1,792 matches
-
80 de generația predecesoare”, iar accentul cade pe ideea de schimbare a paradigmelor: „Vrem să stabilim un alt raport între literatură și biografie. Dacă la moderniști literatura era supraordonată biograficului, postmodernismul optzecist plasează textul și asistența sa pe același nivel axiologic și tipologic. Vom subordona întotdeauna textul literar existenței, considerându-l pe acesta doar un produs al procesului realizării de sine”. Expuse în registrul publicisticii literare alerte, fără excese profesoral-dogmatice și fără pretenția de a se articula într-un „sistem” predictiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
altceva decât acel proces prin care distanța socială dintre diferitele grupuri urbane devine una spațială. Prin segregare se mențin și se întăresc anumite atitudini și comportamente de grup, considerate comune, specifice unei categorii. De aceea, segregarea marchează întotdeauna o „graniță” axiologică ce devine una topografică între ei și noi, subliniindu-se deci dimensiunea simbolică, dar care are, în marea majoritatea cazurilor, o proiecție topografică (Massey, Fisher, 2000). Astfel segregarea se referă și la acele situații în care grupurile, identificate prin opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
sistemului... cu preocuparea înscrierii sau reînscrierii în contextul european”. După ce, timp de patru decenii, educația a fost marcată de „tehnologism și de economism”, punându-se accentul doar pe obiective cognitive și marginalizându-se „formarea cultural-spirituală a tinerilor și adulților”, educația axiologică (pentru valori etice, civice, artistice, religioase), acțiune cu consecințe încă greu de evaluat acum, s-a mers „împotriva curentului” european, urmărindu-se doar performanțe tehnologice, simultan cu „stingerea culturii și a educației axiologice”. Este nevoie de un efort de refacere
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
formarea cultural-spirituală a tinerilor și adulților”, educația axiologică (pentru valori etice, civice, artistice, religioase), acțiune cu consecințe încă greu de evaluat acum, s-a mers „împotriva curentului” european, urmărindu-se doar performanțe tehnologice, simultan cu „stingerea culturii și a educației axiologice”. Este nevoie de un efort de refacere spirituală, chemându-se oamenii cu adevărat valoroși să se implice. Este aproape sigur, scria profesorul ieșean în 1992, că România va adera la Consiliul Mondial al Educației Adulților (ONG cu statut A pe lângă
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
pentru problematica educației adulților, capabil să elaboreze un document filosofico-pedagogic care să traseze strategia viitoare în acest domeniu; organizarea unor centre de formare sau reformare și perfecționare, menite să prevină sau să diminueze șomajul; forme noi de desfășurare a educației axiologice a populației adulte și vârstnice; promovarea noilor educații (relativă la mediu, pentru pace și democrație, economică, casnică, sanitară, prospectivă); popularizarea metodelor educative tradiționale promovate de familia românească. C. Schifirneț (1992), la rândul său, găsește că avem nevoie de o strategie
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
a spectacolului. În mod similar, și ultimul spectacol al Monei Chirilă, UBUcurești (Conu’ Leonida cu scene din Ubu), deși pleacă de la Caragiale și Jarry, este supus aceluiași principiu de dezagregare, aceleiași pulverizări. Subliniez că distincția arhetipic-anarhetipic nu are o coloratură axiologică, ci doar una descriptivă sau tipologică, deci ea nu vizează și nu garantează valoarea. Ceea ce discut nu este reușita sau eșecul estetic al unor asemenea opere, care rămâne să depindă În continuare de harul autorului, ci posibilitatea ca o judecată
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
prezent, funcționează ca un vehicul, dar interpretarea nu mai este axată pe valoarea estetică, ci doar o presupune subliminar. Însă observația mare pe care vreau să o subliniez este că arhetipul și anarhetipul sunt termeni descriptivi formali, și nu categorii axiologice. O operă nu este mai valoroasă dacă este arhetipică sau, respectiv, anarhetipică. În schimb, În cultura europeană, modelul arhetipal mi se pare că a fost abuziv echivalat cu valoarea, iar tot ceea ce ieșea În afara lui a fost automat aruncat la
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
plecat din partid poate să fie mai virulent, mai vehement decât un opozant sau un rezistent. Nu cred că e posibil de stabilit o ierarhizare etică Între cele trei poziții din această categorizare. Aș supune atenției, În schimb, următoarea scară, axiologică Într-un sens moral-politic. Mă gândesc la următoarele categorii de oameni În funcție de felul În care ei Își raportează creația la ideologia totalitară. Prima categorie, cea mai de jos, ar fi nivelul celor Înrolați, care cred În ideologia totalitară respectivă și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
intrinsecă, adică aceea din interiorul literaturii române, a fost mai mare, la noi, decât presiunile exercitate de către partid, ideologie discreționară sau de către cenzură. Șaizeciștii au „ritualizat” autosuficient literatura română, blocând-o și la nivelul vieții literare, prin construirea unei piramide axiologice discreționare În vârful căreia se aflau criticii de Întâmpinare. Acest cadru funcțional a surdinizat apoi dinamismul instituțional al literaturii noastre până dincolo de Revoluție, lamentațiile contemporane pe care le auzim și azi cel mai des legându-se, În mod firesc, tot
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
seminarii despre imaginația ostilă a Războiului Rece, organizând simpozioane legate de această temă sau scriind câteva eseuri, am fost la un moment dat Întrebat - serios, deloc insidios -, de către un grup de studenți foarte maturi În gândire și În opțiunile lor axiologice, cum se explică faptul că mi-am ales ca subiect această perioadă? Întrebarea viza nu atât preocupările mele, cât responsabilitatea mea educativă, „de catedră” am putea spune, față de ei: de ce - m-au Întrebat ei foarte serios, și Întrebarea avea o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Piesa de teatru Ileana Sânziana, scrisă în colaborare cu Alecu Popovici, a fost premiată la concursul teatrelor de păpuși desfășurat la Belgrad în 1968. Scrierile lui G. se situează consecvent într-un minorat literar pe toate nivelurile, începând cu cel axiologic și sfârșind cu cel al finalității didactice, moralizatoare. Ele asociază o mobilitate exterioară (probată de varietatea genurilor și speciilor frecventate, cu o predilecție evidentă pentru literatura adresată copiilor) unei uniformități fără fisură a mesajului. Dacă se poate vorbi de o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287125_a_288454]
-
astfel pe Walter Scott: "O, ce scriitor plictisitor! Un șoarece de bibliotecă prăfuit, care dezgroapă cronicile! Un amalgam de descrieri anoste..., un amestec de vechituri și de tehnici perimate..." (Ch. Baudelaire, La Fanfarlo). Antepunerea îmbogățește adjectivele cu conotații afective și axiologice, ele sunt prezentate drept proprietăți esențiale, definitorii ale romancierului englez. Contextul exclamativ accentuează această perspectivă subiectivă. Dominique Maingueneau propune justificat și argumentat folosirea termenului de "întrebuințare" clasificatoare și neclasificatoare și extinde analiza la substantiv și adverb. Un rezultat interesant al
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
frumos. Opoziția dintre "subiectiv" și "obiectiv" este discutabilă. C. Kerbrat-Orecchioni propune următoarele diferențieri: afectivele "enunță, ca și proprietatea obiectului pe care-l determină, o reacție emoțională a vorbitorului față de acest obiect": înspăimântător, patetic ... Această clasă se intersectează cu cea a "axiologicelor": admirabil, detestabil, de exemplu, sunt atât axiologice, cât și afective; evaluativele non-axiologice implică o evaluare calitativă sau cantitativă a obiectului bazată pe o normă dublă, internă obiectului și specifică enunțătorului. Cu alte cuvinte, folosirea unui asemenea adjectiv depinde de ideea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
discutabilă. C. Kerbrat-Orecchioni propune următoarele diferențieri: afectivele "enunță, ca și proprietatea obiectului pe care-l determină, o reacție emoțională a vorbitorului față de acest obiect": înspăimântător, patetic ... Această clasă se intersectează cu cea a "axiologicelor": admirabil, detestabil, de exemplu, sunt atât axiologice, cât și afective; evaluativele non-axiologice implică o evaluare calitativă sau cantitativă a obiectului bazată pe o normă dublă, internă obiectului și specifică enunțătorului. Cu alte cuvinte, folosirea unui asemenea adjectiv depinde de ideea pe care enunțătorul și-o face despre
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în realitate că această carte este mai groasă decât norma de grosime a unei cărți, din câte știu eu, ceea ce corespunde în general normei colective. În această apreciere intervin numeroși factori, în funcție de obiectele vizate și de situația de comunicare; evaluativele axiologice implică și ele o normă dublă, legată de obiectul suport al proprietății și al enunțătorului. "Bun", "frumos"... variază în funcție de obiectul vizat și de sistemul de evaluare al enunțătorului. Dacă, în general, sunt percepute mai mult ca subiective și nu ca
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Dieu vous a donné". Avaritia fidem subvertit. Mihaela MÎRȚU Index A adresarea cu dumneavoastră, 70 afectiv (adjective ~), 257 ambreior, 56 amplificat (plural ~), 268 anaforă, 324 arhienunțător, 173 asociativă (anaforă ~), 327 aspect, 104 autonimică (folosire ~), 180 autonom (pronume ~), 323 autor, 169 axiologic (adjectiv ~), 257 B biet, 261 C calitate (substantiv de ~), 114 câmp semantic, 151 captare, 196 cataforă, 315 centru deictic, 338 citat (discurs ~), 203 citează (discurs care ~), 203 clasificare, 258 co hiponim, 152 co~enunțător, 49 coerență (vs coeziune), 285, 306
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu înțelepciune tot ce se întămplă sub ceruri”. Concluzia la care ajunge este descurajantă, ceea ce căuta, sensul, de negăsit: „Iată că totul este deșertăciune și goană după vănt. ” Cuvăntul care în romănă este „deșertăciune“ conține toate sedimentele nonsensului, ale vidului axiologic, chiar și notele pustiului, faptul că nu este prielnic viului. Deșertăciunea poate fi acceptată ca o nuanță a absurdului. „Goana după vănt” se referă la un efort de a capta ceea ce nu poate fi prins, e zadarnică, fără sens, nebunească
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
Piața Universității", din aprilie până în 13 iunie 1990 (pe de o parte) și organizarea mineriadei pe 14-15 iunie (pe de altă parte) au exprimat clar clivajul existent între aceste categorii. La astfel de evenimente ce au îndepărtat România de spațiul axiologic european s-au adăugat: interzicerea în mod repetat a venirii în țară a Regelui Mihai și a doua mineriadă ce a dus la căderea guvernului Roman. Toate aceste evenimente se vor solda cu respingerea de către SUA a cererii de acordare
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
perspectiva capacității de reacție colectivă la noi, dar au evidențiat foarte acut absența liderilor. Și asta nu pentru că nu există persoane în măsură să conducă, ci pentru că lipsesc mecanismele necesare recunoașterii și acceptării lor. Avem aici o consecință a degringoladei axiologice din societatea românească. Nu doar că fiecare se consideră îndreptățit să introducă în matricea axiologică ce elemente consideră că merită atenție, dar le și ierarhizează potrivit unei viziuni personale. Se ajunge astfel la un relativism axiologic care minează, la rândul
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
asta nu pentru că nu există persoane în măsură să conducă, ci pentru că lipsesc mecanismele necesare recunoașterii și acceptării lor. Avem aici o consecință a degringoladei axiologice din societatea românească. Nu doar că fiecare se consideră îndreptățit să introducă în matricea axiologică ce elemente consideră că merită atenție, dar le și ierarhizează potrivit unei viziuni personale. Se ajunge astfel la un relativism axiologic care minează, la rândul lui, capacitatea de reacție socială unitară. În cazul foarte multor tineri români aflați în ultimii
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
o consecință a degringoladei axiologice din societatea românească. Nu doar că fiecare se consideră îndreptățit să introducă în matricea axiologică ce elemente consideră că merită atenție, dar le și ierarhizează potrivit unei viziuni personale. Se ajunge astfel la un relativism axiologic care minează, la rândul lui, capacitatea de reacție socială unitară. În cazul foarte multor tineri români aflați în ultimii ani de liceu se constată existența unei mari distanțe relative între, pe de o parte, poziționarea obiectivă (convențională) pe scara socială
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
de Discursurile parlamentare ce ne ajută să intrăm și mai ușor în depresie când vedem prestația multora dintre membrii legislativului din perioada post revoluționară, toate au contribuit (și) în cazul meu la formarea unei atitudini specifice și a unei orientări axiologice puternic fundamentate. În aceste condiții îmi exprim speranța că eventualele derapaje vor fi, dacă nu iertate, măcar înțelese. Deși a reușit în mod exemplar să abordeze în profunzime toate temele de analiză pe care le-a abordat, regăsim la Petre
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
mele în raport cu celălalt într-un fel de ierarhie percepută cu necesitate subiectiv. Sau, mai corect, sesizată și subiectiv. Pentru că firesc este să ne așteptăm la popularea ecuației și cu elemente obiective. Acestea din urmă derivă din raportarea la o grilă axiologică relativ comună celor socializați într-un același areal spațio-cultural. Este vorba cel puțin de valorile care ocupă cele mai importante poziții în ierarhie. Dacă însă fiecare se așază pe acele poziții elementele care îl favorizează, nu mai vorbim de subiectivitate
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
raportare la ceilalți își pierde sensul. Fiecare îl va „analiza” pe celălalt, îi va „arunca” o privire superioară și va trece mai departe mulțumit de sine. Astfel, constatăm că avem o concurență ridicată pentru stabilirea ocupantelor pozițiilor supraordonate în ierarhia axiologică. Îndrăznim să afirmăm chiar mai mult, și anume că asistăm la o tentativă de consolidare pe acele poziții a unor elemente care nici măcar nu ar trebui să poată fi introduse într-un asemenea grup. În urma unei cercetări de tip panel
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
acuza în mod absolut ideile dezvoltării competențelor sau publicarea articolelor științifice în publicații de specialitate cu vizibilitate internațională, ridicăm problema disfuncționalităților care apar din aceste abordări. 4.3.2. Disfuncții cronicizate Situația devine cu atât mai halucinantă cu cât degringolada axiologică de care aminteam se cronicizează. Dacă Petre Andrei putea să afirme acum zeci de ani că „viața pe care o trăim noi astăzi nu mai seamănă cu cea din trecut. Se constată acum tendința către o viață extensivă, către superficialitate
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]