374 matches
-
postbelică, p. 271: "Un vibrato emoțional constant al vocii însoțește mărturisirile limpezi, profesiile de credință nete, elocvența rituoasă. Formal, poemele sunt corecte, rotunjite pe la colțuri, cu metafore cuminți, dar care păreau impresionante ("frânghiile ploii", "măduva surâsului"), rareori forțând în sensul avangardismului antebelic ("pisica moartă a ceții")". 132Lucia Simona Bumbu, Iulian Boldea, Ana Blandiana. Monografie, antologie comentată, receptare critică, în "Observator cultural", nr. 62 (2001), în format electronic la: http://www.observatorcultural.ro/Iulian-BOLDEA-Ana-Blandiana.-Monografie-antologie-comentata-receptare-critica*articleID 2787-articles details.html/accesat august 2012: "Întoarcerea la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
anterior). Pentru intelectualul francez, lumea este traversată de nenumărate ierarhii. El nu poate decît să constate cu tristețe cum ele cad rînd pe rînd ca Într-un joc de domino. Cultura franceză, grea de povara unor mari glorii, este, În ciuda avangardismului ei estetic, profund conservatoare. Să ne gîndim o clipă dacă n-am putea considera avangardele de la Începutul secolului drept o Încercare violentă de revenire la o societate de șamani și pacienți, aflați Într-o dialectică nesfîrșită, drept un război de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
am citit reacții la roman. Sau poate, dacă autorul nu e român, pe noi nu ne interesează? Posibilitatea unei insule Cufundați cum sîntem Într-o anumită idee de literatură cea consacrată de literatura franceză modernă, de gîndirea romantică germană, de avangardismul european și de experimentalismul britanic pe care sîntem departe de a o fi epuizat, pe care continuăm s-o interogăm În paralel cu practica post-morală a unei literaturi descătușate, nu ne dăm răgaz pentru a remarca un lucru foarte simplu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
registrul stilistic popular cu arhaisme/regionalisme și pe registrul stilistic liturgic (ter meni religioși) - model de versificație: clasic. - Reprezentanți: Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Aron Cotruș, Radu Gyr, Nichifor Crai nic, Mihail Sadoveanu, Gib Mihăescu, Cezar Petrescu etc. 3.1.6. Avangardismul Conceptul de avangardism desemnează o serie de curente artistice și mișcări ce experimentează forme noi de exprimare, afișând programatic o negare radicală a tradiției și o nouă concepție despre artă. Spre deosebire de moderniști, care proclamă primatul schimbării, fără a exclude ideea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu arhaisme/regionalisme și pe registrul stilistic liturgic (ter meni religioși) - model de versificație: clasic. - Reprezentanți: Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Aron Cotruș, Radu Gyr, Nichifor Crai nic, Mihail Sadoveanu, Gib Mihăescu, Cezar Petrescu etc. 3.1.6. Avangardismul Conceptul de avangardism desemnează o serie de curente artistice și mișcări ce experimentează forme noi de exprimare, afișând programatic o negare radicală a tradiției și o nouă concepție despre artă. Spre deosebire de moderniști, care proclamă primatul schimbării, fără a exclude ideea de continuitate, avangarda
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fără finalitate, pentru negare și opoziție ca mod de a fi. Anticanonul devine astfel un deziderat esențial, asumat până la ultimele consecințe: „când formula va deveni ceea ce facem, ne vom lepăda și de noi“ (Ilarie Voronca). La început de veac XX, avangardismul generează o pleiadă de grupări, între care cele mai importante sunt: dadaismul, constructivismul, suprarealismul, expresionismul, inte gra lismul, futurismul. Trăsături comune acestor mișcări sunt: retorica frondei și a ruperii punților, concretizată în delimitarea vehementă față de orice formă consacrată, în negarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
abia cuplarea dintre fenomenologie și mecanologie poate da măsura complexității raporturilor dintre om și tehnologie în lume. Să nu uităm că imaginarul avangardei istorice își extrage forța iconică tocmai din alăturarea umanului și a tehnologicului, deși, prin accentuarea condiției tehnologice, avangardismul, ca și alte tipuri de modernisme, a ajuns să se situeze la o extremă ideologică. Vom putea construi în acest mod o antropologie tehnoculturală a imaginarului contemporaneității, apelând la conceptele postmodernismului care „slăbesc” ideologiile radicale de tot soiul, de la cele
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
reprezentările mitologice ale amazoanelor, evenimentele artistice chirurgicale apelează la carnea corporală în vederea transformării ei în materie de modelat și în mediu de transmitere a ideilor și imaginilor estetice și sociale. Suportând deopotrivă accepții de artă și antiartă, de postmodernism și avangardism, „arta carnală” promovează atât implicarea corporală cât și distanța estetică, atât rescrierea istoriei artei cât și introducerea elementelor de șoc și bulversarea obișnuinței spectatorului. Deviere corporală de la norme și legi, acest tip de artă este totodată un proiect social, al
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
parte în lucrările lui Freud și ale lui Lacan, fiind echivalat cu asumarea condiției materialiste și, respectiv, a condiției inconștientului în cadrul existenței umane. Alte direcții semnalează conturarea diverselor accepții de postumanism începând cu Nietzsche și cu Heidegger și continuând cu avangardismul și cu postmodernismul, cu poststructuralismul lui Ihab Hassan, Jacques Derrida sau Michel Foucault. 3. Acest capitol nu este preocupat de aspectul postmodernist al modificării estetic-corporale prin chirurgie estetică, cosmetică, fitness sau bodybuilding, dietă etc., aspect teoretizat în domeniul culturii populare
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Roll, Ion Călugăru, F. Brunea-Fox, Marcel Iancu, Victor Brauner, Jules Perahim, M.H. Maxy, Hans Mattis Teutsch. Multe dintre reviste întrețin cultul lui Urmuz. Repere bibliografice: Sașa Pană, Antologia literaturii române de avangardă, pref. Matei Călinescu, București, 1969, passim; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, passim; Matei Călinescu, Eseuri despre literatura modernă, București, 1970, 93-114; Mario de Micheli, Avangarda artistică a secolului XX, tr. Ilie Constantin, București, 1970, 235-256, 351-368; Crohmălniceanu, Literatura, I, 59-67, II, 366-440; Sașa Pană, Născut în ’02
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
sunt îngemănate elemente constructiviste, dadaiste, expresioniste, simboliste, futuriste. În proză, tendințele novatoare sunt mai marcate, iar formulele tradiționale aproape absente. Ion Vinea se distinge prin scrierea fantastică Paradisul suspinelor și prin alte schițe cu caracter parodic, unele inspirate de precursorul avangardismului, Urmuz, care se bucură de o atenție deosebită prin prezentările semnate de G. Ciprian. Scrieri în proză semnează Ion Călugăru, Claudia Millian, Romulus Dianu și, sporadic, Mircea Eliade. Aceeași orientare novatoare, uneori cu elemente umoristico-parodice, prezentă în proză, e sesizabilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
Sugestii înaintea unui proces (era vorba de procesul intentat de autorități lui Geo Bogza), semnat Gh. Dinu, un manifest al atitudinii personale de negare a contemporaneității, cu toate falimentele ei; textul exaltă „optimismul permanent [ce] rezidă în natură” și „adevăratul avangardism”, acela care nu face nici o concesie „trecutului prezent”, clamând schimbarea metafizicii „de altădată în materialismul științific de azi [...], în condițiile de viață ultimă, în nevoile firești și în drepturile imperative ale omului”. Astfel, nu întâmplător primul volum al lui R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
liber”, „Ultima oră”, 1929, 100; Virgil Ierunca, „Manifestație”, RMB, 1945, 379; Mihu Dragomir, „Manifestație”, „Înainte”, 1945, 332; Iosifescu, Drumuri, 93-96; Philippide, Considerații, I, 275-283; Piru, Panorama, 69; Eugen Luca, Ștefan Roll sau Despre structura poemului, CNT, 1969, 11; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, 192-205; Nicolae Manolescu, „Ospățul de aur”, CNT, 1970, 8; Ion Bălu, Ștefan Roll - prozatorul, CRC, 1970, 8; Ilarie Voronca, Act de prezență, îngr. și introd. Ion Pop, Cluj, 1972, 65-69; Crohmălniceanu, Literatura, II, 420-425; Petroveanu, Traiectorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
teoretice ale mișcării italiene neoavangardiste intitulate Grupul ’63. Eveniment premergător a ceea ce mai târziu se va numi postmodernism, resurecția spiritului avangardist se face pe fondul opoziției manifeste față de avangarda istorică, acuzată de membrii Grupului ’63 de superficialitate și ineficiență. Vechiului avangardism al „generației lui Vulcan” (metafora îi aparține lui Umberto Eco), eșuat în gesturi și atitudini nihiliste și în sterilitate, îi este contrapus experimentalismul „generației lui Neptun”. Urmărind ideile grupului din perspective complementare - estetică, lingvistică, sociologică, ideologică -, I. pune în lumină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
în același timp și ruptura. De cealaltă parte, cei care văd în postmodernism ruptura de modernism, ajung să accentueze atât de mult diferențele specifice față de cel din urmă curent, depășirea și chiar negarea sa, încât transformă postmodernismul într-un nou avangardism (care, bineînțeles, se poate compara cu avangarda modernismului însuși și stabili astfel o posibilă continuitate). O altă problemă în legătură cu interpretarea lui "post-" și a post-modernului, această "cratimă înconjurată de o contradicție" (Charles Newman), este aceea că de cele mai multe ori implică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernismului în calitate de termen categorial. În acest sens, pe de o parte avem dificultățile ridicate de "relativa tinerețe" a postmodernismului, iar pe de altă parte, "înrudirea semantică cu termeni curenți, ei înșiși instabili. Anumiți critici înțeleg prin postmodernism ceea ce alții numesc avangardism sau chiar neoavangardism, în timp ce alții ar numi același fenomen modernism"196. Deși recunoaște că mai ales din perspectiva schimbării artistico-estetice din ultimii 100 de ani cele trei curente menționate au conlucrat la ceea ce s-ar putea denumi "tradiția noului", Hassan
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Huyssen se întreabă dacă nu cumva postmodernismul anilor 1960 reprezintă avangarda americană, chiar dacă din perspectiva europeană aceasta părea că s-a încheiat, răspunsul său fiind acela că "postmodernismul american al anilor 1960 a fost ambele: o avangardă americană și sfârșitul avangardismului internațional"200 (s. a.). De altfel, Huyssen realizează o distincție între postmodernismul anilor '60 și cel al anilor '70 și '80: dacă primul s-a concentrat pe respingerea unor anumite tipuri de modernism prin revitalizarea moștenirii avangardei europene, începând cu 1970
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
avangardei europene, începând cu 1970 acest "postmodernism avangardist" și-a epuizat resursele, transformându-se într-un postmodernism afirmativ, care s-a construit prin abandonarea negației și a depășirilor. Astfel, postmodernismul actual îi apare ca profund diferit de modernism și de avangardism "exact prin aceea că ridică problema tradiției culturale și a conservării în cel mai fundamental mod, ca o problemă estetică și politică"201. Dacă postmodernismul timpuriu s-a format plecând de la unele premise și idei ale modernismului și ale avangardei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în numele suprarealității construite, literatura de sușă anvangardistă urmărea să submineze cotidianul și pe om. În caietele din 1934 și 1935 de la ,,Meridian”, revistă care, prin Sașa Pană, Geo Bogza și Marcel Iancu, ducea mai departe atmosfera de la ,,unu”, publicația-etalon a avangardismului românesc, și în ,,Observatorul” (1935), cu manifestele Către generația mea de ambele sexe, Meșteșugul de a scrie, Lupta pentru existența spirituală, M. reface teribilist aceleași deziderate: câștigarea unei autonomii absolute a ,,gândului”, dezlegarea lui de actul de prezență (starea civilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
de compte sa seule solution de le réaliser. Mots-clés: créativité, mémoire involontaire, mémoire volontaire, psychologie érotique, roman cyclique În aceeași serie au mai apărut (selectiv): • A Poetics of the Fragment, Andreea Tereza Nițișor • Analiza povestirii, Jean Michel Adam, Françoise Revaz • Avangardismul românesc, George Bădărău • Caragiale sau vîrsta modernă a literaturii, Alexandru Călinescu • Comicul, Jean Marc Defays • Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță • Dor și armonie eminesciană, Leonida Maniu • Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin • Fantasticul în literatură, George
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ca o modă superficială, ci îi recunosc o anumită vocație a deschiderii și dialogului, coabitarea într-un spațiu complementar de influențare reciprocă. Afirmație ușor de verificat în analiza resorturilor literaturii române de la începutul secolului al XX-lea. Este etapa unui avangardism (sau d.) prudent (Marin Mincu), cu accent pe înnoirea posibilităților de expresie și tendință spre experimentalism și integralism. Cu atât mai mult, cu cât nihilismul nu se putea plia pe un dogmatism estetic autohton, care să fi generat canoane riguroase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
poziții de avangardă și un semn de emancipare spirituală, de explorare și experimentare a unor noi atitudini față de literatură, un mod legitim de lărgire a conștiinței estetice. Chiar și în varianta d. se poate susține teza caracterului preponderent afirmativ al avangardismului românesc, pentru care proiectul principal era de a transforma poezia într-un act existențial, de a o redefini ca o poezie trăită. Repere bibliografice: Michel Sanouillet, Dada à Paris, Paris, 1965; Călinescu, Principii, 17-22; Sașa Pană, Antologia literaturii române de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
transforma poezia într-un act existențial, de a o redefini ca o poezie trăită. Repere bibliografice: Michel Sanouillet, Dada à Paris, Paris, 1965; Călinescu, Principii, 17-22; Sașa Pană, Antologia literaturii române de avangardă, pref. Matei Călinescu, București, 1969; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969; Marino, Dicționar, I, 110-111; Marco Cugno, Marin Mincu, Poesia romena d’avanguardia. Testi e manifesti da Urmuz a Ion Caraion, Milano, 1980; Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983; Adrian Marino, Tendances esthétiques
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
Schileru, aduse, cumva, cu anasîna, de ape tulburi aici, altele, în elementul lor: Mircea Popescu, Radu Bogdan, Perahim, Jalea. Și, într-adevăr, te-apucă jalea cînd te gîndești că dintre aceștia, un grafician ca Perahim, fost promotor de marcă al avangardismului interbelic, după ce și-a jucat rolul de comisar al poporului pentru arte, și-a luat tălpășița, aciuîndu-se în zările de farmec pline ale Occidentului decadent, apoi un Radu Bogdan, care-l interpreta pe Dzerjinski al artelor frumoase, e adevărat, un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
even at times when theories, institutions and beliefs worked against them. Keywords: imaginary, system, model, anthropology, text, image, symbol, mythe, belief, Byzantine state, Romanian Principalities, iconolatry, iconoclasm. În seria LITERE au mai apărut (selectiv): Analiza povestirii, Jean-Michel Adam, Françoise Revaz Avangardismul românesc, George Bădărău Cartea pentru cei mulți, Ovidiu Aniculăese Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin Europa în cincizeci de romane, Geo Vasile Fantasticul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]