2,305 matches
-
rezervă își oțelește armele pe diverse fronturi, dar multele femei pe care, „asmuțit de nenoroc”, le urmărește și le seduce suferă toate de același viciu de fabricație: „Degeaba, ochii lor erau limpezi și rostul vieții lor din cele mai lămurite.” Azvârlit în „vuietul enorm al secolului”, tânărul provincial descoperă treptat Bucureștiul ca pe un veritabil catalog al opțiunilor erotice, experimentate direct sau prin persoane interpuse : libertinajul (Lilica Mavrogheni), camaraderia amoroasă (Voicuța Mănescu), amorul tarifat („contesa” Irma Caraczony), voyeurismul (madam Matilda), fetișismul
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
închiria o cameră într-o casă din Santiago, o umplea cu tot felul de vechituri inutile, nu numai cărți și hârtii, ci și pantofi și obiecte vechi, chiar și moloz, și la un moment dat a sărit pe geam, a azvârlit cheia și a plecat, lăsând toate boarfele înăuntru. De fapt de la această scenă mi-a venit ideea cărții. LVR: Ați devenit un scriitor celebru o dată cu extrem de controversata, la momentul apariției ei, Persona non grata, după ce ați fost nevoit să părăsiți
Jorge Edwards - Am plătit scump apariția cărții "Persona non grata" by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6724_a_8049]
-
doar pentru că niște oameni morți din trecut spun că sunt foarte mari". Alții vorbesc cu aplomb despre o "generație expirată", alcătuită din autori care încă trăiesc, peste ale căror scrieri, chiar dacă discutabile, nu s-ar putea trece cu ușurință. Să azvîrlim istoria literară la coș? Impolitețea față de culturalizarea, oricum am întoarce lucrurile, obligatorie, se întîlnește cu bizara apetență pentru pornografie, mod foarte naiv de afișare a "independenței", a unei "originalități" cu valențe exhibiționiste (îmi spune Barbu Cioculescu că părintele d-sale
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
bunicule acolo peste dealuri unde se lasă / soarele are ca oamenii casă / și dacă e singur cine îl vindecă / și de ce nu se schimbă cînd e duminică // n-are casă / n-are taine / n-are cufăr / pentru haine // bunicule cine azvîrle muguri / în copacii de pe dealurile anilor mei // binecuvîntarea / de zei // bunicule de ce-i atît de luminoasă / fereastra veche lîngă care stai // pe aici neîncetat își are-un înger / pedestru cale înspre Rai // bunicule pe unde pasu-ți scrie / florile toate se
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
dezastru, neînfricată pe eșafod: un idol al curții mutilat de popor. La Cimitirul Madeleine, unde trupul ei decapitat a fost aruncat peste alte cadavre, Maria-Antoaneta a rămas trântită în iarbă de la 16 octombrie până la 1 noiembrie, când un gropar a azvârlit peste ea câteva lopeți de pământ la repezeală într-un colț al cimitirului... Niciodată, la început, o regină atât de plină de farmec și de zglobie nu a fost atât de iubită de poporul ei; niciodată nu sfârși într-o
Nefericirea unei regine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6646_a_7971]
-
se reduc la consecvente puncte de suspensie. Viața, chiar revoltătoare și slută cum e, pare a-i prii mai mult decât cartea, cu meritele ei. Trucul e inteligent, dar rămâne, în cele din urmă, un truc: „Închide geamul și își azvârle iar în jurul meu plasa ochilor lui de hipnotizator: - Nu poate să-mi intre în cap că mă critici că nu te public, fără să ai cea mai mică intenție să scrii ceva. - O fi vreun pictor, se aude din nou
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
care mergeau de ziceai că-s noi. Broscuțele alea VW, să vrei, și n-ai cum să le distrugi. Au caroseria mâncată de rugină în ultimul hal, de vezi șoseaua sub picioare de la volan, dar motorul merge ca uns. Îi azvârle cărțoiul verde. Nelson se întinde stângaci să-l prindă. Harry îl întreabă: - Cum te simți la gândul că iubita ta iese cu altcineva? -Ți-am mai spus, tati, nu-i iubita mea. E prietena mea. Nu poți să ai o prietenă
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
care nu aduce prejudicii nimănui. Ba dimpotrivă. Nu este nici o rușine să spui adevărul. Mă întreb cum se pedepsește furtul pe care statul îl practică cu nerușinare asupra milioane și miloane de cetățeni, de ani de zile? Acest dispreț profund azvîrlit peste obrazul meu, ca și obrăznicia de a-mi vîrî mîna în buzunar ca să-mi ia bani pentru un alt serviciu decît acela de care beneficiez în mod real, mă lasă mută. Cum să mă apăr? În călătoria despre care
Apropo de violoncel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6082_a_7407]
-
era la fel de insignifiant în fața statului mînios. Observa cît de mult se schimbase Liudmila în acest timp. Nu-l mai căuta la telefon pe administratorul blocului ca să-i ceară: „Trimiteți-mi imediat mecanicul", nu mai făcea investigații pe scări: „Cine a azvîrlit din nou resturi pe lîngă tobogan?". Se îmbrăca într-un fel parcă nervos. Ba își lua, fără să fie nevoie, mantoul cel mai scump, din blană de nutrie, ca să se ducă la magazin după rațiile de ulei, ba se înfășura
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
Tu stai aici pe loc, în caz că vine zmeul să sar direct pe tine și să fugim. Calul, ce să zică, asta-i sarcina lui ingrată... Făt Frumos urcă în turn... După un timp, aud ciocănituri la ușă. Făt Frumos se azvârle pe fereastră, Ileana se aranjează și deschide ușa. Când colo, ce să vadă? La ușă, calul. - Auzi, spune-i lui Făt Frumos că afară plouă, așa că-l aștept aici.
Bancul Zilei: Făt Frumos urcă la Ileana Cosânzeana by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63352_a_64677]
-
e consemnată în gestul unei prezențe de formă. în urma acestei înfățișări fără chemare și rost rămâne întâi o speranță, apoi un mister fără cheie, și în sfârșit un regret. Iată-le, pe rând: „în mine sau în tine se va azvârli o altă ființă ca un căutător de perle și între agrafe și surâsuri, va lumina rotundă pietricica rămasă dintr'un ecou sau dintr'o aiurare." (p. 30). Este nădejdea în bunăvoința subtilă a viitorului căreia literatura i s-a livrat
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]
-
face ca mâine să dispari de tot, să nu-ți mai știe nimeni nici măcar numele! (Pauză) Cu un singur telefon! (Scurtă pauză.) DICK îi arată mobilul. DICK: Mai întâi ar începe cu tine: n-ai mai ajunge acasă. Te-ar azvârli într-un camion și ți-ar injecta o drăcie de-aia care te face să-ți pierzi cunoștința. Pe urmă te-ai trezi și ți-ai da seama că te-au făcut să-ți devorezi propriul chip. Ochii, nasul, buzele
Esteve Soler - Contra democrației by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4771_a_6096]
-
de intrare și apoi în alcov. Nimic, însă, aici din aura de straniu a unor maleficii asasine ori din fantasticul de iraționale suprapuneri, parazitînd nu o dată răscrucile deciziilor stringente. Prompt, de o imperioasă promptitudine, profesorul ceruse fără zăbavă mîna zănatec azvîrlită la gunoi; care, grijuliu recuperată, obiect de benefică taumaturgie, se găsi din nou în viul țesuturilor și al unei funcționări normale. Dintr-un lest lamentabil, chirurgia izbutise a reconstitui unealta suprem eficace a umanului. Livrescul, recursul la reperele lui, pînă
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
sensibilitate. De vulnerabilitate. După un an, adică acum, recent, fugind spre Casa Enescu de pe Calea Victoriei ca să nu întîrzii la un master class Dan Grigore, am auzit clopotele bătînd. Mi-am dat seama brusc în ce zi sîntem și că hazardul azvîrle zarurile cum poftește. După zece ani de cînd a plecat din sistem, adică de la Conservator, Dan Grigore nu a mai dat nici o oră în particular sau în public, nu a mai lucrat cu vreun pianist tînăr, nu a mai susținut
Întîlniri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5581_a_6906]
-
ca o hârcă. Totul este gris, negru, cărămiziu... Paroxismul existenței, la Goya, până la desfigurarea umană și apariția Urâțeniei. Urâțenie nu compusă - o urâțenie transcendentală, arhetipală, ideală... Oroare. Plutonul de execuție francez țintind, povârnit, în elanul mișcării, al tragerii - cei împușcați azvârlindu-și cu toții brațele în sus, - parcă îi auzi zbierând. Apoi soldații francezi ai invadatorului Napoleon tăiați în două cu fierăstrăul... Nicăieri, oroarea nu-i mai mare. * * * La Madrid, în Spania acestui reporter al Urâtului, încă ascuns, îmi aduc aminte să
Goya - reporter - Le grand bouc, Marele Țap... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5470_a_6795]
-
alt ajutor tot atât de îndrăzneț l-a avut coregraful și în scenografia și costumele create de Corina Grămoșteanu, care și ele au pendulat între culoare locală și corp omenesc dezbrăcat de orice accesoriu, înrudit cu numeroasele manechine dezbrăcate și ele și azvârlite prin toate colțurile scenei. În Anul Caragiale, spectacolul D’ale noastre nu-i face cinste numai lui Gigi Căciuleanu, ci și artei teatrale și artei dansului din România. De aceea el trebuie dat cât mai des pe scena mare a
Un Caragiale excelent marca Gigi Căciuleanu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4511_a_5836]
-
am văzut nedumerirea din ochi. Unul le-a spus să m-asculte. Priveau cu teamă în urmă, ca și cum prezența mea ar fi atras o alta, mai periculoasă. Cred că evacuaseră zona. Dintr-o mașină ivită nu știu de unde, fu aproape azvîrlit afară un ofițer. Era să pice-n nas înainte de a se redresa. Le-a făcut semn celor trei să rămînă unde sînt, să ne-asiste. Stăteam amîndoi față-n față, el pe asfalt, eu pe lîngă. Simțeam zona împresurată ca
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
Covrig Roxana Jurnalistul Radu Tudor scria, vineri, pe blogul personal, că Traian Băsescu "o azvârle" pe Monica Macovei tocmai pentru a pregăti terenul ca să o ridice pe primul loc pe fiica sa. Sâmbătă, Elena Băsescu scrie bilanțul: "Conform statisticilor Parlamentului European, sunt cel mai activ europarlamentar român, cu 1.404 activități în cei 4 ani
Cum se laudă EBa pe Facebook by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/33395_a_34720]
-
2 Sunt stihuri scurte, mâzgălite, Șoapte de necunoscute flori La margine de drum uitate De ochi privind nepăsători. 3 Ce-i visul? Clădit de zburătoare în firide Din ale somnului întunecate grote, E doar un cuib din rămășițele uitate Și azvârlite-n colb de caravana zilei. 4 Primăvara risipește Petalele ce n-au un mai târziu, În jocul clipei ea uitând Că ele-ascund un rod ce-i viu. 5 Cătușe rupe bucuria, trezită Din al pământului somn. Erupe-n dans în
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
chestiuni de viață și moarte cum este problema Basarabiei și a celor "două state" românești (enormitate ce nu pare a deranja pe nimeni, deși în întreaga lume doar Coreea mai împarte cu noi această sinistră originalitate), mineriadele care ne-au azvârlit înapoi în toiul migrațiilor barbare și l-au făcut pe un umanist de talia lui Vintilă Horia să-mi scrie că Apusul (pe care nu-l idealizez deloc, după cum veți vedea) cunoaște acum două orori: umbrela bulgărească și minerul român
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
al mărilor...". Le trimitea "de pe comanda bătută de toate vânturile pământului...". Prefața la Spuma mărilor, din care citez, pare scrisă în timp ce marinarul ascultă "mugetul înfricoșător al uraganului năpraznic", apoi misiva sa, cu versuri cu tot, vârâte într-o butelie, sunt azvârlite în valuri, înainte de scufundarea vasului. Soarta a vrut ca sticla aceasta să ajungă la mine. Versurile conțineau un mesaj, explicit explicat în acea Prefață: "Aflați, dar, că viața marinarului e grea: e plină de mizerii și de primejdii!...Marinarul e
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
țăndările unei fraze înfipte-n gât eu dormitam de-a lungul orelor de isntrucție = seara își aduna pe creștet broboadele negre c-un gest istovit de țărancă vădană - mai venea cineva să ne smulgă tresele de pe umăr = pocneau oribil = le azvârlea în canal = holbați rămâneam, dârdâiam, nemaiștiind pe cine jignisem de moarte ei bine acestea sunt Fapte nu biete închipuiri (scorneli lângă sobă, masturbarea memoriei) = chintale de fapte vândute pe șperț pe treptele vagoanelor de marfă.
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
absint sau poate doar de vin roșu, iarba din spărturile asfaltului dintre blocuri, pe terenul de fotbal din pantoful meu din stângul ninge, și tristețea a toate acestea, frați moruni, și tristețea a toate acestea, frate nor. Plase de pescuit azvârlite în apă - capetele noastre în rugăciune aplecate. Ținuturi arhaice Aceste ținuturi cu femei venite, odată cu berzele și cucii, din lumea cealaltă și plopi excelând prin scoarța lor de aluminiu. Niște ferestre ale morților noștri: întunecatele scorburi. Niște icoane aprinse: înverzitele
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
La poarta de fier, scrâșnită și mușcată de-al morții greu somn, au fost aduși, în zeghe și cătuși, Părintele Daniil și un om. Au fost împinși acolo ca să le piară cuvintele în gerul acela îngrozitor, neomenesc, dar Părintele se azvârli pe jos îndată, cu brațele deschise, în toată zloata murdăriei închipuind o cruce. ”Așează-te pe mine!” - acum, ca două cruci de oase, cei doi ”bandiți” ai Lui Hristos stau spate peste spate. De-acum nimic să nu mai spui
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
și pahare înalte toți morții familiei. I-am învăluit îndelung cu privirea ca să le deslușesc gândurile ca să le ghicesc chipurile. Când au plecat am văzut pur și simplu aerul dimineții intrându-mi în piept ca un cuțit alb și prelung azvârlit de aproape. Și chipurile lor încă dansau chicoteau jur împrejur în lumină inexistente și calde. Tocmai te-ntorci dintr-un ținut ambiguu. Parcă te-ar fi aruncat o mână de brută din duba poliției municipale pe pavajul unui cartier mizerabil
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]