1,607 matches
-
mai scrie cu punct în loc de liniuță, am zîmbit) expediez o scrisoare ceva mai groasă, cu poșta din zilele următoare". Scrisoarea "ceva mai groasă" era un album rafinat tipărit. M-am bucurat, cu inconștiența surîzătoare a victimei. Se deschidea ca un autoportret: o față mîncată de ochii trufași, severi, ochii tutunii și-n globul stîng, un fir de sînge. Sau părerea unui fir de sînge. Dedesubt, cu caligrafie năvalnică și foarte apăsată, două versuri din Nichita Stănescu, despre poetul ochi: "el are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că-mi place nomadismul pictural voit, de la Vermeer la Hals, de la Hals la Turner, pe urmă la Gustav Klimt. Pe vremea vitraliului, Klimt era preferatul: "simt cu Klimt", rîdea, conținut, Rusalin. Bărbatul plin de manhood, cum se închipuie în alt autoportret, Pictor la maturitate, cu o pînză albă-n talie, într-un eden: ostrovul încercuit cu stuf, străpuns de ciocurile cufundarilor (Mondrian?), nu mi-a plăcut. Cît orgoliu țîșnește din gîtul încordat de lup alb, singuratic. Din umerii încordați. Din rînjet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
încordați. Din rînjet. Om stăpîn pe stările lui, de orice natură s-ar dovedi ele. Îi șade scris pe frunte. Și, neașteptat, în colțul de jos: mărul tăiat în două de o sabie șogun nu-i decît țeasta mea. Alt autoportret, hieratic, da, mi-a plăcut. Parcă-i născut în dimineața întîi a lumii Rusalin. N-are conștiința vremelniciei. Asta vine mai spre seară. Nu dimineața, devreme. Aici dă peste tine Arta, Russ, am exclamat. Capul e separat de trup printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sacrificiu, biciuit. E celibatar Rusalin sau se face că este? Habar n-am ce viață sentimentală a avut, are. Albumul îmi spune că trece printr-o nebunie de asfințit, înainte de căderea ultimă. Perverserezi, Russ, perverserezi! Mi-o confirmă și ultimul autoportret. Unul violent autoironic, violent anti-idealist; un fel de salamandră înaripată stă agățată cu ghearele de sexul erect. Cine spunea că, bătut bine, aurul ajunge ban, monedă forte? Așa-i și talentul lui Rusalin, după cît costă albumul; după cît costă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
semnului. / Claviculă vis ruptă patru antic / Pana cu B. / Pățind canossa șarpe latin. / Caudin-jug flămând în Arpia.“ (Roxana Gabriela Braniște) Abuzul de neologisme din asemenea texte creează, uneori, și un efect de stil inadecvat. Iată, ca exemplu, cum „arată“ un autoportret: „Eludând un sunet de pe / pajiștea cuvintelor integrale, / disociind larvele încinse de infuzii radiante, copleșit / de subsumarea accentelor grave, / narcotizat de manechine celeste, / obosit de mesajele venusiene, / încerc abia acum, într-o / frazare ritualică, să-mi dirijez / anapestul“... (Mihai Munteanu) Sau
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cernoziom“, „ascensor“, „eufemism“, „limfatic“, „condensat“, „fenomen“, „fizician“, „neurastenie“, „existențialism“ etc. etc. Dacă toate aceste cuvinte ar fi așezate într-o ordine alfabetică, volumul de versuri al lui Mihai Munteanu s-ar transforma într-un dicționar de neologisme. Iată și un autoportret al autorului, compus din același material lingvistic: „Eludând un sunet de pe / pajiștea cuvintelor integrale, / disociind larvele încinse de infuzii radiante, copleșit / de subsumarea accentelor grave, / narcotizat de manechine celeste, / obosit de mesajele venusiene, / încerc abia acum, într-o / frazare ritualică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Când Socrate, întrebat al cui cetățean este, răspunzând că este "al lumii", nu bănuia că deschide cutia Pandorei. E obositor și deprimant să fii un cetățean al lumii, ca mine. Tabloul la care țin acum cel mai mult este un autoportret pe care-l port mereu în valiză. Îl scot, în fiecare cameră de hotel, îl așez cu grijă în cel mai vizibil loc, și mă tot uit la el. Este de o simplitate înspăimântătoare: câteva riduri aruncate peste meridianele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
foarte probabil de către Gian Giacomo Caprotti, asistentul (și, după unele zvonuri, chiar iubitul) lui Leonardo da Vinci și ale cărui trăsături apar în alte opere ale pictorului. Alți istorici de artă susțin că portretul Giocondei ar fi, în realitate, un autoportret camuflat al lui Leonardo.
Cine se ascunde în spatele zâmbetului Giocondei? by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80490_a_81815]
-
Îl vedem pe Tudorel Urian apropiat și de alți critici cu o sarcină moralistă nedezmințită, de la G. Ibrăileanu la Lucian Raicu, confesîndu-se la un mod dezarmant de "sincer" ("sinceritatea" fiind aci, evident, un procedeu literar, o manieră a portretelor și autoportretelor): "Patru mii de semne în față și niciun gînd în minte. Singur, în fața imensității albe a paginii, te simți ca un naufragiat în mijlocul oceanului, care a abandonat pînă și speranța unei salvări divine. Fiecare articol pe care îl scrii este
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
cu titlul Cum, cînd și cu ce scriu scriitorii români ? Vizînd așadar „aspecte de laborator și de psihologie a creației“, materia d-sale se arată incitant tangentă la transcenderea în ficțiune nu doar prin aceea că întrunește o serie de „autoportrete în oglindă“, ci și prin unghiurile de observație în care s-a stabilit autoarea, atrasă, „fascinată“ chiar de fața problematică, frecvent contradictorie, a ființei scriitoricești. Din capul locului, Dora Pavel tentează o „demistificare“ a acesteia. Declară a o interesa cu
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
actorul Mălăele și omul Mălăele! Nu mă scol dimineața om și seara devin actor! Nici nu știu dacă sunt actor". Horațiu Mălăele a răspuns la întrebările admiratorilor săi, în cadrul unui eveniment organizat la o cafenea bucureșteană. Și-a făcut un autoportret al omului simplu, actorului și mai simplu. În fiecare vorbă a sa regăsim un model enunțat chiar de el- "Consider că starea de grație a actorului este umilința". De ce un actor joacă roluri? De ce este într-o goană disperată spre
Horațiu Mălăele, de la timidul om, la marele actor by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78723_a_80048]
-
Peregrin..., dar ea rămîne marginală. Autorul e mult mai inteligent și mai modern decît bietul mare ban Golescu, baș-boier iremediabil. Infinit mai interesant decît ceea ce spune despre lumea vizitată este Codru Drăgușanu atunci cînd își schițează, involuntar și în filigran autoportretul. Doar citit ca un Bildungsroman, ca autobiografie, Peregrinul... își dobîndește adevărata semnificație, care depășește cu mult hotarele unor însemnări de călătorie. Cînd a fost scrisă cartea? E aproape sigur că o primă formă a acestor epistole trimise "den țări străine
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
meditațiunea în singurătate îmi fu delectațiunea ordinară. Jocurile tumultoase și frivole ale consoților nu mă atrăgea, cutezanța nicecînd predomni în caracterul meu. Pentru taciturnitate toți mă negligea, nimeni nu se interesa de mine" (Scris. I, iunie 1835), își continuă prozatorul autoportretul foarte puțin măgulitor. Numai că, vorbind despre lipsa "cutezanței", el se referea probabil la curajul pur fizic; pentru că, spiritual, fusese înzestrat cu o "cutezanță" ieșită din norme. Va străbate timp de zece ani, însoțind mereu cîte un personaj bogat și
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
învățase, fără efort, germana și maghiara, obligat de condițiile existenței sale ardelenești, după ce rudimentele esențiale de latină și le însușise în școală, scriitorul învață franceza, neogreaca, italiana, engleza și rusa. în 1843, spre finele pelerinajului european, autorul își compune următorul autoportret sub forma unui anunț dat la ziar, despre care el însuși spune că "sună iperbolic": "Un june literat ungur, cunoscînd cu perfecțiune limbile: germană, francă, italiană, apoi binișor angla, neogreacă și rusă, den altele espert, caută post de secretar privat
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
semnului./ Claviculă vis ruptă patru antic./ Pana cu B./ Pățind canossa șarpe latin./ Caudin-jug flămând în Arpia." (Roxana Gabriela Braniște). Abuzul de neologisme din asemenea texte creează, uneori, și un efect de stil inadecvat. Iată, ca exemplu, cum "arată" un autoportret: Eludând un sunet de pe/ pajiștea cuvintelor integrale,/ disociind larvele încinse de infuzii radiante, copleșit/ de subsumarea accentelor grave,/ narcotizat de manechine celeste,/ obosit de mesajele venusiene,/ încerc abia acum, într-o/ frazare ritualică, să-mi dirijez/ anapestul"... (Mihai Munteanu). Sau
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
granița decenței - cînd așadar îți îngropi maestrul sub o crustă de invective postume, impresia pe care o faci e una de francă și indubitabilă patologie. Prima reacție este să-ți spui că Nietzsche, molestînd efigia lui Wagner, își face un autoportret mult mai fidel decît cel schițat în Ecce homo, și asta fiindcă nicicînd un autor nu se înfățișează mai gol în fața cititorului ca atunci cînd își revarsă punga de idiosincrazii personale. Dacă trecem peste senzația de om clătinîndu-se lăuntric, - așa
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
de o plasticitate gesturală hrănită la rândul ei de o viziune poetică inspiratoare. In aceeași seară, o captivantă contrapunere a adus alături, într-un spațiu expozițional generos, câteva dintre operele pictorului Ștefan Câlția - un poet al fabulației onirice, de asemenea autoportretele lui Bogdan Vlăduță - etalează un spațiu al unor contorsiuni interioare asumate, de asemenea viziunea cvasifotografică a unei detașări nete față de cotidian prin integrarea acestuia în zona creației - cum reiese acest fapt din imagistica cvasifotografică a lui Roman Tolici. Nu putea
Zilele culturii românești la Frankfurt by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6786_a_8111]
-
Sorin Lavric Scrisă în răstimpul ultimelor trei luni ale lui 2001, așadar cu puțin timp înainte ca Bourdieu să moară, încercarea de autoportret din paginile Schiței pentru o autoanaliză seamănă cu un tablou neterminat: un fel de promițător peisaj căruia autorul, nemaiapucînd să-i tragă tușele finale, nu a mai reușit nici să-i pună rama. Din această cauză, impresia de șantier abandonat
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
decorativ - un joc de suprafețe spectaculoase și de existențe umile - al lumii înseși. Deși artista folosește cu voluptate imaginea figurativă, atît în tridimensional, cît și în desen, deși se joacă insistent cu ideea de portret, de fapt cu aceea de autoportret, și multe dintre lucrările sale ar putea fi asociate, ca intenție și ca finalitate, sculpturii, la o privire mai atentă nu se poate descoperi nimic care să trădeze vreo încercare de a ieși din propriul său univers. Seria de capete
Patru ipostaze ale artei decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7580_a_8905]
-
acțiunii sale, ca o poveste mai mult sau mai puțin fictivă, Simplex este un roman subțire la propriu și la figurat. Luată ca ansamblu, inclusiv cu ceea ce par a fi elementele sale parazitare, cartea se constituie însă într-un veritabil autoportret al unuia dintre scriitorii foarte importanți ai României postbelice, rămas, în mod surprinzător, în afara atenției marilor edituri. Locul lui Alexandru George în literatura română ar trebui să fie unul mult mai vizibil.
În umbra unei crime by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7523_a_8848]
-
s-a mai ghemuit,s-a făcut broască țestoasă, focă. Apoi și-a dezdoit genunchii - pasăre măiastră, pînă s-a scurs prin vîrful stîlpului de pridvor...". Pe Ion Țuculescu, oarecum în aceeași manieră, îl definește matematic în două propoziții memorabile: ,,Autoportretul cu ochiul scos al lui Țuculescu amintește de Van Gogh cu urechea tăiată, care-l fascinase pe vremuri, și de mîna imensă a lui Parmigianino, din oglinda sa blestemată - deci o înclinație spre obsesie și disperare". Iar puțin mai încolo
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
ei impune respect prin demnitate și prin lipsa de meschinărie. Recent, Ana Blandiana, admirabila poetă Ana Blandiana, asumându-și cu modestie rolul de editor, i-a publicat Doinei Cornea un Jurnal, document de mare interes și, în același timp, emoționant autoportret al celei care s-a împotrivit, de multe ori solitară, uneori susținută doar de câțiva dintre contemporani (deși aproape toți erau nemulțumiți de situația din România), atotputernicului regim comunist. Volumul cuprinde și alte documente (texte și fotografii) cu valoare complementară
O lecție de demnitate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7290_a_8615]
-
când și a patra figură originală, menajera portugheză. Ce îi apropie pe toți? Inteligență și bun-simț, o judecată firească și onestitate în raport cu tot ce-i în jur și cu lumea. Combinație extrem de rară... Cuceritoare și sofisticate Din primele pagini, două autoportrete ți se impun ca avertisment să eviți orice tentativă de idealizare. Renée își precizează numele, vârsta de 54 de ani, statut social și domiciliu (portăreasa imobilului de la nr. 7 din rue Grenelle) și apoi datele esențiale: "Sunt văduvă, scundă, urâtă
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
lui Da Vinci din mormântul său din Castelul Amboise, de pe Valea Loirei, din Franța. Ei doresc să vadă dacă craniul său este acolo și să încerce a-i recrea fața, pentru a stabili dacă Mona Lisa este un fel de autoportret, așa cum cred mulți. Această descoperire alimentează teoria prezentată de Den Brow în romanul său, Codul lui Da Vinci, în care personajul principal, profesorul Robert Langdon, descoperă mai multe indicii ascunse cu privire la Sfântul Graal, în pictura Mona Lisa
Codul lui Da Vinci: Numere şi litere, descoperite în ochii Mona Lisei () [Corola-journal/Journalistic/70931_a_72256]
-
la reacțiile pe care le generează această lume, au căpătat o expresie mai directă. Securea și Cuțitul, altădată motive încărcate de afecțiune și tandrețe, și-au redescoperit acum vocația punitivă și funcțiile destructive. De multe ori, artistul însuși, în ipostaza autoportretului vag, se plasează explicit sub acțiunea agresivă a acestora. Într-un fel sau altul, presiunea istoriei și disfuncțiile vremurilor au acționat asupra conștiinței lui Florin Mitroi ca semnal cert al unei agresiuni ontice, ca sursă a unui rău profund care
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]