1,144 matches
-
fapt, a poetului, dar locutorul liric, instanța reflexivă nu se trădează în text, discursul gnomic având astfel o maximă deschidere spre generalitate. Sensibilitatea modernă a poeților din secolul XX, fascinată de exercițiul depersonalizării, reactualizează lirismul obiectiv al parnasienilor, în poezia avangardistă sau în cea modernist ermetică (Ion Vinea și Ion Barbu, de exemplu), în creații neomoderniste ori postmoderniste, de la generația șai zecistă la „douămiismul poetic românesc“ (Ștefania Mincu). Lirismul narativ este asociat poeziei contemporane și are ca premisă ipostaze ale omului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
presă sovietică, produce afișe în stilul desenelor populare (lubok). în anii 1930, tirajele ating între 100 000 și 250 000. Sub NEP*, însă, puterea, întruchipată de Lunacearski, comisarul poporului pentru instrucție (educație), se situează pe o poziție de mijloc. Caracterul avangardist, cu toate că didactic, al poemului lui Maiakovski, „Vladimir Ilici Lenin”, scris la moartea conducătorului, în ianuarie 1924, nu se impune decât grație voluntarismului politic. Filmele lui Eisenstein, precum Crucișătorul „Potemkin” (1926), sau ale lui Pudovkin, ca Mama (1926), nu sunt întâmpinate
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de educare a maselor - Lenin însuși participă la subotnik-ul din 1 mai 1920. Tot astfel, ambiția revoluționară se abate în special asupra sferei private, încercând să o colectivizeze. Obiectivul radical al distrugerii societății burgheze își găsește, astfel, expresia în concepții avangardiste, arhitecții propovăduind construirea unor unități de locuire pe principiul punerii în comun a funcțiilor domestice - bucătării, băi - și reducând spațiul privat la niște celule. Numai câteva proiecte de dom komuna (casă comună) sunt duse, în cele din urmă, până la capăt
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vis și realitate, supus repetatelor violentări, cedează, iar Pavel înghite întregul conținut al flaconului. Cea mai izbutită scriere în proză a lui V. este Paradisul suspinelor (1930), microroman poematic construit prin suprapunerea mai multor discursuri narative, inaugurând procesul de reconfigurare avangardistă a literaturii. Amestec de jurnal intim cu accente onirice suprarealiste și poem în proză postsimbolist, sincopat de intervențiile unui narator care, sub inițialele I. V., încearcă fără succes să manevreze mecanismul defect al „obiectivității” auctoriale, Paradisul suspinelor este un bildungsroman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
80 și ’90. Debutează editorial în 1993, cu „ficțiunile critice” din La noapte, pe strada Toamnei și Doamna Ovary (dicționar antologic). Ambele cărți aduc în discuție fenomenul literar ’90, propunând o grilă parodică de receptare, o reevaluare a limbajului critic. Avangardist, dezinhibat, dezinvolt, comentatorul abordează textele și autorii lor dintr-un unghi inedit, sagace, ironic. Preocupat, în special, de portretizarea spiritual-umorală a generației ’90, el practică umorul asociativ, integrator, sintetic, joaca senzorială, calamburul naturalist, ironia analitică, disociativă, subminând metodele tradiționale, vetuste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]
-
1948 este condamnată. Edgard Lalmand și majoritatea comitetului central sînt reduși la tăcere. Secretarul general este demis din funcția sa în favoarea unui triumvirat. Secretariatul și biroul politic sînt reînnoite, în ciuda rezervelor reprezentantului Kominform-ului, francezul Etienne Fajeon. Fenomen neînsemnat sau semn avangardist? Întrebarea rămîne. Este adevărat că PCB a cunoscut o dezbatere care a înflăcărat partidul în ansamblul său și a pus întrebări pe care nici un alt partid comunist nu le-a pus în mod public înaintea raportului lui Hrușciov. ȘOCUL CELUI
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
occidentale cele mai conservatoare, cum ar fi cel grec și cel portughez, se vor replia în certitudinile lor, sperînd într-o furtună de scurtă durată și explicînd căderea regimurilor aliate ca rezultînd dintr-un anumit număr de erori. Cei mai avangardiști se felicită de înaintarea libertății. Dar declarațiile lor nu reușesc deloc să ascundă neînțelegerea direcției și haosul de la bază. În cîteva săptămîni, odată cu sfîrșitul experiențelor socialiste, partidele comuniste intră într-o altă etapă, fie că vor sau nu. Situația se
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de manifestările megalomane sau narcisiste care își pun amprenta în cele din urmă și asupra creației literare, dovedindu-se reprobabile nu doar etic, ci și estetic. Eseul Duelul invizibil. München XX sau Puterea de anticipație a artei (1977) cercetează vocația avangardistă a capitalei Bavariei prin prisma operelor lui Kandinski, Brecht, Th. Mann, Rilke sau Kafka și descifrează în atmosfera de emulație intelectuală a începutului de secol XX simptomele violenței politice. Prezență activă în presa postdecembristă, D. reunește în volumele Scufița Roșie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
Papacioc, Teodor Scarlat, Virgil Carianopol, Miralena Milany, iar subtitlul devine „Literatură, ideologie, cultură generală”. V. are două faze distincte de editare: în cea dintâi (1930 și parțial 1931) e o publicație juvenilă obișnuită, în cea de-a doua devine declarat avangardistă. Inițial eclectică, tipărește versuri tradiționaliste (Virgil Gheorghiu, Symonis, Teodor Scarlat, Vremuri vechi, Decor nocturn, Haliduna, Al. Raicu, Pace), alături de câteva proze banale, o traducere după Alfred de Musset (S-apropie sfârșitul) semnată de Teodor Scarlat, epigrame, cugetări și anecdote. Face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290649_a_291978]
-
de format, similar la numărul 13/1931 cu al „Biletelor de papagal”. Tot în acest număr apare articolul-program Antiarhaism, scris de Teodor Scarlat, iar I.N. Copoiu îi dedică lui Sașa Pană textul programatic Gânduri în flăcări, o pastișă în manieră avangardistă. În numărul următor Sașa Pană figurează și el cu un fel de manifest, unde declară: „Dilatați-vă patima pătrunderii până la portalul îndoliat al resemnării și în ritmul nebuniei colective acidulați-vă coeziunea intermoleculară a spiritului”. Odată cu trecerea la avangardism, rămân
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290649_a_291978]
-
Pentru anii fără tine morți” -Toamnă cu cântec). În plus, în poeme ca Febre, Elegie profană, Chopin, Oraș complet, Peisaj se regăsesc elemente stilistice fie ale clasicismului de tip parnasian, fie ale simbolismului, în cadre vizuale eterogene, derivând din experiența avangardistă. Aceeași formulă artistică este folosită și în cărțile ulterioare, apărute până în 1944, ce i-au adus autorului Premiul Societății Scriitorilor Români pentru sonet (1932, 1935) și poezie (1942) și Premiul Fundațiilor Regale (1935). Marea vânătoare (1935) accentuează latura simbolist decadentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
A FI ILARIE VORONCA ȘI METAMORFOZELE POEZIEI POLIROM 2006 Ion Pop A SCRIE ȘI A FI Ion Pop A SCRIE ȘI A FI (Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei) Ediția a doua, adăugită POLIROM 2006 ILARIE VORONCA ȘI „STAREA DE SPIRIT” AVANGARDISTĂ Sugestiva schiță de portret trasată de E. Lovinescu În volumul al doilea al Memoriilor propune despre Ilarie Voronca o imagine ce pare a contrazice radical spiritul avangardist sub semnul căruia realitatea acțiunii sale de militant pe baricadele modernității, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
poeziei) Ediția a doua, adăugită POLIROM 2006 ILARIE VORONCA ȘI „STAREA DE SPIRIT” AVANGARDISTĂ Sugestiva schiță de portret trasată de E. Lovinescu În volumul al doilea al Memoriilor propune despre Ilarie Voronca o imagine ce pare a contrazice radical spiritul avangardist sub semnul căruia realitatea acțiunii sale de militant pe baricadele modernității, ca și al poeziei lui, ne obligă, astăzi, săl situăm. „Substanța adevărată a psihologiei poetului - scrie criticul - se poate descifra În Restriști: un suflet timid, nostalgic, sentimental, răvășit, descompus
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acest context, ca o simplă atitudine mimetică, veleitară, ci se așează organic În ansamblul căutărilor neliniștite ale unor soluții de existență care sînt În egală măsură și poetice. „Seismograf” al epocii sale (cuvîntul e printre cele mai vehiculate În cercurile avangardiste), poetul Înregistrează, asumîndu-și-le, și confruntîndu-se cu ele, toate deplasările tectonice din subteranele poeziei, sensibil la orice mișcare și Înscriindu-și propria agitație interioară În ansamblul frămîntărilor timpului. E vorba, așadar, și În cazul său, de căutarea unui „echilibru În dezechilibru
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dadaiste, pînă la tot mai evidentele apropieri de suprarealism. Pe acest drum, „sinteza modernă” promovată Între anii 1925-1928 În revista Integral va Însemna nu numai un moment din propria evoluție a poetului, ci unul Întru totul definitoriu pentru specificul demersurilor avangardiste românești În ansamblul lor. Și nu În mai mică măsură e reprezentativ „cazul” Voronca, dacă avem În vedere chiar și progresiva lui delimitare În raport cu extremismul unor atitudini avangardiste, „cumințirea”, „clasicizarea” lui: este fenomenul care, cu puține excepții caracterizează evoluția tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
propria evoluție a poetului, ci unul Întru totul definitoriu pentru specificul demersurilor avangardiste românești În ansamblul lor. Și nu În mai mică măsură e reprezentativ „cazul” Voronca, dacă avem În vedere chiar și progresiva lui delimitare În raport cu extremismul unor atitudini avangardiste, „cumințirea”, „clasicizarea” lui: este fenomenul care, cu puține excepții caracterizează evoluția tuturor avangardiștilor. Dacă drumul poetului Începuse ceva mai devreme (primele versuri le tipărise În Sburătorul literar, În noiembrie 1922, apoi În reviste ca Flacăra, Năzuința, Contimporanul, pentru a le
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
abia după lansarea Manifestului activist către tinerime al lui Ion Vinea, ce marca, În revista Contimporanul (nr. 46, mai 1924), deplina Închegare a unei grupări românești de avangardă, sub auspicii constructiviste; el este, ca să spunem așa, creația exclusivă a mediului avangardist. Lucru important, căci timpul treptatei descoperiri de sine, al formării personalității, coincide la poetul nostru cu cel al unor revelatoare Întîlniri și confruntări dintre tradiția și realitatea artistică și literară românească cu mișcările radical novatoare din spațiul european. La o
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sau mai puțin epigonic În cumințenia lui, al experienței lirice din Restriști. În orice caz, publicarea, Împreună cu Stephan Roll și Victor Brauner, a revistei 75 H.P. - rămasă la unicul număr din octombrie 1924 - arată deja o opțiune decisă În favoarea programului avangardist, Între coordonate trasate, În mare, de gruparea Contimporanul. De la primii pași În spațiul jurnalisticii, poetul se mișcă dezinvolt, dovedindu-se familiarizat cu fondul principal de idei al momentului (alimentat, În esență, de constructivism, Încît 75 H.P. apare ca o mică
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Împreună cu morfologii germani ai culturii - față de o anume unitate stilistică, detectabilă, după el, la mai multe nivele ale creației culturale dintr-o epocă dată (v. Filosofia stilului, Fețele unui veac). Dar Voronca prelungește, desigur, În primul rînd ecouri ale manifestelor avangardiste europene, Înregistrate și dezvoltate la acea dată de gruparea de la Contimporanul, deosebit de sensibilă, și ea, la sincronizarea creației cu ceea ce apărea mai caracteristic pentru actualitate. Nota avangardistă a propozițiilor poetului referitoare la acest raport e dată, ca și acolo, de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Fețele unui veac). Dar Voronca prelungește, desigur, În primul rînd ecouri ale manifestelor avangardiste europene, Înregistrate și dezvoltate la acea dată de gruparea de la Contimporanul, deosebit de sensibilă, și ea, la sincronizarea creației cu ceea ce apărea mai caracteristic pentru actualitate. Nota avangardistă a propozițiilor poetului referitoare la acest raport e dată, ca și acolo, de patosul adeziunii, de o retorică a stărilor de spirit extreme, de o exacerbare a sensibilității În măsură să surprindă „ultimul strigăt al ceasului actual”, mereu-ineditul unei realități
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o parte, În raport cu achizițiile culturale ale timpului revolut, cu tradiția, iar pe de altă parte afirmarea, În numele perpetuei schimbări, a noului. Una o subînțelege pe cealaltă, iar Între aceste două momente se desfășoară tot ce e mai specific pentru demersul avangardist. Or, Voronca se situează de la Început decis, În Însuși miezul acestei complexe ecuații. Se poate spune chiar că nimeni nu s-a implicat la noi mai mult decît el În definirea (și asumarea) acestei „stări de spirit”, marcată În egală
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
alta, și un alt absolut, al radicalei inovații, al construcției mereu precare, mereu puse sub semnul Întrebării, - pe un „pămînt virgin”, Încă de nimeni călcat, În virtutea unei irepresibile vocații a pionieratului. Suntem introduși În felul acesta În Însuși centrul reflecției avangardiste, care vizează conflictul - tot mai acut resimțit de conștiința creatoare modernă - dintre literatură și existență; exacerbare a unei opoziții croceene Între literatură și poezie, Între limbajul conceptual-abstract și cel intuitiv, - și, mai mult decît atît, afirmare a primatului trăirii, experienței
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
convenția literară, ci angajează și statutul social al scriitorului de avangardă, cu repercusiuni Într-o psihologie specifică. Neliniștea este opusă, la acest nivel, „confortului” și suficienței creatorului, dar și (mai ales) publicului burghez mărginit, ca un alt nume al revoltei avangardiste. Pericolul cantonării Într-o formulă estetică este, din acest unghi, și al supunerii față de „oficialitate”, al Încadrării Într-o „ierarhie” a valorilor admise. Nimic nu-i repugnă mai mult poetului decît o astfel de comodă recunoaștere, „poezia cu fireturi” care
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Într-o ordine restrictivă și mutilantă: „Poetul devenit Doge. Poetul adunînd În locul semnelor neînțelese din el ori din văzduh, balega armăsarului ritmînd fanfara de bîlci cu penița făraș pentru jarul onorurilor oficiale”. Aceasta, Întrucît „admirația unanimă” contravine din principiu idealului avangardist al dinamicii absolute a spiritului creator, dar și pentru că a se lăsa recunoscut, oficializat, de un public burghez prin definiție limitat spiritualicește, prizonier al „codurilor de maniere”, ar Însemna o gravă abdicare de la Însăși etica scrisului. Imaginea despre receptor, conturată
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
admise, Închide implicit, În mare măsură, accesul „mulțimii” instalate În confortul intelectual și sufletesc la creația nouă; la acest nivel, artistul de avangardă Își calculează - ca să spunem așa - eșecul, nonreceptarea. Pe de altă parte, lipsa de audiență ține, În viziune avangardistă, de funciara incapacitate a „publicului” de a Înțelege demersul novator, de suficiența acestuia: „neliniștea” spiritului nu intră În datele sale sufletești, - de unde și reacția „nervoasă” a celui revoltat de inerția și opacitatea „spectatorului” sau a „cititorului” („Poezia modernă e un
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]