758 matches
-
Cerul ninge speranțe peste mine, În picături de brumă rece Au înghețat clipe pe pleoape cu tine, Pe gene așteaptă iarna din mine să plece. Cu tine se zbat vise-n retină Cu privirea ta ce-a mușcat din mine, Bâjbâie-n beznă rază de lumină Cu timpul ce vine și se pierde cu tine. Vise noi scrâșnesc înfășate-n ger Frânturi de gând în nori îneacă uitarea Dureri se sparg în tăceri cu raze din cer De noi vorbesc nopțile
ÎN RAMURI DE GÂND de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378042_a_379371]
-
de argint a vântului, ce își șuiera poveștile printre pletele pădurii. Iarna încă mai respecta tradițiile în acele vremuri aspre, dar deosebit de frumoase prin simplitatea lor. Prin anii '60, societatea plină de cicatricile adânci ale războiului terminat de ceva vreme, bâjbâia într-o luptă strânsă cu sărăcia, peste care se abătea destul de des și urgia naturii. În casa neterminată de pe deal, Maria își legăna cu un picior fetița de doi ani culcată în leagănul de lemn, iar în brațe strângea cu
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
de argint a vântului, ce își șuiera poveștile printre pletele pădurii. Iarna încă mai respecta tradițiile în acele vremuri aspre, dar deosebit de frumoase prin simplitatea lor. Prin anii '60, societatea plină de cicatricile adânci ale războiului terminat de ceva vreme, bâjbâia într-o luptă strânsă cu sărăcia, peste care se abătea destul de des și urgia naturii.În casa neterminată de pe deal, Maria își legăna cu un picior fetița de doi ani culcată în leagănul de lemn, iar în brațe strângea cu
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
de creste un singur unghi rămâne să-i aflu depărtarea cu brațele-ncropește prezent prezent prezent acum trecutul moare și-nvie-n clipe oarbe de câte ori pleoapa ridic în rugăciuni îmi caut destrămarea și-mi caut întregirea cu lacrima cât palma bâjbâi de-mi sunt satir sau înger în cădere uitând să mai rostească plinul sau golul firii în amfora de gânduri cândva plină și vie-n esențele de mir Anne Marie Bejliu, 12 decembrie 2014 Referință Bibliografică: satir sau înger / Anne
SATIR SAU ÎNGER de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376718_a_378047]
-
cei mai buni, sunt cel mai rău, Privește-mă ca pe-un copil mai mare, Care-a furat un măr din coșul Tău! Când am păcătuit, gustând din toate, Din fructe-oprite, că am fost poznaș, M-am rătăcit și-am bâjbâit prin noapte, Până la gândul Tău, rămas chezaș. Crezul, Părinte creator de viață, Eu nu-l port ca pe-o haină peste tot; L-ascund în suflet - templu de speranță - Și-l venerez, cât mă mai lași să pot. Referință Bibliografică
RUGA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372693_a_374022]
-
august 2009, în jurul orei opt dimineața, la Spitalul Militar din București, glasul ei a tăcut pentru totdeauna! Artista care suferise de un cancer de col uterin avea doar patruzeci și șase de ani! „Se-aliniază știrile atroce,/ Sub care omul bâjbâie înfrânt,/ Și, Doamne, cum peste-această voce/ Accepți să pună un gropar pământ?”, scria poetul Adrian Păunescu la moartea Tatianei Stepa. În timpul vieții a lansat caseta audio „Singurătate” (1999) și trei albume: „Treisprezece clipe” (decembrie 2003), „Copaci fără pădure (octombrie
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
jefuind, dar, azi, brațele legii se-ntind și o cuprind. Se apără și-și varsă lăturile mințind, iar, spaima, lașitatea, dau clocot forfotind, urzesc din greu denunțuri, dreptatea ocolind, trădează chiar complicii, încet, îngenunchind... Ar vrea acum să-ntoarne, prin neguri bâjbâind, blestemul țării mamă, al pruncilor scâncind, să-ntoarne brațul legii ce-i strânge-nlănțuind... Năpârci! Vă vrem departe, pedepse ispășind! Referință Bibliografică: Blestemul năpârcii / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1520, Anul V, 28 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
BLESTEMUL NĂPÂRCII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374695_a_376024]
-
de argint a vântului, ce își șuiera poveștile printre pletele pădurii. Iarna încă mai respecta tradițiile în acele vremuri aspre, dar deosebit de frumoase prin simplitatea lor. Prin anii '60, societatea plină de cicatricile adânci ale războiului terminat de ceva vreme, bâjbâia într-o luptă strânsă cu sărăcia, peste care se abătea destul de des și urgia naturii. În casa neterminată de pe deal, Maria își legăna cu un picior fetița de doi ani culcată în leagănul de lemn, iar în brațe strângea cu
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
concluzii eronate! A descoperit și ea chiar în noaptea în care am găsit-o în baie! Nu ai observat cât s-a schimbat de atunci? Se pare că acest lucru a trezit-o oarecum, din apatia aia mortală în care bâjbâia și acum caută să se adapteze la situație, dar e prea confuză și vulnerabilă. Nu m-a lăsat să vă spun nimic, deoarece dorea să o facă chiar ea, dar nu a reușit încă, după cum bine știm. Nu am vrut
DILEME ( FRAGMENT 26) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375658_a_376987]
-
Nu putea să ajungă prea departe, dacă a luat-o pe jos! Încotro credeți că se îndreaptă? Devenit lucid ca prin farmec, Liviu începu să-și pună rațiunea la treabă. Se trezea și devenea conștient de situație. Maria încă mai bâjbâia prin bezna confuziei, așa că o lăsă în pace. Era bucuros că se putea baza pe fiul lui, devenit adult ca prin farmec. - Pe jos nu a plecat, cu siguranță! Cu asemenea valiză, nu putea parcurge nici o sută de metri. Sigur
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
și epuizată, condusese ca un robot până acasă. Cu un gest eroic coborî din mașină, dar fu nevoită să se sprijine cu precauție câteva momente de portiera închisă, până i se limpezi privirea și reuși să deslușească imaginile din jurul ei. Bâjbâi după chei prin geantă și le găsi doar cu ajutorul degetelor, ce recunoșteau fiecare obiect în acel haos întunecat. Ajunsă la ușa apartamentului, descuie tot pe întuneric, dar își retrase mâna scoțând un ușor strigăt de surpriză și durere. ,, Au crescut
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
sunt eu, cine ești tu. Am nevoie doar de un imbold, sufletul meu este deja prea grăbit și-ar vrea s-ajungă la sfârșitul sfârșitului, mulțumit. Tu n-ai pierdut nimic, ușor ți-a fost de vorbit, căci n-ai bâjbâit,și nici n-ai transpirat, în căutarea acelui ceva, și despre care toți îți spuneau, că niciodată nu-l vei avea! În spatele ușii sufletului meu, se-ascund dorurile mele, visele mele,amintirile mele, toate vin de la viață, toate sunt trecut
LASĂ -MĂ... de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379199_a_380528]
-
în fund, scăpând din mână bastonul. Durerea din burtă creștea. Îl mai dureau șalele, fundul.Un văl de ceață îi acoperi ochii, iar în timpane simți huruitul unei căruțe în goana cailor, apoi, ca o avalanșă de stânci. Zâmbi blând, bâjbâind după baston; gândi: „în timpul războiului, prin câte de-astea n-am trecut... De câte ori nu m-am târât prin ploaia de gloanțe și obuze! De câte ori nu m-a acoperit pământul...” Amintindu-și de acele clipe, reuși să se târască până pe prispă
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Este, totuși, derutat: Cui mai dăm telefon, tataie? Resemnat, gâfâind accentuat, dând ochii peste cap, moș Ion spuse stins: Cui...vrei...tu...Ionică... A-haa! Păi tot la Bucureci, la jmechera aia de vară-mea. Poate o gășeșc chiar pe ea. Bâjbâi în caiet și se chinui să formeze numărul. După un timp, răspunde o voce suavă de fată: Alo! Ahaa! Te-am prins, jmechero!Credeai că-mi scapi? Ha, ha! Șcujaci, că mor! Auji, fă? Șcujaci că mor! Ha, ha, ha
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
hipnotizat prin năvoade de flăcări, furtuni, canibali, Kirke, Sirene, strecurându-se printre Scylla și Charybda la Calypso, un naufragiat, găsit de Nausica, care-l ajută să ajungă acasă. să fiu eu un rătăcit ,un naufragiat, un fel de Odyseu care bâjbâi prin întunericul cuvintelor ? la început a fost cuvântul și cuvântul este Dumnezeu, dar cine a pervertit cuvântul, cine l-a sluțit, cine l-a răstălmăcit, cine a făcut din el sabie, dar și miere, cine a făcut din el cuib
RĂTĂCIT PRIN PĂDUREA CUVINTELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374278_a_375607]
-
În Moldova, visul unui imperiu se deschide spre Rusia, iar în Țara Românească ca și în Moldova, orientarea este spre nostalgiile Bizanțului, în vederea desprinderii de greutățile suzeranității otomane. La acest sfîrșit de secol XVIII, elitele românești, sigure de identitatea lor, bîjbîie în elaborarea modernă a ideii de națiune. PARTEA A II-A EXPERIENȚELE MODERNITĂȚII CAPITOLUL I Principatele Moldova și Țara Românească ca miză a chestiunii orientale În zorii secolului al XIX-lea apar imagini noi în spațiul Moldovei și Țării Românești
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dincolo, ci peste tot" agonizând "în registrul unei ubicuități evanescente".20 El a devenit deja un intermediar între divin și rostul neamului său pentru care este investit să tălmăcească, mai departe, semnele din "cartea vremii". Poporul său nu trebuie să bâjbâie prin lume, el trebuie să-și găsească și cunoască înscrisul din astre. Calea ascensională, zice M. Eliade, este adevărata atitudine religioasă și mitologică a poporului român. Prințul este magul ("învățătorul") care se va întoarce, fructele științei lui vor cădea pe
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sistematic compromisurile de toate naturile, nu în ultimul rînd cele copios bănoase ale unora, aflați în raporturi oricum descalificante etic și profesional cu puterea. De revăzut, așadar, ce se întîmplă azi. Într-o țară ieșită dramatic din vechiul sistem și bîjbîind în regăsirea naturii ei adevărate. E minunat că nimeni nu-l mai poate opri pe tînărul O. să facă ce vrea cu pictura lui: să și devină peste noapte miliardar; dacă poate. Altceva ar fi în discuție. În discuția privind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fără să știm toate datele sau să Întrevedem ceva. Aș zice că În orice proiect paideic autentic nu claritatea țintei contează, ci drumul și Înaintarea. Ești nerăbdător și vrei să știi totul dinainte. Să-ți spun un secret: multe le bâjbâi și eu, din acest punct de vedere. Nu-ți vine să crezi, nu-i așa? Consider că iluminarea survine pe măsură ce Înaintezi către sursa de lumină, care nu trebuie postată direct În față, căci ar fi prea ușor drumul către ea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
teorii despre „Învățarea eficientă”, „gândirea critică”, metode didactice performante, doar-doar vor face minuni pe care cei din jur așteaptă avizi să le aplaude. Dar care este rezultatul? O lume automatizată, indivizi robotizați, calibrați după valori unice, uneori Îndoielnice, care, dacă bâjbâind după suflet dau peste o frântură din el, se sperie și o iau la goană... A fost o perioadă când Învățatul era o artă, iar cei care se dedicau acestei preocupări Își sacrificau Întreaga viață acestui țel (ca Învățători și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
la față, devii altcineva... Tatăl - tatăl tău e dulgher! - Își șterge cu sârg sudoarea de pe frunte, strigă la tine: „Pleacă de-aici, nu vezi că te murdărești, ai s-o pățești...”. Ochii te Înțeapă, Îți curg lacrimile, lucrurile devin neclare, bâjbâi și te târâi. Vezi cu greu În fața ochilor. Anticipare splendidă a ceea ce te așteaptă... Fiica ta - are cincisprezece ani - e un pic bolnavă; e răcită, astăzi a venit acasă pe la zece, nu a mai putut sta la ore. Doarme În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
tu te chinui la un text - textul pe care-l scrii acum! -, Îți vine În minte că trebuie să-i mai dai un medicament, e timpul poate s-o trezești. Mai Întârzii cu câteva cuvinte, mai potrivești o idee, mai bâjbâi prin bucătărie, Întunericul se lasă, gândurile te cuprind. Îți aduci aminte de trezirile intempestive din somnurile copilăriei tale, din reverii, di bolile și oboselile de tot felul. Chipul mamei deasupra capului tău. Și un fior dureros al neștiinței: că nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
pe femeia aceea tânără, care, aranjându-și ranița pe spate, se zbătea în zvârcolirile frenetice ale șuvoiului omenesc. A plecat și a văzut tot. A sfidat nemărginirea acelei țări, spațiul de necuprins în care se împotmolesc zilele și anii. Înainta, totuși, bâjbâind în timpul acela stătător. Cu trenul, cu căruța, pe jos... A văzut tot. Cai înhămați, o întreagă herghelie, care galopau fără călăreți pe o câmpie, se opreau o clipă, apoi, speriați, își reluau cursa nebunească, fericiți și îngroziți de libertatea recâștigată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o altă planetă. Și fluturi negri stranii - smocuri mari de cenușă - zburătăceau în văzduh. Nimeni nu putea pricepe cum putuse orașul, doar în câteva ore de război, să se transforme în șirurile acelea de carcase înnegrite. Trenul înainta încet, parcă bâjbâind, în amurgul carbonizat, sub un soare care nu-ți mai rănea ochii. Se obișnuiseră deja cu mersul șovăitor și cu cerul plin de vuiete de avioane. Ba chiar și cu șuieratul strident de deasupra vagonului, urmat de șfichiuitul gloanțelor pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ar zdrobi capul, gâtul, pieptul. Izbitura asta și liniștea imediată, definitivă”. Câteva fluierături au străpuns pâcla febrilă care îmi ardea obrajii. Cu totul absurd, m-am gândit la un polițist care s-ar năpusti pe urmele mele. Am grăbit pasul, bâjbâind pe un gazon ud. M-am sufocat. Vederea mi s-a fărâmițat într-o mulțime de fațete tăioase. Mi-a venit să mă ascund ca un animal. O poartă larg deschisă m-a îmbiat cu golul cețos al unei alei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]