524 matches
-
900-1.500 m). Munții Zagros se întind pe întreg teritoriul Azerbaidjanului iranian, de la nord până la sud. Zona este „bogată” în vulcani. Fluviile principale sunt Araks, la nord, Kîzîl Uzen la est, și Jaghatu. Populația este compusă în mare parte de azeri, musulmani șiiți, vorbitori de azeră. Mai sunt kurzi și armeni, însă în număr redus. Kurzii sunt suniți, iar armenii - creștini. Agricultura este principala activitate a populației, teritoriile cele mai fertile aflându-se în împrejurimile lacului Urmia. Industria, concentrată în principal
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
se întind pe întreg teritoriul Azerbaidjanului iranian, de la nord până la sud. Zona este „bogată” în vulcani. Fluviile principale sunt Araks, la nord, Kîzîl Uzen la est, și Jaghatu. Populația este compusă în mare parte de azeri, musulmani șiiți, vorbitori de azeră. Mai sunt kurzi și armeni, însă în număr redus. Kurzii sunt suniți, iar armenii - creștini. Agricultura este principala activitate a populației, teritoriile cele mai fertile aflându-se în împrejurimile lacului Urmia. Industria, concentrată în principal la Tabriz și Ardabil produce
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
are mine de cupru, arsenic, caolină, plumb etc, iar o conductă de petrol leagă Tabrizul cu Teheranul. Deșteptarea națională în Azerbaidjanul de Sud a început în primii ani ai secolului XX. ""Provincia Azerbaidjan"" (""Vilayeti Azerbaigean"] în persană), incluzând toate regiunile azere din Iran, era condusă tradițional de candidații la tron ai dinastiei Kadjar (""Qacar"" în azeră), suveranii Iranului, care de origine tot azeri erau (1797-1925). În timpul Revoluției constituționale (1906-1911), provincia a devenit cea mai importantă cetate a răscoalei, iar șeful mișcării
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
cu Teheranul. Deșteptarea națională în Azerbaidjanul de Sud a început în primii ani ai secolului XX. ""Provincia Azerbaidjan"" (""Vilayeti Azerbaigean"] în persană), incluzând toate regiunile azere din Iran, era condusă tradițional de candidații la tron ai dinastiei Kadjar (""Qacar"" în azeră), suveranii Iranului, care de origine tot azeri erau (1797-1925). În timpul Revoluției constituționale (1906-1911), provincia a devenit cea mai importantă cetate a răscoalei, iar șeful mișcării, țăranul din ținutul Qaradag, Sattar han, unul dintre liderii ei. Precedentul a fost continuat în
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
Sud a început în primii ani ai secolului XX. ""Provincia Azerbaidjan"" (""Vilayeti Azerbaigean"] în persană), incluzând toate regiunile azere din Iran, era condusă tradițional de candidații la tron ai dinastiei Kadjar (""Qacar"" în azeră), suveranii Iranului, care de origine tot azeri erau (1797-1925). În timpul Revoluției constituționale (1906-1911), provincia a devenit cea mai importantă cetate a răscoalei, iar șeful mișcării, țăranul din ținutul Qaradag, Sattar han, unul dintre liderii ei. Precedentul a fost continuat în 1920, de către tânărul șeic Mahammad Xiyabani, inspirat
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
1946, armata iraniană a capturat Tebrizul și Republica Azerbaidjan a căzut. Ultima mișcare în Azerbaidjanul de Sud, din secolul trecut, s-a înregistrat în timpul Revoluției islamice, când iarăși Tebrizul a devenit unul dintre marile centre ale mișcării. Însă după victorie azerii sudici s-au dezamăgit din cauza nesatisfacerii totale a cererii principale - autonomia culturală, iar liderul lor Ayatullah Șariatmadari a fost neutralizat de rivalul său esențial Khomeyni. S-a accelerat migrația azerilor sudici în alte zone din țară și în țările din
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
devenit unul dintre marile centre ale mișcării. Însă după victorie azerii sudici s-au dezamăgit din cauza nesatisfacerii totale a cererii principale - autonomia culturală, iar liderul lor Ayatullah Șariatmadari a fost neutralizat de rivalul său esențial Khomeyni. S-a accelerat migrația azerilor sudici în alte zone din țară și în țările din Europa, America și Australia. În prezent azerii sunt al II-lea element etnic în Iran (63.000.000 de locuitori - 2002) după perși, 20 membri ai Cabinetului Miniștrilor sunt reprezentanții
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
totale a cererii principale - autonomia culturală, iar liderul lor Ayatullah Șariatmadari a fost neutralizat de rivalul său esențial Khomeyni. S-a accelerat migrația azerilor sudici în alte zone din țară și în țările din Europa, America și Australia. În prezent azerii sunt al II-lea element etnic în Iran (63.000.000 de locuitori - 2002) după perși, 20 membri ai Cabinetului Miniștrilor sunt reprezentanții acestui popor, iar președintele religios (""rahbar"") Seyyid Ali Khamenei este originar din localitatea Khamne din apropierea Tebrizului (1
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
000 de locuitori - 2002) după perși, 20 membri ai Cabinetului Miniștrilor sunt reprezentanții acestui popor, iar președintele religios (""rahbar"") Seyyid Ali Khamenei este originar din localitatea Khamne din apropierea Tebrizului (1.400.0000 de locuitori - 2004). Cea mai mare organizație a azerilor sudici, care se bucură de legimitate din partea Occidentului, este Mișcarea Deșteptării Naționale din Azerbaidjanul de Sud (GAMOH), cu sediul în Suedia. GAMOH, spre deosebire de alte organizații, nu este separatistă, ci cere drepturile lărgite pentru populația azeră prin federalizarea Iranului, dispune de
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
Cea mai mare organizație a azerilor sudici, care se bucură de legimitate din partea Occidentului, este Mișcarea Deșteptării Naționale din Azerbaidjanul de Sud (GAMOH), cu sediul în Suedia. GAMOH, spre deosebire de alte organizații, nu este separatistă, ci cere drepturile lărgite pentru populația azeră prin federalizarea Iranului, dispune de radio, TV și ziare proprii. Liderul acestei mișcării este fostul profesor al Universității din Tebriz, Mahmud Ali Cehreqanlî. Avem de-a face cu un paradox: Iranul fundamentalist a sprijinit cu toate mijloace posibile Armenia creștină
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
radio, TV și ziare proprii. Liderul acestei mișcării este fostul profesor al Universității din Tebriz, Mahmud Ali Cehreqanlî. Avem de-a face cu un paradox: Iranul fundamentalist a sprijinit cu toate mijloace posibile Armenia creștină în conflictul cu Azerbaidjanul. Deși azerii, ca și iranienii, sunt șiiți și musulmani. Explicația este de natură politică si are rădăcini istorice. Teheranul nu a fost deloc încântat de perspectiva unui Azerbaidjan puternic, centru de atracție pentru provinciile azere din Iran. Iată de ce Teheranul s-a
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
Armenia creștină în conflictul cu Azerbaidjanul. Deși azerii, ca și iranienii, sunt șiiți și musulmani. Explicația este de natură politică si are rădăcini istorice. Teheranul nu a fost deloc încântat de perspectiva unui Azerbaidjan puternic, centru de atracție pentru provinciile azere din Iran. Iată de ce Teheranul s-a văzut obligat să colaboreze cu Armenia creștină și creează probleme pentru Baku în exploatarea țițeiului de la Marea Caspică, revendicând jumătate din sectorul azer. Folosind inclusiv mijloace militare, așa cum s-a întâmplat în vara
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
de perspectiva unui Azerbaidjan puternic, centru de atracție pentru provinciile azere din Iran. Iată de ce Teheranul s-a văzut obligat să colaboreze cu Armenia creștină și creează probleme pentru Baku în exploatarea țițeiului de la Marea Caspică, revendicând jumătate din sectorul azer. Folosind inclusiv mijloace militare, așa cum s-a întâmplat în vara anului 2001. Astăzi Armenia gregoriană și Iranul fundamentalist sunt aliați strategici. Minoritatea azeră din Iran este unul dintre cele mai importante atu-uri ale Statelor Unite pentru destabilizarea regimului de la Teheran
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
Armenia creștină și creează probleme pentru Baku în exploatarea țițeiului de la Marea Caspică, revendicând jumătate din sectorul azer. Folosind inclusiv mijloace militare, așa cum s-a întâmplat în vara anului 2001. Astăzi Armenia gregoriană și Iranul fundamentalist sunt aliați strategici. Minoritatea azeră din Iran este unul dintre cele mai importante atu-uri ale Statelor Unite pentru destabilizarea regimului de la Teheran. Iar Azerbaidjanul musulman este aliatul americanilor în campaniile antiteroriste și întreține relații de alianța aproape strategice cu Israelul și diaspora evreiască din Statele Unite
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
cele mai înalte poziții ale statului până în zilele de azi. „” a fost organizată de Federația Revoluționară Armeană cu scopul de a pune în aplicare condamnările la moarte pronunțate în contumacie în procesul unioniștilor. În total, opt înalți oficiali turci sau azeri (și trei „trădători” armeni au căzut sub gloanțele a șapte „justițiari”. Execuția cea mai bine-cunoscută este cea a lui Talaat Pașa, marele organizator al exterminării armenilor, împușcat cu un glonț de revolver pe o stradă din Berlin la . Asasinul a
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
a Otomană a trecut granița în mai 1918 și a atacat Alexandropolul (astăzi Gyumri), de unde armata rusă se retrăsese după Revoluția din 1917. Armata otomană dorea să zdrobească Armenia și să anexeze Transcaucazia pentru a-și alipi teritoriul locuit de azeri. Guvernul german nu a susținut și nu a aprobat inițiativa aliatului său și a refuzat să-i ajute pe otomani pe acest front. În acest moment, doar o mică parte din teritoriul Armeniei ruse mai rămăsese neocupat de otomani și
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
Universității de Stat din Baku. Între 1941 și 1944 a ocupat un post oficial în Republică Autonomă Naxcivan. Din 1944, Heidar Aliev a lucrat în Comitetul Securității de Stat (KGB), iar între 1967-1969 a fost președintele acestuia. A fost primul azer care a ocupat această poziție înaltă și a devenit general în interiorul sistemului KGB. În iulie 1969, a fost ales prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Azer și conducător al republicii. El a ocupat această poziție până în decembrie 1982
Heydar Aliyev () [Corola-website/Science/311318_a_312647]
-
Stat (KGB), iar între 1967-1969 a fost președintele acestuia. A fost primul azer care a ocupat această poziție înaltă și a devenit general în interiorul sistemului KGB. În iulie 1969, a fost ales prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Azer și conducător al republicii. El a ocupat această poziție până în decembrie 1982, când a fost promovat în postul de adjunct al prim-ministrului fostei Uniunii Sovietice, ocupând această funcție până în octombrie 1987. Concomitent, Aliyev a fost și membru al Biroului
Heydar Aliyev () [Corola-website/Science/311318_a_312647]
-
a fost și membru al Biroului Politic al Comitetului Central al PCUS. Ca rezultat al unor neînțelegeri, în 1987, și-a înaintat demisia și a părăsit Biroului Politic, precum și Consiliul de Miniștri al URSS. În 1990, după agresiunea împotriva poporului azer și invazia trupelor sovietice în noaptea din 19/20 ianuarie 1990 (Ianuarie negru), Aliyev a luat atitudine față de această acțiune și a cerut pedepsirea celor responsabili. În ianuarie 1990, imediat după tragedie, Ayaz Mutallibov, președintele Consiliului de Miniștri, a devenit
Heydar Aliyev () [Corola-website/Science/311318_a_312647]
-
mod neclar, îndreptându-se spre satul său natal din Naxcivan, a devenit practic liderul Azerbaidjanului. Înaintea plecării, președintele l-a numit pe Rovșan Djavadov, adjunctul ministrului de interne și pe Namiq Abbasov, ministrul de securitate națională. La 21 iunie parlamentul azer a primit o declarație, în care președintele era invitat înapoi pentru execuția funcțiilor sale. După o serie de manifestări pro-prezidențiale organizate la Baku, în parlament a fost citit decretul lui A.Elcibey, despre predarea majorității prerogativelor sale lui H.Aliev
Heydar Aliyev () [Corola-website/Science/311318_a_312647]
-
la C.S.I. (24 septembrie 1993), astfel neutralizând într-o măsură Rusia, aliata principală și sursa de furnizare a Armeniei, deranjată de politica pro-occidentală a guvernului lui A.Elcibey. La 2 noiembrie, președintele H.Aliev s-a adresat în direct poporului azer prin televiziunea și radioul național și l-a chemat ca, “unindu-se în numele apărării și libertății țării, să lupte cu dușmanul”. Ca urmare a acestui fapt, în noiembrie-decembrie 1993 au fost organizate 40 de batalioane noi, compuse din 16 700
Heydar Aliyev () [Corola-website/Science/311318_a_312647]
-
de batalioane noi, compuse din 16 700 soldați și s-au suspendat trupele voluntare aflate sub influența diferitelor forțe politice din țară. Atacul armean declanșat în mijlocul lui noiembrie a fost oprit la intrarea în orașului Beylaqan,iar în decembrie, soldații azeri au lansat un contra-atac, reușind să înainteze 30 km. Până la 5 ianuarie 1994, în urma unor operațiuni militare conduse cu exemple de eroism, armata azeră a eliberat 75 % din teritoriul raionului Fuzuli, inclusiv Horadiz, centru local cu importanța strategică, iar mai
Heydar Aliyev () [Corola-website/Science/311318_a_312647]
-
declanșat în mijlocul lui noiembrie a fost oprit la intrarea în orașului Beylaqan,iar în decembrie, soldații azeri au lansat un contra-atac, reușind să înainteze 30 km. Până la 5 ianuarie 1994, în urma unor operațiuni militare conduse cu exemple de eroism, armata azeră a eliberat 75 % din teritoriul raionului Fuzuli, inclusiv Horadiz, centru local cu importanța strategică, iar mai târziu o parte din raioanele Djabrayil și Kalbadjar, provocând în rândurile dușmanului o pierdere de 4 000 de ofițeri și soldați, 15 unități de
Heydar Aliyev () [Corola-website/Science/311318_a_312647]
-
Moscovei concesii politico-economice colosale și pătrunderea armatei ruse în zona de conflict. Pentru a obliga Azerbaidjanul, la 10 aprilie, Armenia a declanșat un atac masiv pe toate fronturile. Cu toate că a suferit anumite eșecuri la Agdam și la Agdara (Mardakert), armata azeră a reușit să oprească atacul sus-numit. La 4 mai 1994 Baku s-a alăturat la programul „Parteneriat pentru pace” al NATO. Această situație a obligat Moscova să cedeze și, la 8 mai 1994, prin intermediul acestuia, la Bișkek a fost semnat
Heydar Aliyev () [Corola-website/Science/311318_a_312647]
-
Europa și Statele Unite. Un exemplu clar al acestei politicii a fost finalizarea negocierilor cu, companiile petroliere din Occident, întrerupte de lovitura de stat din 4 iunie 1993, și semnarea, în septembrie 1994, a unui contract de petrol privind prelucrarea zăcămintelor „Azeri”, „Ciraq” și „Gunașli” din sectorul azer al Mării Caspice și, pentru prima oară în istorie, regiunea caucaziană și central-asiatică a ieșit de sub monopolul rusesc.
Heydar Aliyev () [Corola-website/Science/311318_a_312647]