2,477,388 matches
-
publică, în ce condiții, dacă se traduc, cum se traduc cărțile lor și e un aspect care trebuie respectat. Pe de altă parte, există scriitori care nu se preocupă atît de mult, după cum există scriitori care au noroc sau nu au în ceea ce privește distribuția și promovarea cărților lor. Dar acestea sunt probleme tangente cu literatura, care nu au nimic propriu-zis în comun cu scrisul, cu literatura. Dar, referitor la dezbaterile de aici, eu nu cred că este adevărat că azi se citește
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
care trebuie respectat. Pe de altă parte, există scriitori care nu se preocupă atît de mult, după cum există scriitori care au noroc sau nu au în ceea ce privește distribuția și promovarea cărților lor. Dar acestea sunt probleme tangente cu literatura, care nu au nimic propriu-zis în comun cu scrisul, cu literatura. Dar, referitor la dezbaterile de aici, eu nu cred că este adevărat că azi se citește mai puțin decît în alte epoci. Dimpotrivă. Niciodată nu s-a citit mai mult ca acum
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
Așa că nu este nici un motiv de pesimism. Desigur, eu cred că literatura este foarte importantă, că poate oferi enorm de multe lucruri bune omului și că fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă. Și mai ales, libertatea ar avea de suferit. De aceea, trebuie să stimulăm lectura, să apărăm cărțile de invazia invențiilor mediatice, pentru că sunt convins că ambele lucruri pot coexista spre binele tuturor. Dar toate aceste păreri pesimiste, că în viitor cărțile vor fi condamnate la dispariție
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
reflectă pulsul actualității și mențin interesul față de ceea ce se întîmplă în domeniul cultural și deci trebuie încurajate să apară. În plus, revistele literare sînt exponentele opiniilor unor grupări, mișcări, curente literare, artistice și este bine ca toată această diversitate să aibă unde să se exprime. Adevărul este că revistele literare au avut, în lumea de limbă spaniolă, un rol esențial în istoria culturii. E de ajuns să ne gîndim ce ar fi fost Spania modernă fără o revistă ca Revista de
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
domeniul cultural și deci trebuie încurajate să apară. În plus, revistele literare sînt exponentele opiniilor unor grupări, mișcări, curente literare, artistice și este bine ca toată această diversitate să aibă unde să se exprime. Adevărul este că revistele literare au avut, în lumea de limbă spaniolă, un rol esențial în istoria culturii. E de ajuns să ne gîndim ce ar fi fost Spania modernă fără o revistă ca Revista de Ocidente pe care a condus-o Ortega y Gasset; sau ce
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
filosofie (Heidegger - Noica - Dragomir). Pentru aceasta, ar trebui în principiu să lămurim câteva lucruri: bunăoară, cum sunt constituite aceste interpretări, ce intenție generală au ele, la ce anume slujesc, cu ce mijloace sunt realizate, ce tip de text literar este avut în vizor, ce anume este pus în lumină în respectivul text literar. Heidegger, fabula grijii și vocea poetică Să vedem, pentru început, cum stă situația cu Heidegger. După cum știm, mai ales după anii 1934-35, filozofia lui Heidegger parcurge o cotitură
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
vorba de acea Kehre, de acea turnură care a făcut cu putință ca astăzi să distingem între un Heidegger I și un Heidegger II. Nu vom discuta în ce constă această turnură, ci mă voi mărgini să subliniez ce sens are ea pentru subiectul dezbaterii noastre. În prima sa perioadă, cea a lui Ființă și timp (1927)1, Heidegger asumă o linie strict filozofică, principalii săi interlocutori fiind Platon, Aristotel, Kant și Husserl, iar aici referințele literare sunt minime. Cea mai
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
această linie poetică germanică, mai putem aduce în discuție un alt punct de interes: este vorba de tragicii greci, între care Antigona lui Sofocle își păstrează un loc privilegiat.) 4 Ce ar trebui să înțelegem din această reorientare heideggeriană? De ce are nevoie Heidegger de poeți și în slujba a ce anume pune el lectura acestora? Putem spune că poezia intervine în parcursul gândirii lui Heidegger atunci când el începe să fie invadat de un profund scepticism în privința filosofiei și a puterilor sale
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
fără de moarte. De altfel, în privința Luceafărului, Noica subliniază că și Eminescu a pornit tot de la un basm. Ca atare, spre deosebire de cel de-al doilea Heidegger, referințele literare ale lui Noica nu sunt surse solemne, din cultura înaltă. Dimpotrivă, ceea ce este avut în vedere este ceva în aparență umil și simplu: basmul. Să nu uităm însă că și primul Heidegger abordează ceva deopotrivă de umil: o ,fabulă", la origine un mit, chiar dacă unul prelucrat cultural. Basmul, ca și mitul grijii, trimite așadar
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
umil: o ,fabulă", la origine un mit, chiar dacă unul prelucrat cultural. Basmul, ca și mitul grijii, trimite așadar la un geniu anonim și imemorial, înțeles ca un zăcământ arhaic de sens ce trebuie exploatat și scos la lumină. Ce relevanță are însă un basm pentru filosofie? Dacă al doilea Heidegger, prin dialogul său cu Hölderlin, putea vedea în poet o voce ,providențială" care ajunge la un sens profund al ființei omului, raportarea lui Noica la ,basme" nu poate avea același prestigiu
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
Ce relevanță are însă un basm pentru filosofie? Dacă al doilea Heidegger, prin dialogul său cu Hölderlin, putea vedea în poet o voce ,providențială" care ajunge la un sens profund al ființei omului, raportarea lui Noica la ,basme" nu poate avea același prestigiu al solemnității. Totuși, după Noica, basmul are o valoare filozofică intrinsecă. Iată ce spune el: Poate că basmul are, ca nici o altă formă de creație artistică, o semnificație ontologică prin el însuși. El reprezintă încercarea artistic organizată de
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
al doilea Heidegger, prin dialogul său cu Hölderlin, putea vedea în poet o voce ,providențială" care ajunge la un sens profund al ființei omului, raportarea lui Noica la ,basme" nu poate avea același prestigiu al solemnității. Totuși, după Noica, basmul are o valoare filozofică intrinsecă. Iată ce spune el: Poate că basmul are, ca nici o altă formă de creație artistică, o semnificație ontologică prin el însuși. El reprezintă încercarea artistic organizată de a descrie ființa, de vreme ce o invocă la diverse niveluri
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
o voce ,providențială" care ajunge la un sens profund al ființei omului, raportarea lui Noica la ,basme" nu poate avea același prestigiu al solemnității. Totuși, după Noica, basmul are o valoare filozofică intrinsecă. Iată ce spune el: Poate că basmul are, ca nici o altă formă de creație artistică, o semnificație ontologică prin el însuși. El reprezintă încercarea artistic organizată de a descrie ființa, de vreme ce o invocă la diverse niveluri de realitate și irealitate. ș...ț Basmul ș...ț vorbește despre ceea ce
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
putem constata prima diferență semnificativă dintre Dragomir și cazurile anterioare. În timp ce Noica și primul Heidegger căutau, prin abordarea unei piese din aria literaturii, să ilustreze propriul lor concept filozofic (pentru Heidegger structura grijii, pentru Noica modelul ontologic IDG), Dragomir nu are un concept propriu de ilustrat. El nu vine cu o idee proprie, dată în prealabil, căreia să îi caute o întruchipare literar-artistică, una care să i se potrivească - am zice noi - ca o mânușă. De aceea, el nu face o
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
unui fir hermeneutic: grila platoniciană ar străbate ca un fir roșu întreaga piesă, în timp ce celelalte grile nu ar acoperi decât parțial textul lui Caragiale. Dragomir propune așadar o interpretare platoniciană. Un cititor răutăcios ar putea spune că tocmai pentru că nu avea un ,concept propriu" a făcut Dragomir apel la Platon. Însă s-ar putea ca poziția lui Dragomir să fie mult mai interesantă. Întâi de toate, dacă privim cu atenție, vedem că interpretarea lui Dragomir nu e la urma urmei ,atât
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
că o astfel de lectură ne permite să înțelegem ceea ce este ascuns, încriptat în comedia lui Caragiale. Nu e vorba de a căuta, euforic și narcisiac, oglindiri ale filosofiei tale în literatura universală, ci de a înțelege, la propriu, ceea ce are acel text literar de spus. Interpretând pe Caragiale, e vorba ,de a avea curajul să vedem și să auzim ce a spus." (Crase banalități..., p. 3) Dragomir subliniază: curajul. Acest lucru înseamnă că, de regulă, noi ne fofilăm în fața spuselor
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
în comedia lui Caragiale. Nu e vorba de a căuta, euforic și narcisiac, oglindiri ale filosofiei tale în literatura universală, ci de a înțelege, la propriu, ceea ce are acel text literar de spus. Interpretând pe Caragiale, e vorba ,de a avea curajul să vedem și să auzim ce a spus." (Crase banalități..., p. 3) Dragomir subliniază: curajul. Acest lucru înseamnă că, de regulă, noi ne fofilăm în fața spuselor lui Caragiale, că ne ferim să auzim înțelesul vorbelor sale, că reprimăm ceea ce
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
care vorbește Dragomir este curajul confruntării, al adevărului, al fățișului. Oricum, cu Scrisoarea pierdută, Dragomir ne surprinde prin alegerea lui, încă și mai mult decât ne poate surprinde Noica (cu basmele) sau Heidegger (cu fabula), măcar pentru că aceștia din urmă aveau de partea lor arhaicul sedimentat care, în principiu, mustește de sensuri. Dragomir alege un text care aparent nu doar că e non-filozofic, ci e chiar anti-filozofic: o comedie. Căci, într-adevăr, ce îi este mai străin filosofiei decât râsul? (Să
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
în principiu, mustește de sensuri. Dragomir alege un text care aparent nu doar că e non-filozofic, ci e chiar anti-filozofic: o comedie. Căci, într-adevăr, ce îi este mai străin filosofiei decât râsul? (Să precizăm aici excepția lui Nietzsche!) Dragomir are însă acest curaj de a aborda cu armele filosofiei o piesă care, principial, este refractară la o astfel de interogație. Dragomir însă crede că orice lucru, dacă e privit cu atenție și cu concentrare, își destăinuie sensul său profund, semnificația
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
exasperat de zeflemeaua lui Caragiale. Nu poți să iei totul în zeflemea."7 În plus, Noica este extrem de devaforabil comicului ca specie literară, determinându-l ca expresie a unei maladii a spiritului, anume acatholia, carența generalului, maladia celor care ,n-au nici un Dumnezeu". Despre Caragiale, Noica spune (ca și despre Moličre sau Aristofan) că și-a ,cheltuit geniul și inteligența ș...ț spre a denunța prostia altora"8. În sfârșit, Sorin Vieru notează undeva că Noica îl glorifica pe Eminescu cu
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
trebuie luate ușor. Nu zeflemeaua este substanța replicilor sale. Este drept că prin ele se naște mai întâi râsul, ca deșarjă, însă apoi este solicitată gândirea. Nu este de glumit cu Caragiale." (Crase banalități..., p. 17) Cu alte cuvinte, Caragiale are ceva cu adevărat serios, grav și important de spus, iar seriosul spuselor sale este cu atât mai important cu cât el este mai mascat de caraghioslâcul și de comicul său. Interpretarea lui Dragomir vine așadar să ne atragă atenția asupra
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
dincolo, ne întrebăm noi, dar în direcția a ce trimite o astfel de interpretare? Dincolo de cultură și dincolo de Caragiale - sau mai degrabă dincoace - nu este nimic altceva decât existența fiecăruia dintre noi. Spre deosebire de critica literară care, interpretând un text literar are ca obiect prim, ultim și exclusiv textul însuși, interpretarea filozofică țintește dincolo de text și vizează lucrurile însele pe care textul le pune în lumină. Ceea ce îl interesează în mod fundamental pe Dragomir citind această comedie a lui Caragiale nu este
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
caracteristică a abordărilor literaturii în filosofie este aceea, banală la prima vedere, că e vorba de interpretări. Raportul dintre un demers filozofic propriu-zis și literatură nu poate fi intermediat decât de discursul median al hermeneuticii. Filozoful interpretează respectivul text literar, având un anumit scop și o anumită direcție a interpretării: el vrea să ajungă undeva, și crede că respectiva piesă literară îi servește de minune pentru a ilustra cutare sau cutare scop. Tocmai de aceea, filozoful alege o piesă literară determinată
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
mai bine să fii un modern conștient de răul aflat la pândă în formula modernității, adică un modern tulburat" (p. 451). De ce am insistat puțin pe modul lui H.-R. Patapievici de a înțelege raportul dintre modernitate și postmodernitate? Pentru că avem nevoie de el ca termen de raportare pentru ideile lui Ion Bogdan Lefter din volumul său Recapitularea modernității. Pentru o nouă istorie a literaturii române (Ed. Paralela 45, 2000). Știu că volumul lui I. B. Lefter a apărut înainte de cel
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
cum se recomandă I. B. Lefter. E spre onoarea lui că își îndeplinește această datorie exegetică, pentru ca articulațiile viziunii lui critice să fie mai bine puse în evidență. Înainte de a face o critică a modernismului literar românesc, I. B. Lefter avea nevoie, fie și într-un preambul sumar, de o evaluare sau de o critică a modernității. Această carență ne-a indicat-o apariția ulterioară a cărții lui H.-R. Patapievici, Omul recent, cu care I. B. Lefter este dator să
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]