331 matches
-
află nonșalanța, dezorganizarea și corupția societăților tradiționale. După lovitura dată de Marea Putere industrializată, incapacitatea de a face față provocărilor moderne duce la demoralizare. Iorga descrie bine aceste simptome, dar nu analizează corect rădăcinile problemei 49. Prevăzuse toate acestea în autoimpusul său exil la Văleni, între 1914 și 1916. Le repeta mereu alor săi: Intrarea în război va fi un dezastru". A fost trimisă o misiune militară din Franța sub conducerea generalului Henri Berthelot pentru a sprijini efortul de război al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mult decât Franța și Germania la un loc. A asigurat ocuparea deplină a locurilor de muncă și s-a dezvoltat, deși mai lent decât oriunde altundeva. A suferit, totuși, de două dezavantaje majore: unul era rezultatul ghinionului istoric, celălalt era autoimpus. Criza endemică a balanței de plăți din Marea Britanie a fost În mare măsură efectul datoriilor chinuitoare acumulate În războiul de șase ani Împotriva Germaniei și Japoniei, la care ar trebui adăugate costurile uriașe de menținere a unui sector eficient de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nordul Spaniei, a fost dintotdeauna ținta mâniei lui Franco: În parte fiindcă era sinonimă cu cauza republicană În războiul civil spaniol, În parte fiindcă cererea străveche a bascilor de a li se recunoaște diferența contraria profund instinctul centralizator și misiunea autoimpusă a corpului ofițeresc spaniol: consolidarea statului. Tot ce era specific basc (limba, obiceiurile, politica) a fost reprimat cu agresivitate În anii lui Franco. În ciuda propriilor instincte centripete, dictatorul spaniol a mers până Într-acolo Încât a acordat Navarrei (regiune care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fidelitate și fără remușcări de adeziunile lor din trecut au fost depășiți rapid de evenimente. Consecvența nu ținea loc de relevanță. În fine, dacă Spania, Portugalia și Grecia au putut să reintre În „Vest” atât de ușor, În ciuda izolării politice autoimpuse, e fiindcă politica lor externă fusese Întotdeauna compatibilă - de fapt, aliniată - cu cea a NATO și a statelor CEE. Instituțiile Războiului Rece, ca să nu mai vorbim de pozițiile anticomuniste similare, facilitaseră o comunicare și o colaborare crescânde Între democrațiile pluraliste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care nu uitase evenimentele din 1956 și 1968, și-a reafirmat angajamentul față de „sistemul socialist”, subliniind că Solidaritatea acceptă „rolul conducător al partidului” - nimeni nu voia să le ofere autorităților de la Varșovia sau Moscova un pretext să trimită tancurile. Limitările autoimpuse s-au dovedit utile până la un punct. Chestiunile evident politice - dezarmarea sau politica externă - nu se aflau pe agenda publică a Solidarității, care se concentra mai degrabă pe strategia verificată a KOR de edificare a unei „societăți civile active”, stabilind
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
obștii în întregul ei, dar când și conducerea (oamenii buni și bătrâni) asculta și rezolva problemele obștii, diferitele litigii, fără părtinire și favoruri; 2) cel nou, când ascultarea, ca instituție, devine unilaterală, în sensul că obștea primește silită un stăpân autoimpus sau impus (boier, egumen) de care satul trebuie să asculte. În primul caz, atributul conducerii se reînnoia din timp în timp, de obicei anual, prin persoane noi. În cel de-al doilea, conducerea rămâne aceeași ca persoană, schimbarea producându-se
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]