491 matches
-
atâția oaspeți cu ocazia căsătoriei lui Ovidiu, oh, și oalele erau împuțite, împuțite de-a dreptul, mai bine le-ar arunca și-ar cumpăra altele, imposibil să poată face atâtea că doar nu-i Samantha. Să le arunce? Nuuu, micul avar din ea se împotrivea din toate încheieturile, cum să arunc oale bune care nu sunt plesnite, ce, n-am minte? Deschise ușa de la intrare și ciuli urechile, poate, poate o auzi pașii femeii de serviciu, pași care ar fi salvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca un inocent, m-am străduit din răsputeri să par, ba chiar să fiu un individ decent, nu m-am băgat în borșul nimănui, mi-am văzut în legea mea de propria-mi treabă, negustor cinstit, drămuindu-mi uneori cam avar păguboasa tarabă, și-ntr-acest chip vremea a curs pe lângă mine, istorie printre mormane de ruine, am fost, îmi place să cred, un "om de bine" nefăcând nici câinilor, nici semenilor mei nici cel mai mic rău, uneori, eeeei, o recunosc, m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cu acest principiu și în unele cazuri chiar au reușit. Numai că guvernele României au continuat cu înverșunare să concentreze decizia la București. România este mai păgubos guvernată de guvernele sale decât în vremea fanarioților. Turcii erau mult mai puțin avari decât cei aleși de poporul român în poziții de decizie. Timp de 20 de ani m-am luptat cu guvernele României să accepte principiul subsidiarității, chiar dacă țara noastră era obligată să respecte acest principiu datorită apartenenței sale la Uniunea Europeană. Acum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
care, repetându-l nepăsător, ecoul Îl risipește cu dărnicie. Marele turn secular nu e un obstacol. Fermecat, Labata cedează În fața chemării. Glasul plebeu Îl mișcă până-n adâncul sufletului. Începând din acea clipă, a cărei dată precisă ne-o fură calendarul avar, ilustrul bărbat nu mai are alt țel decât să facă cunoscute versurile trubadurești izbucnite din pieptul țăranului. Faima Își pregătește coroanele. Abundă literele de tipar: Foaia din Alberuela Îi oferă bizonului cea mai sinceră ospitalitate. Farul din Ballobar nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
despre pace, tânguielile brizei ținându-le isonul; Ne șopteau despre vechi credințe moarte, spulberate de zi, Tinerețea fiind banul cu care am cumpărat Încântare din lună, Acela era impulsul de noi cunoscut, limbajul care ar fi, Datoria ce-n punga avarului Iunie sună. Aici, În visul cel mai profund, lângă apele ce nu vor aduce Din trecut ceva ce n-am cunoscut, n-am găsit, Dar dacă lumina n-ar fi decât soare și pe torente cântecul nu s-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
necredincioși (așa a fost de când e lumea, de fapt credința s-a născut pentru a-i separa pe necredincioși, pe cei ce s-au așezat în afara lumii, sau pentru a-i converti la credință, la cursul firesc al lumii), în avari și hapsâni, în egoiști evidenți și în foarte puțini altruiști și așa mai departe. Omului în general, cel mânat de o perspectivă științifică a lumii, sfârșitul lumii nu-i provoacă neapărat spaime, ci doar o viziune catastrofală, ce i-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Lui sfântă. Origen tratează foarte serios „misterul Iuda”, nemulțumindu-se cu un verdict aprioric. Drama în care este implicat acest ucenic apropiat al Domnului nu se joacă la un nivel social sau politic, nu e o dramoletă cu un hoț avar și un stăpân naiv, ci o veritabilă dramă cosmică, avându-i ca protagoniști pe Isus și pe Satana. Origen reia, prelungește și adâncește în chip genial intuiția evanghelistului Luca. Trădarea constituie a patra ispită a diavolului, cea mai teribilă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se lăsau cei doi după voia ei. Se mai gândea și la leafa ce trebuia fixată lui Lică. Nu o vrea prea mare ca să nu scandalizeze pe Maxențiu, ca să nu dea prea mare independență lui Lică, și pentru că făinăreasaf' era avară. Se mai gândea la caii ce vor costa foarte scump, la premiile pe care le va câștiga grajdul ei, la cursele pe care le va alerga ea singură; așa că mergea foarte încet de-a lungul hall-ului alătur: de Lică, fără
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
indignarea, în loc de cuvinte ingenioase, care să omoare pe Ada, acuma, de sus, de ia înălțimea unei revendicări uriașe, de pe munții piscoși care adăposteau Leysins, Maxențiu privea cu durere și revoltă procesii felurite, toate variantele morții lui proprii, pricinuită de femeia avară, adulteră și criminală. Prin mintea lui, abandonată vedeniilor, treceau suferințele, solemne ca și ritul îngropăciunii lui, orânduită de el singur. Era o durere nobilă, o revoltă măreață, care, deodată obosită, se umilea din nou. Maxențiu, cu o gură scâlciată de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mai dureros și ofensator decât cunoașterea mizeriei lui, o ura pentru prefăcătoria ei. Pierduse tot: avantagiile disimulării, mângâierile zăcerii, n-avea nici cel puțin bucuria de a vorbi cuiva de suferința lui. Vrea să se vindece. De fapt, Ada era avară. nu vrea cheltuieli noi și, nai ales, nu vrea să rămână singură în situația vulgară a unei femei oarecari cu un amant neînsemnat. Nu se gândea intenționat să-i facă rău sau să-1 lipsească de îngrijiri, dar nu înțelegea necesitatea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu e o pretenție supărătoare!... Ce noroc că Drăgănescu a venit după prinț. Toată grija lui e să nu se poarte nevrednic de a fi succesorul unui așa personagiu. Nu e gelos ca să nu fie mitocan - crede el! Nu e avar ca să nu fie mitocan, nu e mojic - idem. Vinurile - en gros - sunt acolo departe, în Dealul Spirii, unde era Hanul lui Drăgan, acum Mare depozit, iar casa de locuit, delicioasă, pe Lascăr Catargiu. Drăgănescu, de altfel, e vicepreședinte la Camera
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lui, copacul se-nclină către glie. BANCHIZELE Din aspra contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente, de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar. Mereu rătăcitoare, substratul lor închide Tot darul unui soare roșiatec și avar, Apoi, de-a lungul nopții tot aurul stelar Și toată înflorirea reflexelor fluide. Iar când, târziu, prin trude-ndelungi și fir cu fir Au strâns în năvi de gheață un fabulos Ofir, Pornesc, pline de spornica lor muncă, Pornesc să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un făcut, absurd regat Un palid oaspe calcă, din Sicilii. O, frate cărvunar, întreg trăiești! Din moarte ai păstrat doar străvezimea, Ci în amurgul pajerii crăiești Cîrtește-ntunecat burtăverzimea. Ai multursuzei tagme, gianabeți Cu oftica-nțeleși și cu exilul, Un veac avar te vrură sub peceți, Și zveltei libertăți suciră trilul. Ce-nseamnă! Astăzi piatră ești, din unghi, Republicii Române Populare, Adeveritul mare singur trunchi: Bălcescu, început de calendare. PAGINI DE PROZĂ CONFESIUNI I. VALERIAN: DE VORBĂ CU D-L ION BARBU
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o idee? Câinele în cerc după coadă e mânat de o idee. Idee de acest fel este la rigoare sincronismul. Însă, poezia și critica ei nu rabdă asemenea mizerii. Ea nu cunoaște decât ideile hrănite, ca niște plante, din straturi avare îndelung grădinărite (Gloire du long desir, Idees!1) idei manifestate mai mult prin cercul lor de absență, decât prin substanța lor. Repulsivul sincronism, această idee, atârnă de la o vreme tangibil și gros ca un cablu, insolubil întocmai ca el, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
revêt la même beauté canonique, due a je ne sais quelle célébration sommaire, à un art plus généralement conçu, du théorème. L'émotion n'en est que plus profonde et comme aggravée par la densité que lui confère une forme avare. Sa musicalité devient cette architectonique sonore dont parlait Nietzsche: le contraire des lîches symphonies symbolistes. Elle devient un agencement d'intervalles intelligibles, commensurables: purs, en un mot. Avec Moréas nous connaissons enfin l'essence ailée qui couronne parfois ce monde
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lui Moréas devine emul al enunțului matematic. Se înveșmîntă în aceeași frumusețe canonică, datorită nu știu cărei celebrități sumare, unei arte mai general concepută - a teoremei. Emoția e mai ptrofundă și agravată parcă de densitatea pe care i-o conferă o formă avară. Muzicalitatea ei devine acea arhitectonică sonoră despre care vorbea Nietzsche: contrarul vlăguitelor simfonii simboliste. Stanța devine o succesiune de intervale inteligibile, comensurabile: pure, într-un cuvânt. Cu Moréas cunoaștem, în fine, esența înaripată care încorporează uneori această lume de reminiscențe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de pe zare. În alb, domnița blondă, în noaptea ideală, De sus, de la fereastră, ca-n vis ieși afară, Scăldată în sineală, ea rîse-n noaptea clară... O, cât a râs domnița în noaptea de sineală... * Vobiscum În cercul luminii comun și avar... Mă zguduie de mult un plâns intern; Și-acest fel ( de-a fi ) va fi etern Și de nimic, pe lume, nu tresar. ... Dar vai, acei învinși, pe veci pierduți... Ori în taverne, ori în mansarde; Și acei nebuni, rătăcitori
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Eu vin de-aici, de nu știu unde vin, În mine taina și-a săpat stigmatul, Am strâns avar parfumul meu de crin Chiar de m-am înfrățit cu necuratul... Pe drumul vieții, colindând haihui Cu toți neconformiștii laolaltă, Sorbind cu saț din vinul meu gălbui, Sub pași simțeam pământul, cum tresaltă, Poteci tăcute șerpuind, plângând, Ca-n coapsa
CINE? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83764_a_85089]
-
eterne ale singurătății. Anteu nu-l contestă pe Icar, dar e necesar să știu că fericirea e altceva decît absența nefericirii. Coborîșul ne-a despuiat de nemurire Însă și de infinita ei ambiguitate. Și iată-mă plin de o bucurie avară pentru tot ceea ce Îmi dăruie și mie această primăvară expansivă. Întreaga coastă strălucește În fața valurilor care astăzi au mlădieri de felină... Prometeu În grecește, Prometeu Înseamnă „prevăzător”. Nu s-ar zice, din fericire, că și-a respectat numele. Ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Când vântul o‐ mbie. Seninul din șoaptă‐i Stă mintea să‐ți fure Ca zvonul de șipot Sub bolți de pădure. și‐ n ochi i se‐aprinde Noian de‐nțelesuri Ca vraja ce‐așterne Amurgul pe șesuri. LUI G. URSU Avar o viață‐ntreagă ‐ am adunat Cu griji pe care nu ți le pot spune, Comori cum încă nici un împărat De când e lumea, n‐a știut s‐adune... Să le păstrezi și‐ n alte lumi mai bune, Acestea toate, ție, ți
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vraja sângelui să nu se piardă,/ ca vraja basmului mereu să ardă". Poetul primește de la Marele Anonim "diferențialele divine", asemenea razelor Unului din viziunea lui Hölderlin, și cu acestea creează un univers transfigurat, ca răspuns la disanalogia ontică dintre misterul avar și realul uman, exercitată de "frânele transcendentale" divine. În volumele "Poemele luminii", "Pașii profetului" -apolinicul (Lumina raiului, Din copilăria mea), se asociază cu dionisiacul (Vreau să joc, Dați-mi un trup, voi, munților) învăluite în clarobscur. În culegerile "În marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ca o încununare apoteotică a timpului astronomic, dar nu vreau să te plictisesc. Cum, vrei și plictiseala mea să o culeg pentru tine? La ce supliciu mă supui? E mult de muncă, semănătorul e atât de harnic și lacom și avar de a-mi oferi cât mai multe și a-mi lua totul pentru ca eu cu Mica Marie, păpușa mea, să rămânem singure, să putem cugeta la o nouă stratagemă, Mama știe, ce bună e Mama Maria, oferă fiicei sale, Mioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
principi, care se găsesc pe o treaptă mai înaltă, ei sunt caracterizați printr-una dintre trăsăturile următoare, care le aduc fie dojană, fie laudă. Și anume, unii sunt considerați drept darnici, alții drept meschini (folosind aici cuvântul toscan miseri, deoarece avar, în limba noastră, este și acela care vrea să dobândească un lucru prin jaf; noi îl numim meschin pe acela care nu-și îngăduie decât prea puțin să se bucure de ceea ce îi aparține); unii sunt considerați darnici, alțiilacomi; unii
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
tăiat și...i-au ars, De-a rămas, Pădurea tristă și goală! Ba nu! O întrebare și-o mică-ndoială, În...cuvenita ... MORALĂ : Oare în tradiționalul domniilor voastre partid Nu s-a pripășit un oarece... individ, Neo-nu știu cum, vorace și-avar, Ca omida păroasă-n....stejar?! BURSUCII APOLITICI La Văleni în nuș’ce huci, Într-un teren abrupt, nisipos, Locuiau circa...optzeci de bursuci; Vizuini suprapuse pe sus și pe jos; Harnici, gospodari, gospodine, Munceau! Dar...aveu cămările pline! Fiind...oarecum
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
mai ies din când în când la soare. Ce frumoasă e țara aceasta edenică! Varanii au adus-o la sapă de lemn; cât de nedemn ar fi să nu nsemn starea ei atât de anemică. Un haos în toate; numai avarii remarci în capete, în instituții; artele-s luate de cobzarii care cântă cum surzii și muții. Totul se termină în silabă funebră, educația e la pământ, români în febră, români în zebră, Hippocrat calcă pe legământ. Unii sunt morți deși
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]