KorAP: Find »[drukola/base=bâlbâi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...56 >

1,399 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

rău, cum să se simtă bine din cauza unei cafele ori a unui pahar de vin?, a aruncat o privire pe fereastră, colțul de zid era tot acolo, albind în frunziș, piatra rezista, rezista încă. "E un caz foarte grav, domnule Bîlbîie, grav și, cum să-ți spun, al naibii de delicat. E un noroc pentru țtară, pentru stat, că am dat de firul ăsta. Dumneata crezi că alții nu știu?" Bîlbîie era atent, foarte atent. Dacă era vorba să intre într-altă piele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
în frunziș, piatra rezista, rezista încă. "E un caz foarte grav, domnule Bîlbîie, grav și, cum să-ți spun, al naibii de delicat. E un noroc pentru țtară, pentru stat, că am dat de firul ăsta. Dumneata crezi că alții nu știu?" Bîlbîie era atent, foarte atent. Dacă era vorba să intre într-altă piele măcar să nu facă prostii. Alții însemnau celelalte Servicii specializate, Poliția, Chestura, Siguranța, Serviciul militar de informații, Jandarmeria, mai erau câteva Birouri speciale, o mulțime de ochi și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ostrețe, arătîndu-l pe Balbo în toată splendoarea lui și nimeni, dar nimeni altcineva decît dumneata nu-și dă seama ce se clocește acolo. Ești dumneata deștept, dar nu ești genial ca să fii chiar singurul care pricepe! Aici e buba, domnule Bîlbîie, de ce nimeni nu pricepe, de ce nimeni nu vrea să priceapă?!" Leonard Bîlbîie nu se îndoia nici cît negru sub unghie că Mihail are dreptate și că dreptatea acestuia se baza pe fapte, pe informații serioase, verificate. De aceea se miră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
altcineva decît dumneata nu-și dă seama ce se clocește acolo. Ești dumneata deștept, dar nu ești genial ca să fii chiar singurul care pricepe! Aici e buba, domnule Bîlbîie, de ce nimeni nu pricepe, de ce nimeni nu vrea să priceapă?!" Leonard Bîlbîie nu se îndoia nici cît negru sub unghie că Mihail are dreptate și că dreptatea acestuia se baza pe fapte, pe informații serioase, verificate. De aceea se miră și el sincer de singularitatea observațiilor sale. Doar nu fusese singurul "om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
putem face acest lucru. Doar știi că Serviciul nostru n-a greșit niciodată și de aceea pentru el nici nu există iertarea greșelilor. Cei mari, cînd greșesc, nu sînt iertați, ci li se ia capul. Doar prostimea este iertată." Leonard Bîlbîie era complet năucit. Mai ales cînd se gîndea că totul izvora nu din raportul său, ci din felul în care l-a redactat. "Vreau să te avertizez că nu e o treabă ușoară. În primul rînd nu va semăna deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ar conveni deloc să știe că există un agent infiltrat în rîndul conspiratorilor. Iar, dacă pun mîna pe dumneata oamenii lui Parizianu, nimeni nu te poate scoate de la ei. Nimeni. Eu, în nici un caz! Serviciul nu trebuie compromis. Înțelegi, domnule Bîlbîie, ești singur. Singur de tot." Lui Mihail îi plăcea să explice în ce bucluc îl vîră. Vorbea cu pasiune, atîta pasiune cîtă putea încape în vocea lui metalică, aproape fără culoare, îl privea fix, dar putea jura că nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cu totul altceva. Poate se vedea pe sine în urmă cu mulți ani cînd era la fel de singur pe cît vrea să-l lase pe el acum, singur, hărțuit, pîndit, primejduit, dar neastîmpărat și încrezător în steaua sa. "Va trebui, domnule Bîlbîie, să-ți asumi răspunderi mari și să-ți riști libertatea. Dar merită, îți spun eu că merită, știu bine ce înseamnă asta pentru meseria noastră, mai mult nici nu-ți poți dori. Credeam că nimeni din Serviciu nu va mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
că nimeni dintre funcționarii Serviciului nostru nu va trebui să repete experiențele primejdioase ale tinereții mele, mi-am spus că voi reuși să-mi fac treaba fără violență, fără pericole și uite că nu se poate. Nu se poate, domnule Bîlbîie, fără sacrificiul cuiva. Serviciul este pus în fața unor evenimente grave și nu poate să le întoarcă spatele. Nu poate pentru că deja alte servicii și birouri au făcut-o. Nu știu de ce, doar pot presupune. Dar noi nu avem încotro, sîntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să știe concret ce are de făcut. De parcă i-ar fi ghicit gîndul, Mihai Mihail îi ceru să analizeze rapid situația și să-i spună dacă există vreo posibilitate de apropiere față de grupul ofițerilor. Apropiere sau chiar pătrundere în el. Bîlbîie se stăpîni să nu facă ochii mari de mirare și zise destul de sigur pe sine: Cred că există. Mă gîndesc la Șerban Pangratty, după cîte mi-am dat seama este destul de cunoscut printre ofițerii de la Arsenal și fără nici o îndoială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
despre chestiunea adevărată, poți să-i vinzi altă poveste, că e o afacere cu aur, ori că sînt din ăștia, anarhiști, francmasoni, ce vrei să fie, dar nu sufli o vorbă despre complot. Nu pot fi sigur de nimeni, domnule Bîlbîie, de nici unul dintre cei pe care îi cunosc." Atunci sări peste cal și cu o naivitate prefăcută întrebă: "Să înțeleg că nici în mine nu aveți încredere, domnule Mihail, cu toate că îmi încredințați misiunea, totuși nu aveți încredere în mine?" Mihail

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
și nu poate veni să fie seara înainte de închidere în holul Poștei la serviciul de telegrame. "Dar numai dacă se întîmplă ceva! De fapt nu va fi chiar foarte greu pentru că nu va dura mult. Evenimentele se vor precipita, domnule Bîlbîie, se vor înghesui unele peste altele. Nu prea mai este timp, nu mai e vreme." Bîlbîie înghiți în sec, se ridică, nu-i plăcu deloc cum spusese Mihail ultimele cuvinte, avea ceva foarte neliniștitor în ele. "Permiteți, domnule Mihail, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Dar numai dacă se întîmplă ceva! De fapt nu va fi chiar foarte greu pentru că nu va dura mult. Evenimentele se vor precipita, domnule Bîlbîie, se vor înghesui unele peste altele. Nu prea mai este timp, nu mai e vreme." Bîlbîie înghiți în sec, se ridică, nu-i plăcu deloc cum spusese Mihail ultimele cuvinte, avea ceva foarte neliniștitor în ele. "Permiteți, domnule Mihail, să pun o întrebare?" Și o puse fără să capete, permisiunea, "aveți informații sigure că nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să capete, permisiunea, "aveți informații sigure că nu mai este timp, că nu mai este vreme?" Șeful Serviciului începu să strîngă de pe birou hîrtiile, le așeză una peste alta, era un fel de a spune că întrevederea s-a terminat, Bîlbîie pricepu, se ridică, rămase nemișcat cu fruntea ușor înclinată, ca pentru un salut politicos, semimilitar, dar nu plecă. Aștepta răspunsul. Atunci Mihail își frecă obrazul, se bărbierea zilnic, dar de la o vreme avea senzația că e mereu neras, ,,ăă, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
neras, ,,ăă, cum să-ți spun eu dumitale, am o informație sigură, în chestiunea asta nici un om de pe pămînt nu s-a înșelat, nu mai am vreme, efectiv nu mai am decît foarte puțin timp. Trebuie să te grăbești, dragă Bîlbîie, să te grăbești." Leonard Bîlbîie a priceput că este într-adevăr o chestiune foarte serioasă, a înclinat încă o dată fruntea, s-a răsucit pe călcâie și a ieșit cu pași rari, egali din birou. Ar fi vrut să-i spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
spun eu dumitale, am o informație sigură, în chestiunea asta nici un om de pe pămînt nu s-a înșelat, nu mai am vreme, efectiv nu mai am decît foarte puțin timp. Trebuie să te grăbești, dragă Bîlbîie, să te grăbești." Leonard Bîlbîie a priceput că este într-adevăr o chestiune foarte serioasă, a înclinat încă o dată fruntea, s-a răsucit pe călcâie și a ieșit cu pași rari, egali din birou. Ar fi vrut să-i spună că se va grăbi cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
în rezervă, August Stoicescu, împreună cu maiorul Stavri. Orice noutate în Vladia tulbura în felul său echilibrul, liniștea așezării. Reușise pînă atunci să țină sub control situația, cu prințul Pangratty ieșise ușor la liman, cu domnișoara K.F. ajunsese la un compromis, Bîlbîie plecase, el nu era chiar dintre aceia care să agite apa Vladiei, din contra, restul fuseseră fleacuri. Și, dintr-o dată, intrarea în viața tîrgului a celor doi militari, instalați într-o aripă a vilei Katerina, îl dăduse peste cap. Apariția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cinci ani, de la plecarea prințului, nu pusese piciorul acolo, de a relua vizitele și de a întreține conversație cu K.F., ceea ce nu era chiar o glumă, iar cea de-a doua hotărîre fusese aceea de a-l căuta pe Leonard Bîlbîie la București, pentru a obține măcar o brumă de informații despre cei doi care ocupaseră aripa dinspre grădină a vilei. Vizita la K.F. nu l-a mulțumit, dar nici n-a fost degeaba. Guvernanta prințului era neschimbată, de parcă ultima dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
și nu dorea decît să fie lăsat în pace. Dar în pace, deși fusse lăsat, n-a putut trăi. De aceea s-a și hotărît să plece la București, trecînd peste orice regulă și ierarhie, să-l caute pe Leonard Bîlbîie, singurul om în care mai avea încredere și care l-ar fi putut ajuta. De fapt n-ar fi plecat atît de decis și atît de în ascuns dacă între timp, în cam două luni și jumătate, încrederea sa în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
și după două săptămîni și-au luat calabalîcul și s-au mutat cu totul pe ulițele mărginașe, dispărînd cu totul de pe Strada Mare. Poate nici asta nu l-ar fi îndemnat să plece la București să-l caute pe Leonard Bîlbîie. L-a împins să o facă noua împărțire pe "sectoare" a Vladiei, în fruntea cărora August Stoicescu numise cîte o calfă ori un proprietar drept "șef de sector", răspunzător de toate, de la plata impozitului local pînă la liniștea în gospodărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
îngrijorat, cu toate că încolțise în el o teamă pînă atunci neștiută, teama că pînă la urmă și el, Radul Popianu, va adormi la fel ea toți ceilalți, nu se gîndise să plece pe ascuns din Vladia și să-l caute pe Bîlbîie. Trimisese raportul și aștepta ordinul de sus. Era un adjutant disciplinat, cel mai bun adjutant din Prefectură, și nu voia ca pentru "o părere" să-și strice reputația. Era răbdător și încrezător. Asta a durat pînă cînd, într-o zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
și disciplinat. La Comana și în Oraș, la Prefectură, nu mai avea ce căuta, însemna să-și caute salvarea chiar în gura lupului de care se ferea. Singura soluție, singurul pai de care se mai putea agăța era doar Leonard Bîlbîie, un om într-un oraș atît de mare, încît în imaginația sa era la fel de amenințător pe cît era primejdia în care se găsea. N-avea ce face, trebuia să plece din Vladia și să caute acul în carul cu fîn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de mare, încît în imaginația sa era la fel de amenințător pe cît era primejdia în care se găsea. N-avea ce face, trebuia să plece din Vladia și să caute acul în carul cu fîn. Trebuia să-l găsească pe Leonard Bîlbîie și să-i dezvăluie secretul, să-i deschidă ochii asupra nenorocirii ce se pregătea sub masca unui carnaval, chiar dacă nu comic, tot un carnaval rămîne. Ceea ce puseseră la cale bătrîneii în Vladia, "ordinea" pe care o instauraseră în așezare, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
n-avea nici un fir de care să se apuce. Cît moțăise pe bancheta compartimentului de clasa a III-a între doi țărani care miroseau a fum și a acreală ajunsese la concluzia că numai un om îl poate ajuta Leonard Bîlbîie. Leonard Bîlbiie care să-l ducă undeva sus, la cineva de încredere, căruia să-i spună tot ce știe. Se socotise că ar putea da greș și atunci. Dar în acest caz nu mai avea nici un fel de remușcare, nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de praf! Nu reușise. Înjură printre dinți, își înfundă mîinile în buzunarele vestonului, era dimineața devreme și cu toate că vara mai că începea, aerul nu se încălzise, o luă pe Calea Griviței către Calea Victoriei. Unde în altă parte să dea de Leonard Bîlbîie decît în centrul Bucureștilor? Zeii sînt imparțiali și dau fiecărui om cîte o șansă. Șansa lui Radul Popianu a fost că i s-a făcut foame și a intrat în aceeași lăptărie unde Leonard Bîlbîie mînca la prima oră, înainte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
parte să dea de Leonard Bîlbîie decît în centrul Bucureștilor? Zeii sînt imparțiali și dau fiecărui om cîte o șansă. Șansa lui Radul Popianu a fost că i s-a făcut foame și a intrat în aceeași lăptărie unde Leonard Bîlbîie mînca la prima oră, înainte de a se prezenta la birou, două borcane de iaurt de oaie și o plăcintă cu brînză de vaci și stafide. Nu era bolnav, nu ținea nici un fel de regim, dar iaurtul și plăcinta caldă îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]