810 matches
-
mult pe sălile și în camerele tribunalului, unde se derulează filmul procesului de divorț, iar dialogurile cu avocații, judecătorii și alți samsari care conduc frâiele acestui proces este spumos și... real. Mișu, violatorul Violetei, ajunge avocat stagiar lamaestra Ramona Vlădescu, avocata care o reprezintă pe eroină în proces. Autorul construiește un șir de procese de conștiință prin care trece acest personaj malefic, de regrete și de frământări dar, mai ales, spaima de răzbunare a celor din cunoscutul clan. Printr-o anume
CRONICĂ LA ROMANUL URME DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364588_a_365917]
-
că dacă suntem singure, va înțelege... Poate că mă va ajuta. Să îndrăznesc să-i ofer ceva? Dacă se supără și dau de alt necaz, Doamne ferește? Și ce? N-are ce să-mi facă... nu e nimeni de față”. - Doamna avocată, eu nu am cine știe ce, că n-am de unde... dar pentru dumneavoastră, găsesc eu ceva... Am plătit taxa. Pot să vă dau și fără chitanță... Numai să faceți ce trebuie... - Adică, ce anume să fac? Ce insinuezi dumneata acolo? a intervenit
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
a îngăimat biata femeie cu voce stinsă, în șoaptă abia auzită, privind în jos. - Hm, da... mai vorbim noi despre asta... Nu ai tu de unde să-mi dai mie. În plus, ai trecut prin atâtea probleme, că nici nu... - Doamna avocată, am serviciu. Nu câștig mult... Doi privatizați la care țin numai evidența primară... Mă gândeam că mai am de la mama mamei mele... - Oi avea... bănuiesc eu ce. Mi-ar trebui ceva pentru doamna judecător, și-a schimbat doamna avocat poziția
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
zis! Văd că nu au terminat primul caz. Mai spune-mi ceva. Spune-mi de momentul în care a început să se poarte urât. De la ce anume a început necazul. Lasă celelalte elemente și întâmplări, te rog! a îndemnat-o avocata imediat după ce a reapărut în ușa prin care intrase într-o încăpere să-și îmbrace roba cuartă, proaspăt călcată. „Nu că aș avea nevoie de ele, dar să-i dau impresia că mă interesez pentru a-i putea susține cauza
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
corectă la diferite articole din lege. Foarte abil, a canalizat atenția pe dreptul soțului asupra tuturor bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei, înșirând o serie de argumente, susținând și solicitând instanței admiterea unei hotărâri imediate în acest sens... Spre surprinderea tuturor, avocata a folosit o voce uniformă, egală, pe tot parcursul pledoariei sale, fără a ieși din cuprinsul și sensul articolelor de lege referitoare la cazul în speță. Nu a apelat la gestică și nici la acuze pentru a-și susține punctul
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
că aceștia nu au avut contribuții egale. Clienta mea a suportat cu mult peste valoarea sumei infime pe care fostul soț a pus-o la dispoziție... Violeta asculta atentă tot ce se vorbea, stând în picioare, la un pas înapoia avocatei sale, aproape fără să clipească. Din tot ce înțelegea, era satisfăcută și se bucura că este reprezentată de ea. Avusese destule emoții și intrase în panică auzind și înțelegând destul de bine cererea formulată de celălalt avocat. „Dar nu are dreptate
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
l-am admis, l-a întrerupt la rândul său judecătoarea pe avocat, privindu-l calmă, dar severă în atitudine și voce. Sala întreagă a fost învăluită de o liniște totală, nefirească. Orice gest, cât de mic, era făcut cu încetinitorul. Avocata privea cu mulțumire și simpatie la judecătoare, în timp ce pe ea o privea avocatul, încruntat, mânios și ranchiunos... ... Involuntar, satisfăcută de felul în care se derulau dezbaterile, Violeta a întors capul înapoi, către sală, simțind cum o pătrunde privirea sfredelitoare a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
arată, fără dubii, că în acel timp clienta mea se afla în relația de concubinaj cu numitul Cartuș Potcovaru. Locuia împreună cu familia acestuia, iar veniturile ei, atât cât erau la acea vreme, se vărsau în bugetul acestei familii, a replicat avocata cu siguranța pe care a alimentat-o poziția tranșantă a judecătoarei până la acel moment. - Mda, atâta doar că eu insist și așa se va menționa în scris, că autoturismul a fost procurat înainte de căsătorie. Ca atare, nu face parte din
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
Mda, atâta doar că eu insist și așa se va menționa în scris, că autoturismul a fost procurat înainte de căsătorie. Ca atare, nu face parte din masa bunurilor comune supuse partajului, a precizat judecătoarea cu fermitate, privind-o contrariată pe avocată. Vă rog, doamna președintă! Sunt norme europene pe care nu le putem ignora... Concubinii au participat în comun la obținerea bunurilor, așa cum procedează doi soți. Nu este nicio diferență... - Mă surprindeți, doamna avocat! Dacă insistați atât de mult, poftim! Menționăm
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
poți atinge, urâțenia pământului! Flăcările iadului să te mănânce pentru câtă bătaie mi-ai dat, pocitania dracu’ ce ești! Mergi la baia comunală și te curățește. Îți pute gura de mizerie și ură, animalule! Prinsă ușor de cot de mâna avocatei, care o împingea cu blândețe spre ușa deschisă, Violeta a întors încet capul, dreaptă, mândră și disprețuitoare, depărtându-se cu pași egali, părând a fi calmă și indiferentă. Cartuș clocotea de ură, așa cum l-a simțit fosta nevastă, neputându-se
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
A scos nervos altă țigară și s-a înecat cu primul fum tras adânc în piept. A frecat caldarâmul cu pantofu-i scofâlcit până a terminat țigara și a plecat în direcție opusă, înjurând și blestemând... În acest timp Violeta și avocata discutau liniștite în biroul acesteia. După multe mulțumiri ce-au curs șir de la Judecătorie până aici, biata femeie promitea să aducă câțiva galbeni din salba bunicii. Nu avea bani să-i ofere. - Doamna avocată, mă jur pe părinții mei că
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
blestemând... În acest timp Violeta și avocata discutau liniștite în biroul acesteia. După multe mulțumiri ce-au curs șir de la Judecătorie până aici, biata femeie promitea să aducă câțiva galbeni din salba bunicii. Nu avea bani să-i ofere. - Doamna avocată, mă jur pe părinții mei că n-am de unde să fac rost de bani! Până în noiembrie trebuie să strâng să dau nenorocitului, că văd că nu se poate altfel... - Până atunci mai este timp să vorbim. Poate reușesc să obțin
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
poți și gata tot, a hotărât doamna avocat, împingând-o pe Violeta spre ușă cu blândețe, zâmbindu-i larg, complice. Ajunsă pe pragul ușii, Violeta i-a prins mâna și a sărutat-o de câteva ori până să se dezmeticească avocata și s-o retragă. Apoi a plecat fericită pe ulicioara unde știa că este o biserică mare. A intrat și a aprins trei lumânări, rugându-se pentru iertarea ei și pentru sănătatea avocatei. A zăbovit cu privirea pe icoanele vechi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
de câteva ori până să se dezmeticească avocata și s-o retragă. Apoi a plecat fericită pe ulicioara unde știa că este o biserică mare. A intrat și a aprins trei lumânări, rugându-se pentru iertarea ei și pentru sănătatea avocatei. A zăbovit cu privirea pe icoanele vechi de pe pereți și a hotărât să se roage la fiecare. Nu știa cum se procedează A îngenuncheat, stingherită de privirile femeii de la care cumpărase lumânările, s-a închinat și a început să înșire
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
și trâmbița că n-are nevoie, n-a apelat până la urmă? Dar nu asta mă interesează pe mine. Am aflat unde stă. De mâine o filez și îmi fac planu’ așa cum trebuie... Da, da, da! Dar după ce termin discuția cu avocata aia încrezută”. Satisfăcut de descoperirea făcută, bărbatul a trecut de ușă scuipând în dreapta și-n stânga, a coborât repede pe cele câteva trepte de la intrare și s-a îndreptat spre mașină cu pași mari. Nu intenționa să rămână la vedere
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
7 iulie 1923 la Bacău. Este fiul lui Constantin Zavati, casier la Regimentul 4 Artilerie Grea din Bacău și al Paraschivei, née Ghineț, absolventă a Școlii tehnice de menaj. Fratele a trei surori: Elena, învățătoare și pictoriță, Lucreția, ziaristă și avocată, Elvira, ingineră și profesoară de pian. A fost absolvent al Școlii de băieți nr.2 din Bacău (1930-1934), al Liceului Militar „Ștefan cel Mare” din Cernăuți (1934-1942), al Școlii Militare de Artilerie” din Großborn (1942-1944), al Facultății de chimie a
SCURTE DATE BIOGRAFICE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350357_a_351686]
-
el!” mă atenționează, când sunt pe scările exterioare ale blocului, vecina de la 2. Două-trei vorbe, zilnic, au consolidat o relație nevăzută cu acești oameni...străini mie, la început. Abia atunci când am fost în situații dificile (procesele) și m-a întrebat avocata: „cine știe despre aceste lucruri?” mi-am dat seama că buna educație din familie, cu „rufele murdare se spală acasă” nu mai era valabilă. Trăim vremuri agresive, când amicițiile durează...o noapte, dar și când găsim prieteni adevărați, ne lipim
DESPRE SINCERITATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361788_a_363117]
-
înțeleagă din toate scenele acelea oribile? Iar ea, fetița de atunci, câtă încredere a avut în animalul acela de băiat, în nemernicul acela! Îmi pot imagina cât a suferit... Pot înțelege cât a durut-o frângerea aripilor ei feciorelnice...”, medita avocata, uitând de trecerea timpului. O privea fără să o vadă. Trăia, în schimb, dureros de real, scenele înfățișate de Violeta printre lacrimi și frământări necontenite de mâini. A lăsat-o să se liniștească puțin. Timpul o presa și regreta că
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
târziu, o mistuia permanent, o obosea, o vlăguia și, în aceeași măsură, o maturiza înainte de vreme. Suspina adânc. Uitase, pentru moment, ce povestea și nu știa ce ar trebui să mai spună. A ridicat încet privirea, așteptând să fie întrebată. Avocata s-a ridicat cu gesturi moi, încete, parcă să nu deranjeze ori să nu rupă liniștea ce pusese stăpânire în încăpere de câteva secunde lungi, poate de un minut. Bun, am înțeles până aici... Cum s-a comportat Mișu în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
când mi-a deschis ușa să plec și m-a rugat să nu fiu supărată pe el. Nu eram atunci. Totuși, eram, dar pe mine... - Mai avem cel mult cinci minute... Vom continua acolo, într-un colțișor, a întrerupt-o avocata, în timp ce-și aranja un teanc de hârtii în mapă. Acesta de te-ai măritat cu el, Cartuș, când ți-a zis prima oară că ești curvă, în noaptea nunții, sau... cum este la voi? - A, nu! Atunci... nu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
măritat cu el, Cartuș, când ți-a zis prima oară că ești curvă, în noaptea nunții, sau... cum este la voi? - A, nu! Atunci... nu am avut probleme. A arătat și cămașa la... - Cum?... Păi, n-am înțeles! a exclamat avocata deosebit de contrariată. Atunci, prima oară, cu Mișu, nu... nu ai pierdut sânge? Că doar erai fecioară, nu? Mă înțelegi ce vreau să spun... - Nu, doamnă, vai de mine! Păi ce, eu spun minciuni? Că și el se uita mirat la
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
cheamă... - Nu... că noi am trăit împreună, fără acte, aproape un an... Am vrut să termin liceul. Pe urmă ne-am luat. Dar atunci așa s-a întâmplat, prima oară cu el... - Da, în regulă! Hai să mergem, a întrerupt avocata discuția. Continuăm acolo, dacă va fi timp. Și-a luat roba din cuier, a condus-o pe fată la ușă și a încuiat biroul. Au traversat strada și, după vreo douăzeci de pași au ajuns. Avocata a intrat în sala
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
să mergem, a întrerupt avocata discuția. Continuăm acolo, dacă va fi timp. Și-a luat roba din cuier, a condus-o pe fată la ușă și a încuiat biroul. Au traversat strada și, după vreo douăzeci de pași au ajuns. Avocata a intrat în sala de ședință, atenționând-o să o aștepte. Violeta a rămas pe holul larg ce despărțea cele două săli, la ușile cărora așteptau câteva persoane. Doi jandarmi se hlizeau la ea, fără să-și ferească privirile, dându
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
au salutat, dar nu au mai avut timp să discute. Ramona apăruse lângă ea și a tras-o ușor de braț. - Hai să mai vorbim câte ceva. Nu ne-a venit rândul. Mai sunt două cazuri în dezbatere, i-a șoptit avocata, imediat după ce a ieșit din sală, trăgând-o ușor de mână în cel mai pustiu colț al holului. Cum a fost, cum s-a purtat bărbatul acela cu tine? a întrebat-o, tot în șoaptă, imediat ce s-a asigurat că
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Interviuri > OCTAVIAN CURPAȘ - INTERVIU CU AVOCATA AMERICANĂ, ANCA IACOB Autor: Octavian Curpaș Publicat în: Ediția nr. 519 din 02 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Specialist in Criminal Defense, Immigration, Bankruptcy & Chapter Seven Anca Iacob s-a născut și a crescut în Bistrița, iar în prezent locuiește
INTERVIU CU AVOCATA AMERICANĂ, ANCA IACOB de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362001_a_363330]