537 matches
-
o scot la un liman cumva. Câte griji am astăzi să mă pască: Tot ce-i amintire să zdrobesc, Sufletul să-l fac să împietrească, Iarăși să învăț cum să trăiesc... Că de nu... Își prăznuie fiesta Vara cu alaiu-i azuriu. Presimțeam demult finalu-acesta: Zi cu soare și cămin pustiu... 1939, vara, Casa de pe Fontana VIII CĂTRE MOARTE Oricum, dar vei veni. De ce nu chiar acum? Eu te aștept. Sunt la strâmtoare. Lumină nu-i. Deschisă-i și ușa dinspre drum
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
capătă caracterul unei micropiese de teatru, în care timpul și spațiul explodează: „Tot din secunda aia, cît am străbătut cei patru metri și jumătate călăuziți de legea gravitației, mi-a rămas în minte o pasăre mare, un punct negricios pe azuriul bolții. M-am scufundat întrebîndu-mă dacă era un corb, un uliu sau o bufniță. N-am găsit răspunsul, puhoiul m-a înghițit și mi-a șters întrebarea din cap, am izbit fundul pietros cu picioarele, șocul m-a răsturnat și
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
Să spun). Dragostea și mila pentru toate cele ce sînt parafează o sensibilitate a cărei limită e metaverbală: "Mi-aș vrea o lume/ ca într-un tablou cu/ Sfîntul Francisc de Asissi/ culorile să aibă strălucire// de smalț sub cerul azuriu/ plante și animale/ prietenoase/ să mă ocrotească// eu să le ocrotesc/ mi-aș vrea o lume a bunătății/ a frumuseții lipsite de cuvinte" (Mi-aș vrea o lume). Contopirea dorită acum nu e cu materialitatea, ci, prin mijlocirea acesteia, cu
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
de a-l provoca pe cititor să simtă �apăsarea grea a turnurilor ce-și culcă umbra asupra textului�. Femeia simbolistă are părul de culoarea chihlimbarului, coșmaresc de lung (pînă la nivelul genunchilor, se precizează undeva), și ochii, prin desprindere de azuriul regulamentar romantic, �imense pete negre în cearcăne de sidef�. Ea este numai pe jumătate moartă, căci soțul ei adîncit, imediat după pierderea ei, în tristețea-pereche a orașului Bruges, îi descoperă pe străzile acestuia, după cinci ani, un alter ego în
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
nu reușea să-și facă nici una, în ciuda ocupației sale, și poate că spera ca, prin mine, să fie invitat în niște locuri selecte. La ieșire Honoré mi-a cumpărat, dintr-unul din cochetele magazine de la Aqualand, o rochie din voal azuriu, pe care nu aveam s-o îmbrac decât pentru el. În cabina de probă din magazinul acela cochet am făcut dragoste prima oară. Mă vedeam în oglindă, vedeam mâinile lui Honoré pe coapsele mele, degetele sale brăzdând cu dungi efemere
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
din pricina stîngăciilor de limbaj, mecanice, diluînd sensul în reluări neschimbate ale unor versuri. Poate tocmai acest efect narcotic al repetării unor cuvinte pînă la epuizarea lor semantică este cauza unor versuri ca acestea: "Din timpan/ Prin cămașa transparentă/ Se zărește/ Azuriul frăgezind/ În zori". Dar atunci cînd poeta renunță la repetiții epuizante și la prețiozități de limbaj sensul se încheagă și versul curge: "Soarele în apă se împăturise/ Se scurgea lumina peste toate/ Dormitînd cu trupul încălzit/ Necuprins plutește peste mărginit
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
nisipul vremii. Îmi place a crede că este un haiku de dragoste și, undeva, pe acea plajă continuă dansul unei perehi îndrăgostite, iar tangoul este însoțit de muzica valurilor și cântecul neauzit al scoicilor. Toamna la scăldat - soarele-n copca azurie dintre nori Poem-peisaj, poem-capcană. Toamna se scaldă, soarele sau oarecari vrednici oameni netemători de răceala apei. Să fim atenți: soarele ne privește, scăpat dintre nori. Singură luna printre norii cerniți - de-av-ați acunselea Apare, dispare luna. Viața-i un joc de-
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
grădiniță Secera lunii se ascunde printre nori - frunzele-s roșii Picuri rubinii - printre spinii ascuțiti surâsul toamnei Copaci desfrunziți - fără tata acasă anotimp în tuș Vânt rece-n scrânciob îngânând guguștiucii - tot parcul pustiu Toamna la scăldat - soarele-n copca azurie dintre nori Mai multă lumină pe drumul din pădure - cum mor copacii Străzile-s pustii - în plopii goi ciorile-n stoluri croncănind Foșnet în frunze - bastonul bătrânului căutând drumul Cade o nucă - din copacii cât veacul sunetul clipei Fluture alb
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Se aplauda. Era ca un triumf. Tatăl nu-și putea opri lacrimile care-l podidiseră brusc. Nu înțelegea prea bine ce se întâmplă. Preț de o clipă, închise ochii, ca într-o tăcută mulțumire, apoi privirile i se prinseră de azuriul cerului și rămaseră ancorate multă vreme acolo. După trei luni de întuneric, soarele săruta iarăși ochișorii care îi erau atât de dragi. Trenul opri scrâșnind și gâfâind de efort. Coborâră, ținându-se strâns de mâini. Strada din fața lor se deschidea
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
însă și feste - așa numitele iluzii optice. “Tot ce viu aspiră spre culoare” - spunea Goethe. Culorile joacă un rol important în viața omului. Spre exemplu, ziguratele babiloniene aveau zidurile fiecărui etaj acoperite cu teracotă de altă culoare: alb, negru, purpuriu, azuriu, roșu, argintiu și auriu, ce simbolizau planetele. În Egiptul antic, scufia alb cu roșu a faraonului simboliza puterea, iar în Roma imperială, toga de senator albă și tivită cu purpură constituia, de asemeni, un semn al puterii. Cele patru vânturi
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
fost odată cum nu va mai fi... A fost odată o livadă de meri, care în fiecare primăvară devenea o frântură de rai, lăsată de Dumnezeu pe pământ. Și au mai fost și doi tineri frumoși, cu ochii de mătase azurie, doi tineri care se plimbau de mână, pe sub ramurile încărcate de alb și roz. Mă uitam la ei ca la o icoană. Sufletul mi se umplea de fericire, ori de câte ori privirea lor blândă se revărsa asupră-mi, într-o binecuvântare. O
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ca o cenușă ce rămânea în urma lor. Îți trebuia nas nesimțitor ca de bursuc să adulmeci, prin duhoarea de stârvuri și mirosul înecăcios de praf, răsuflarea umedă a văilor și damful stătut al afundurilor dospind de săruri minerale, în liniștea azurie ridicată din răsuflarea bolborosită a bălților mustind de tăria sevelor ce emanau, în singurătatea speriată, întreaga mișcare și osândă a apocalipticei porniri de autodistrugere. Urcase și coborâse întreaga noapte ca să descopere locul cel mai potrivit de unde se putea urmări întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cealaltă jumătate și schiță un zîmbet, nefăcînd diferența dintre sus și jos sau nepăsîndu-i care dintre ele erau, de fapt. Apoi, amețit de infinit, nu adormi, ci păru că plutește și intră în el. Data următoare se trezi într-un azuriu palid și rece. Era deasupra unei cîmpii cu nori ca de zăpadă, cu o umbră albastră în formă de pasăre care-i traversau rapid cînd pe-o parte, cînd pe alta, iar destul de aproape de orizont zări un mic soare pătrunzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tutun de pipă, brichetele de tinichea în formă de pistol, bricegele ca niște pești de plumb... Alături de ele, de chibrite, de alte mici fleacuri, cel mai frumos lucru mi se păreau cutiuțele de carton lăcuit, cu fotografiile unor fluturi tropicali, azurii și aurii, și în dreptul cărora se afla o etichetă pe care scria ceva cu litere de tuș negru. Cuvântul era lung și fascinant - prezervativ. Ce putea fi înăuntru? Tot huruind între degete dafinul de tinichea din care ieșea zâna de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
marea curbură a blocurilor, culminând în dreptul cinematografului "Melodia". De la Obor știam că trebuie s-o iau în sus pe Colentina. Deja orașul căpătase un aer de periferie. Între mașini se strecurau camioane cu cai, având roți de automobil și panouri azurii sau verzi pictate cu sirene, cerbi și motive înflorate. Lăsau în urmă baligi galben-verzui, globulare. Și oamenii se schimbau. Femeile purtau broboade și fuste de stambă, dinți de fier în gură, pe care-i rânjeau una la alta ieșind de pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care, pe Bourbon Street, a deschis gustul pentru spectacole ce-n acea vreme nici nu aveau nume și în care, târziu, după două noaptea, în fața unei clientele ce trăgea opiu pe nări din tabachere filigranate sau se abrutiza cu absint azuriu, pe o scenă centrală, rotundă ca un divan, bărbați și femei, goi, se acuplau în încolăciri de șerpi umani, folosind accesorii ce puteau fi cumpărate, pentru continuarea acasă a orgiei, dintr-o mică prăvălie a aceluiași Albinos: falusuri de fildeș
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
s-a desprins, fâlfâind ca o jucărie automată din aripioarele țepene pe deasupra capetelor turmei înghesuite-n tunel și a evadat în lumina învîrtejită de-afară. Căci Bucureștiul era învelit acum într-o primăvară fierbinte și parfumată, cu bălți reflectând cerul azuriu, cu muguri pe crengile negre ale arborilor înșirați de-a lungul bulevardelor și cu ferestre scânteietoare de o lumină albă, egală și intensă, răscolind pulsiuni și amintiri. Răbufniri de vânt cald agitau părul și balonzaidele trecătorilor la intersecții, trozneau steagurile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
orașul, ca într-o ilustrație din vechi cărți pentru copii, se estompa delicat sub norii de argint și sub lună. Doar reclamele de neon, aprinzîndu-se și stingînduse-n depărtare, ca niște fosforescenți pești abisali, contraziceau înserarea cu literele lor indistincte verzi, azurii, purpurii. Ca în copilărie, când se stingea o reclamă închideam ochii, număram până la șapte sau până la unsprezece și, când îi redeschideam, vedeam iarăși reclama aprinsă. Puteam astfel s-o țin aprinsă la nesfârșit, sărind peste golurile-mbeznate, căci spațiul întunecat care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de ingenuă pe atunci, de copil de muncitori ce nu discutau în casă politică, o imagine feerică și amestecată, în care-l vedeam pe maseur în mijlocul unui fel de lojă angelică de supraoameni, toți înalți și blonzi, cu strălucitori ochi azurii... Îi închipuiam goi, statuari, într-adevăr albi ca marmura, încît ochii deveneau neliniștitori și obsedanți pe fețele lor elene. Umerii îi aveau împodobiți cu constelații arzînde, formând zodii limpezi ca pe abțibildurile de pe pahare. "Băieții veseli", cum îi mai numea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
erau nevăzuți, auzeau tot ce spunem, chiar în intimitatea caselor noastre, și totuși nimeni nu bănuia unde își țin misterioasele întruniri, prin ce rețea de canale subterane hălăduiesc... Dac-aveau cu toții ochi de azur, era pentru că însuși sângele lor era azuriu, ca al zeilor și-al păianjenilor. Incoruptibili și distanți, rasă de stăpâni venită din alte zone ale Cosmosului, acești "băieți" (semn al virginității lor rituale) de o netulburată și enigmatică veselie, interferaseră cumva, în vremuri imemoriale (care coborau, după unele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochi de om transplantați în tigva lor îngustă de câine, se ridicau cu greu din culcușuri și fluturau grațios pe lângă mine. Molii cu ochi la fel de omenești absorbeau amurgul în penele lor dese atât de rapid, încît în jurul lor aerul devenea azuriu, ca-n miezul zilei. Deschideam cîte-o portiță de metal strâmb și rămâneam o clipă față-n față cu marea ruină din curtea părăginită. Nimic, nimic pe lumea asta sau în pulberea de lumi locuite din depărtare nu e mai singur
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Firește, soarele de flacără roșie umplea brusc, cum torni sînge-ntr-o eprubetă, cristalul tăcerii. Un soare complicat, anatomie strălucitoare și tristă. Cu membrane lichide, pline de pori pentru ionii de sodiu și de potasiu. Cu chemoreceptori lucind dintr-o dată din fațete azurii și verzui ca pietrele scumpe sau ca ocelii din fruntea păianjenilor. Cu o fotosferă ca niște cosițe de flamă rarefiată. Și, firește, firește, am pătruns prin acele membrane și, plin de ele ca de un păienjeniș de lumină, am navigat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
obiecte tridimensionale într-o lumină ce nu putea fi decât a ochiului minții), se pierdea și ea, îngustîndu-se, cu meseni cu tot, în depărtarea coridorului. Pe Badislav îl izbiră mai întîi straiele birjarilor: erau straie de sfinți. Brocarturi și mătăsuri azurii, cărămzii, vișinii făceau cute și creți pe trupurile obeze. Fiecare scopit avea zugrăvită o cruce sinilie între sprâncene. Ochii le erau înspăimîntați parcă de o ambiguă viziune. Pe masă - doar pâine și vin rubiniu, în pahare fațetate de sticlă ieftină
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Mă-ntrebam dacă avea să iasă din nou plîn-să și disperată din clădirea care pentru mine n-avea interior - fiecare casă se desfăcea abia când intram în ea - sau dacă nu cumva avea să se-ntîmple o minune demnă de cerurile azurii, invadate de coroane de salcâmi, arcuite ca o cupolă deasupra micii mele lumi. Și iat-o în prag, cu o expresie nouă și indescifrabilă pe față, cu sacul de lână colorată pe umăr și fără urmă de cartoane la subbraț
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Știa el, pe Eminescu, un chioșc care ținea deschis până târziu. Trecuse de ghețărie, de frizerie și de școala veche. De-a lungul străzii patriarhale, cu salcâmi, se-nșirau construcții ireale: case vechi de-un secol, dărăpănate, cu tencuiala stacojie, azurie, portocalie, înnegrită însă și prăfoasă, cu gemulețe sticlind în amurg ca niște ochi de păsări, cu turnulețe și cupole caraghioase de tablă deasupra cărora, ca ornament, vedeai cîte-o măciucă plină de țepi sau cîte-un înger de ipsos, cu aripile-ntinse
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]