Pierdut, Severian îl întâlnește în cele din urmă chiar pe Autocrat, căruia îi jură credință, fiindu-i arătată o poartă către alt univers. Ajungând în grădinile Casei Absolute, Severian se întâlnește cu Dorcas, Doctorul Talos și Baldanders, care se pregătesc să monteze din nou piesa jucată în Nessus în prima carte
Gheara Conciliatorului () [Corola-website/Science/320877_a_322206]
-
un roman în patru părți scris în perioada 1980-83 de autorul de science fiction și fantasy Gene Wolfe. În el sunt povestite călătoria și drumul către putere ale lui Severian, un torționar căzut în dizgrație, care urcă până la poziția de Autocrat, conducătorul lumii libere. Acțiunea este povestită la persoana întâi de către personajul principal, care pretinde că are o memorie perfectă. Wolfe prezintă cărțile ca o traducere a scrierilor lui Severian în engleza contemporană. Acțiunea seriei se petrece într-un viitor îndepărtat
Cartea Soarelui Nou () [Corola-website/Science/320948_a_322277]