2,231 matches
-
românești în rândurile cititorilor maghiari. SCRIERI: Fără interpret, București, 1972; ed. (Tolmács nélkül), București, 1972; Szilágysági hepe-hupa [Reportaje din Sălaj], București, 1975; Búvópatakok [Reportaje din județul Bistrița-Năsăud], București, 1980; Boltivek teherbirása [Însemnări din Maramureș și Satu Mare], București, 1983; Itegymásra találnak az emberek [Însemnări din Bihor], București, 1984. Traduceri: Alexandru Vlahuță, Szépséges Románia [România pitorească], București, 1956; Emil Gârleanu, Elbeszélések [Povestiri], București, 1956, Akik a természet nyelvén szólnak [Din lumea celor cari nu cuvântă], București, 1963, Az elsö fájdalom [Cea dintâi durere
BEKE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285676_a_287005]
-
Satu Mare], București, 1983; Itegymásra találnak az emberek [Însemnări din Bihor], București, 1984. Traduceri: Alexandru Vlahuță, Szépséges Románia [România pitorească], București, 1956; Emil Gârleanu, Elbeszélések [Povestiri], București, 1956, Akik a természet nyelvén szólnak [Din lumea celor cari nu cuvântă], București, 1963, Az elsö fájdalom [Cea dintâi durere], București, 1971; Jean Bart, Europolis, București, 1960; Șerban Nedelcu, Szabad úton [Drum deschis], București, 1962; Román aforizmák [Aforisme românești], București, 1967; ed. (Kagylók tengerzúgáhrsal [Scoici cu vuietul mării]), București, 1971; Zaharia Stancu, Sirató [ Ce mult
BEKE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285676_a_287005]
-
Gh. Asachi, protopopul Popa Pătru din Tinăud, Nicolae Milescu Spătarul, Gheorghe Buitul, Vasile Moga și, în mai multe rânduri, despre Gheorghe Șincai și Gheorghe Lazăr. SCRIERI: A román irodalomtörténet összefoglaló áttekintése, Alba Iulia, 1922; ed. (Istoria literaturii române), Cluj, 1924; Az erdélyi románok a protestáns fejedelmek alatt [Românii din Transilvania sub domnia domnitorilor protestanți], Târnăveni, 1925; Gyulafehérvár Erdélyi művelödéstörténetében [Alba-Iulia în istoria culturală a Ardealului], Cluj, 1926; Az Alba-Iulia-i róm. kat. székesegyház és környéke [Catedrala romano-catolică din Alba-Iulia și împrejurimea sa
BITAY Árpád (20.VII.1896. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285750_a_287079]
-
román irodalomtörténet összefoglaló áttekintése, Alba Iulia, 1922; ed. (Istoria literaturii române), Cluj, 1924; Az erdélyi románok a protestáns fejedelmek alatt [Românii din Transilvania sub domnia domnitorilor protestanți], Târnăveni, 1925; Gyulafehérvár Erdélyi művelödéstörténetében [Alba-Iulia în istoria culturală a Ardealului], Cluj, 1926; Az Alba-Iulia-i róm. kat. székesegyház és környéke [Catedrala romano-catolică din Alba-Iulia și împrejurimea sa], Alba Iulia, 1936; Scrieri alese, îngr. și introd. Kovács Ferenc, București. Antologii: Müforditások román kőltőkból [Antologia poeților români], Cluj, 1928. Repere bibliografice: Nicolae Drăganu, Bitay Árpád, „A
BITAY Árpád (20.VII.1896. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285750_a_287079]
-
757-761; N. Iorga, Bitay Árpád, „A román irodalomtörtenet összefoglaló áttekintése”, „Bulletin de l’Institut pour l’étude de l’Europe sud-orientale”, 1922, 74-75; Sextil Pușcariu, O istorie a literaturii române în ungurește, „Cugetul românesc”, 1922, 597-599; Nicolae Drăganu, Bitay Árpád, „Az erdélyi románok a protestáns fejedelmek alatt”, DR, 1924-1926, 1126-1128; V. Hondrilă, O prețioasă contribuție la istoria românilor. O scrisoare despre Ștefan cel Mare. Comunicarea d-lui Bitay Árpád, „Biruința”, 1926, 100; N. Iorga, S-a pierdut un om de bine
BITAY Árpád (20.VII.1896. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285750_a_287079]
-
altul. 2. Studiul numelor divine în Islamtc " 2. Studiul numelor divine în Islam" Cine deschide Coranul nu are cum să nu fie frapat de multitudinea calificativelor atribuite lui Dumnezeu, unele reluate de peste o sută de ori (‘alm, ra≤m, ‘azz), așezate cel mai adesea două câte două la sfarsitul versetelor și ieșind astfel în evidență prin rimă precum și prin accentul de pe vocală lungă a formelor de tip fă‘l, fă‘"l, sau fă‘‘ól. Sunt vestitele „nume frumoase” (al-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
considerabile, numele pe care le au în comun constituind mai puțin de jumătate. Cele mai cunoscute liste sunt cele pe care Bayhaq le numește riw"yat al-Wald b. Muslim (al-Dim"šq, m. 195/810*) și riw"yat ‘Abd al-’Azz, ambele din secolul ÎI H; la acestea se adaugă încă două: prima, bazată pe autoritatea unui anume Zuhayr b. Muhammad al-Tamm (m. 162/779) că venind tot de la Abó Hurayra, si a doua, proprie unei vechi tradiții ši
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
e precedată de considerații generale privind natură numelui, diversele categorii de nume, problema raportului dintre nume și cel numit, diferitele clasificări posibile ale numelor divine etc. Numele sunt cele din lista lui Wald combinată cu a lui ‘Abd al-‘Azz, la care Baghd"d mai adaugă și alte calificative că maw"d, d"fi‘, :"kir, s"tir/satt"r. Considerațiile de ordin lexicografic, cu care începe fiecare comentariu, sunt aproape la fel de amănunțite că și la al-Zamm"m, iar cele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de lexicografie care își propune să explice sensul tuturor termenilor din limba arabă care le sunt necesari juriștilor și teologilor. Printre acești termeni se află și aproape jumătate (46) din numele divine pe care le conține lista lui ‘Abd al-‘Azz. Explicațiile sunt pur filologice. • Abó al-Hasan al-Aš‘ar (m. 324/935), Maq"l"t al-isl"miyyn, ed. a 2-a Ritter. Pe parcursul a o sută de pagini (483-582) întitulate wa h":" :ikr iƒtil"f al-n"s f
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Hilm Muhammad Fawda, Beirut; 1399/1979, I, pp. 187-210. În această lucrare, caracterizată de specialiști ca fiind un tratat de etică religioasă, în paginile menționate intervine un comentariu a 140 de nume divine din listele lui Wald, ‘Abd al-‘Azz și altele. Acest comentariu este reprodus aproape integral în Kit"b al-’Asm"’ wa al-Œif"t a lui al-Bayhaq. • Abó Bakr Ibn Fórak (m. 406/1015), Mumarrad maq"l"t al-Aš‘ar, ed. Daniel Gimaret, Beirut, 1987, pp. 42-59
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sabl al-raš"d, ed. Ahmad ‘Is"m al-K"tib, Beirut, 1981, pp. 49-69. Că și în lucrarea anterioară acesteia, Kit"b al-’Asm"’ wa al-œif"t, autorul ține seama de listele tradiționale ale lui Wald și ‘Abd al-‘Azz. Are grijă să caracterizeze numele, conform semnificațiilor lor, ca „atribute ale esenței” sau „atribute ale actului”. • Abó al-Q"sim al-Qušayr (m. 465/1072), al-Fuœól f al-’uœól, ed. Richard Frank, MIDEO 16/1983, pp. 66-70. Lucrarea constituie un rezumat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sublinieze transcendență ei absolută, aceste „nume frumoase” constituie faptul de stil cel mai izbitor pentru cel care citește în original Coranul. În introducere am vorbit deja de listele tradiționale - lista lui Wald b. Muslim al-Dimašq, a lui ‘Abd al-‘Azz b. al-′usayn b. al-Tarmam"n, a lui Zuhayr b. Muhammad al-Tamm, ce are, la rându-i, două versiuni: a lui Ibn M"ga și a lui Ibn B"bóya și, în sfârșit, a lui Sulaym"n b
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al-B"q, al-Quddós, al-Bad’, al-Ghaniyy, al-′aqq); 2. creație: 10 nume (al-‚"liq, al-B"ri’, al-Muœawwir, al-Mubdi’, al-Mu’d, al-Mu≤y, al-Mumț, al-B"‘iÖ, al-l"mi‘, al-W"riÖ); 3. putere și măreție: 12 nume (al-‘Aðm, al-‘Azz, al-‘Aliyy, al-Muta’"l, al Qawiyy, al-Qahh"r, al-labb"r, al-Mutakabbir, al-Kabr, al-Ð"hir, al-Matn, al-Nór); 4. slavă: 5 nume (al-lall, 9u-l-mal"l wa-l-’Ikr"m, al-′amd, al-Mamd, al-M"mid); 5. milostivire
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este Iertătorul, Iubitorul, 15Stăpânul slăvit al tronului.” (GG) Este un intensiv și este interpretat că exprimând superioritatea ontologica a lui All"h. Aš‘"r îl asociază cu ‘al, kabr, ‘a:m, mall, raf‘. lubb"’ îl considera sinonim cu ‘azz și apropiat de q"dir. Rădăcina MlD are însă și conotația de belșug, bogăție; de aceea, alți comentatori, printre care și R"z, îl pun alături de w"si‘, mall al-‘at"’98. Semnificații de bază: posesor de slavă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de a înfăptui toate. 2.1.6.3. Muqtadir: SOI „puternic”; ASM „Atotputernic”; GG „Puternic”; Marr „potens/potentissimus” (54, 55); RB „puissant”; DM „tout-puissant”; YA, Arb „Omnipotent”. Contexte: Ka::abó bi’"y"tin" kullih" fă-’aƒa:n"hum ’aƒ:a ‘azz muqtadir (54, 42): „Însă ei au socotit semnele noastre minciuni. Atunci i-am luat cum ia un puternic, tare!” (GG) 54’Inna al-muttaqna f mann"t wa-nahar 55f maq‘adi œidq ‘inda malk muqtadir (54, 54-55): „Cei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
toate. 2.1.6.4. (al-)Qaw: SOI, ASM „Cel Puternic”; GG „Tare”; Marr „fortis”, „validus”; RB, DM „le Fort”; YA „the Strong”; Arb „the All-strong”. Este atestat de zece ori în Coran, de șapte ori în asociere cu (al-)‘Azz și o dată cu šadd al-‘iq"b. Majoritatea exegeților îl consideră un echivalent al lui q"dir; unii socotesc că are un sens intensiv: este Cel care are plinătatea puterii, definit și de expresia l" quwwata ’ill" bi All
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
18, 32-44), „puterea” este în sens de „stăpânire”. La v. 51, 58 întâlnim expresia sinonima 9ó al-quwwa, „Stăpânul puterii”. Totuși, traducerile atestă faptul că a fost perceput și că „deținător de forță, de tărie”, intr-o relatie de cvasi-sinonimie cu ‘Azz. Semnificații de bază: tare, stăpânitor. 2.1.6.5. al-Matn: SOI și ASM „Cel Statornic”; GG „de nezdruncinat”; Marr „habens virtutem firmam” (traducerea înglobează și expresia ce preceda acest nume); RB „le Ferme”; DM „l’Inébranlable”; YA „Steadfast
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cele două: qaw ar însemna t"mm al-qudra, „cu putere completă”, căruia toate îi sunt cu putință, în vreme ce mațn ar însemna šadd al-quwwa, „cu putere intensă”101. Semnificații de bază: tare, ferm, statornic. 2.1.6.6. (al-)‘Azz: SOI „puternicul”; ASM „Cel Tare”; GG „Tarele”/ „Puternicul” (lista 59, 23); Marr „Praepotens”; RB „le Puissant”; DM „le Tout-Puissant”; YA „the Exalted în Might”; Arb „the All-mighty”. Apare de 87 de ori: uneori e întărit de alăturarea unui cvasi-sinonim
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
8. al-labb"r: SOI „marele”; ASM „Atotputernicul”; GG „Tarele”; Marr „Gigas”; RB „le Violent”; DM „le Très-Fort”; YA „the Irresistible”; Arb „the All-compeller”. Apare o singură dată, în celebra serie de nume divine de la 59, 23-24, fiind plasat între al-‘Azz și al-Mutakabbir. Aplicat oamenilor, acest calificativ are un sens peiorativ: „trufaș”, „violent”: un stăpân arogant și brutal. Comentatorii explică acest lucru arătând că omul, plin de lipsuri și defecte, greșește dacă se erijează în stăpân, în vreme ce All"h este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și nimic nu-i va fi ascuns lui Dumnezeu. A cui este împărăția în ziua aceea? A lui Dumnezeu, Unul, Biruitorul!” ...m" min il"h ’ill" All"h al-W"≤id al-Qahh"r, 65Rabb al-samaw"t wa-al-’arð wa-m" bayna-hum" al-‘Azz al-Ghaff"r (38, 64-65): „...Nu este dumnezeu afară de Dumnezeu, Unul, Biruitorul, Domnul cerurilor și al pământului și a ceea ce se află între ele, Puternicul, Mult-Iertătorul.” (GG) Întrucât nici al-W"≤id nu apare niciodată fără al-Qahh"r și nici invers
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ori, cel mai adesea în combinație cu ′akm, cu sau fără articol, în primă sau a doua poziție, precum și precedat de (al-)Șam‘ (30 de ocurente), de (al-)W"si‘ (7 ocurente), de al-‚"liq (2 ocurente), de al-‘Azz (6 ocurente), de al-Fatt"≤ (o dată) și de Š"kir (o dată - 2, 158); de asemenea, urmat de (al-)‚abr (4 ocurente), de (al-)Qadr (4 ocurente), de al-′alm (22, 59; 33, 51). Este prezent și în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.1.8.12. (al-)′akm: SOI, ASM, GG „Înțeleptul”; Marr „Sapiens”; RB și DM „le Sage”, YA și Arb „the All-wise”. Acest nume se întâlnește de pește nouăzeci de ori în Coran, cel mai adesea în asociere cu ‘azz (46 de ocurente), sau cu ‘alm (35 de ocurente), dar și cu ƒabr (4 ocurente), cu al-‘Al (o dată: 42, 51), cu w"si‘ (o dată: 4, 130), cu ≤amd (o dată: 41, 42). Pentru orientaliști, marcați și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu exceptia surei 9, al-Tawba), cât și în interiorul unora dintre ele (e.g. 1, 3; 2, 163/158; 27, 30 etc.). Însă, în vreme ce al-Ra≤m"n nu apare și în alte combinații, al-Ra≤m se întâlnește și împreună cu alte nume: cu al-‘Azz (14 ocurente), cu (al-)Taww"b (9 ocurente), cu al-Ghafór (8 ocurente), cu Ra’óf (8 ocurente), cu al-Barr (o dată: v. 34, 2); doar de două ori apare singur, ca predicat: ’inna All"ha k"na bi-kum ra≤m
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
explicația: „Cel care dă belșug și bine”); GG „Largul la mâna”; Marr „habens longitudinem”; RB și DM „plein de longanimité”; YA „hath a long reach (în all things)”; Arb „the Bountiful”. Context: 2tanzl al-Kit"b min All"h al-‘Azz al-‘Alm 3al-Gh"fir al-:anb wa-Q"bil al-tawb Šadd al-‘iq"b 9ó al-”awl... (40, 2-3): „2Pogorârea Cărții este de la Dumnezeu, Puternicul, Știutorul, 3Iertătorul păcatului, Primitorul căinței, Aprigul la pedeapsa, Largul la mână...” (GG) În cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
facă în lumina numelor precedente. De aceea, probabil, unii dintre traducătorii europeni citați l-au tradus cu „îndelung-răbdător”. Și Dumnezeul biblic este calificat astfel, fapt care va fi avut o influență. Numele acesta figurează doar în lista lui ‘Abd al-‘Azz și este în genere înțeles că semnificând „binefăcător”; unii exegeți însă, punându-l în relație cu ’óló-”-”awl din Cor. 9,86, care îi desemnează clar pe cei bogați, îi atribuie sensul de „Cel bogat”148. Soluția lui George
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]