1,419 matches
-
că numa’ primele o’ durut, pe urmă nu o mai... Pe urmă căpitanul Mihalcea mi-o dat cu tabla de pontaj în cap, că nu știu ce am întrebat de plutonieru’ ăla care ponta. O zis: Bă, bă, bă... C-așa se bâlbâia căpitanul ăsta, Mihalcea, mă rog... și m-o lovit cu tabla aia de pontaj în cap. Dar eu m-am întors repede și-am fujit să ies din atelier și pă urmă-n curte. Și-am tras ușa, și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
un al doilea tablou, la care se uitase și cu o zi înainte, și mi-a spus: - Tabloul acesta mie nu îmi place, dar rama se potrivește cu biblioteca. Uite banii !! Eu am rămas cam perplex, dar bineînțeles că am bâlbâit ceva acolo, dar când mi-a pus în palmă banii pe două tablouri, nu am mai avut ce zice. Banii au fost buni la vremea lor, iar eu am rămas cu o amintire deosebită. Valentin Silvestru nu m-a uitat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cu schintre mari, negricioase și alunecoase, iar spre dimineață, de inimă rea, a făcut un infarct mititel, din categoria celor care-ți asigură un al doilea suportabil, dar nu și pe-al treilea. „E de la schintrele Ginei!“, i-a zis bâlbâind ușor domnul Arvinte doctorului, care, deși se știe ce urât scriu doctorii și cum pocesc cuvintele, a înțeles, Dumnezeu știe de ce, „scrumbii“. Drept pentru care a zis: „Lăsați-o mai moale cu scrumbiile, că-s grase“. Moși și babe Ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sculptor „Domnule Popescu - i-a zis profesorul de română sculptorului Floricel F. Popescu -, vezi că băiatul matale are o problemă cu consoanele.“ „Cum adică o problemă cu consoanele - s-a burzuluit tatăl lui Florinel F. Popescu -, dacă nu-i nici bâlbâit, nici sâsâit? Iar când îl spune pe r, parcă-i francez sadea.“ „L-am pus de zece ori să zică Beșiktaș Istanbul și el de zece ori a zis Beșitkaș - a insistat profesorul -, iar dacă nu crezi că asta e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
zicea să i-l trimit dlui Sporici (pe care nu-l cunosc, însă). Te rog dar pe tine să vezi ce poți face. Că eu aici la Cronica sînt mic și nu am vocația de spicher și nici nu mă bîlbîi și nu-s nici diplomat ca R. negru. Acestea fiind zise, ia-mă așa cum mă știi. Cu toată prietenia și simpatia, Nicu P.S. Sărutări de mîini distinsei tale Doamne. P.P.S. Să ne vedem cu bine și cît mai curînd. </citation
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
E posibil. Probabil. S. B.: Am aflat ce șopteau ofițerii, care știau de la căpitanul Rață, care îi era cumătru, îi botezase fetița. M. M.: Rață, am auzit de acela. S. B.: Era un ofițer cu un defect de vorbire, era bâlbâit: "B-b-băi, so-o-ldatule!". Noi râdeam de căpitanul Rață, spuneam că dă cele mai lungi ordine, dar era un tip de treabă. El era în Comandament, nu era la Baterie. M. M.: Ofițer unu acolo, cum ziceam noi. S. B.: Așa. El
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
vorbea cu mine când a intrat în comă. Am sărutat-o și am vrut să o strâng tare în brațe. Băiatul atunci a pus mâna pe mine m-a dat la o parte. M-am uitat urât la el. Se bâlbâia și nu am înțeles ce mi-a zis. Am ieșit afară chinuindu-mă să nu plâng din cauza fetei. Când am ajuns afară ploua deja, începuse ploaia când eram înăuntru. Stropi mari de ploaie îmi cădeau pe față și astfel mi-
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
sportive muncitorești, disciplina corpului și deja, dorința de a fi mai bun în pielea ta; integrarea națională și ceea ce Coubertin numește „cosmopolitism” prin care el înțelege apropierea poporului în și prin sport... Bineînțeles că o mulțime de critici se revarsă bâlbâind asupra sportului și a noului olimpism: Maurass „denunță alinierea patriei la moravuri străine”; în corpul profesoral se pronostichează dezordine școlară; moraliștii imaginari reproșează bicicletei de a da doamnelor gânduri rele. Competițiile au fost asimilate bâlciului, o parte a Bisericii, cea
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
e o paragină) și, împreună cu elevii ei din clasa a IV-a, am vizionat un film, modest, ca la acele vremi. Pelicula era subtitrată cu litere destul de mari și doamna învățătoare numea câte un elev să citească. Toți s-au bâlbâit și citeau destul de greu. La un moment dat m-a pus pe mine să citesc și am citit cursiv tot filmul. La sfârșit le-a ținut o predică moralizatoare leneșilor în ale cititului, iar eu am fost lăudată în fața întregii
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
ați făcut politică în mod profesionist, sunteți eseist, cronicar, filosof, profesor. Cine e, de fapt, Andrei Pleșu? A.P. (După o clipă de gândire) ...Mi-e să nu mă întrebe asta cineva la Judecata de Apoi și să încep să mă bâlbâi! Va fi fiind, sper, o Instanță care să știe exact ce e cu mine. Fiindcă altfel, în imediat, după o descriere ca asta, se găsesc destui care să spună "e un diletant". Și de altfel, cuvântul "diletant" îmi convine. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
americanc) Înalt), cu o fâț) mic) și deosebit de frumoas). Este subțiric) și se mișc) foarte Încet. Cand se ridic) de pe scaun pare c) nu se mai sfârșește - are mai multe articulații decât un metru de tâmpl)rie. Vorbește rar, se bâlbâie. Pare a fi din alt) lume, un ciudat copil american de gr)diniț). Împreun) cu Y, locuiește Într-un cartier arab s)rac. Ei se ocup) de copii bolnavi, de b)trâni neputincioși, de animale r)nite. Nola Auerbach, soția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
atitudini inadecvate sau defensive. Cei care manifestă anxietate în comunicare vorbesc mai repede și evită tema prin aproximări și lipsă de focalizare, preferă distanțele mai mari de interacțiune, fac pauze mari, produc fraze eliptice și fac multe începuturi false, se bâlbâie, repetă cuvinte și enunțuri. Gradul de dependență/independență al individului se reflectă în gradul de dependență/independență contextuală și în dorința individului de afiliere și aprobare. Indivizii cu grad ridicat de dependență contextuală sunt atenți la circumstanțele exterioare ale comunicării
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ovaționa frenetic 213 147. A Opta Minune a Lumii, simbolul care n-o să piară niciodată 214 În colecția Epica au apărut: Dan Tomorug, Hotarul zeilor Romel Moga, Drumul regăsirii Constantin Simirad, Pelerin prin două milenii Eugen Uricaru, Complotul sau Leonard Bîlbîie contra banditului Cocoș 1 Grigori Ivanovici avea pararotacism: nu-l putea pronunța pe "r" și-l înlocuia cu "l". De multe ori i s-a întâmplat să fie întrebat de oficialități cum îl cheamă și răspunsul său să nu coincidă
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
e binevenită la căSătâiului robului lui Dumnezeu... IOAN! „Poate numai nevăzutul, cel numai duh / Să poată vorbi despre...” (Mormântul poetului) liniștea care domnește-n acea oază divină. „Doamne! cât fum ascunde-n sine freamătul încă verde / ce-l laudă furtuna bâlbâind...” (Amintirea poetului) “Din umbra sfântului mormânt / Rămâne-va lumina din văpaie / Rămâne-va uitarea din cuvânt / Rămâne va iubirea iubitoare...” (Cerul și Pământul) în adevăr, „ceru-i făcut / din morminte...” (Amintirea) și-o liniște fără de nume domină platoul puținelor morminte
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
diferențe în lucrări de specialitate. Astăzi se știe, de exemplu, că 90% dintre fete sunt mai bune ca băieții în distingerea sunetelor simple ale limbajului, ca secvențele de vocale și de consoane (Block, Arnott, Quigley și Lynch, 1989). Femeile se bâlbâie de 2 până la 4 ori mai puțin decât bărbații (Halpern, 1992; Tallal, 1991). Bărbații fac de asemenea mult mai multe pauze în discursurile lor și le punctează cu mai multe „ăăă-uri” decât femeile (Hall, 1984). În fine, întâlnim în
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
în „republica literelor” - asceza unei confesiuni publice și retragerea subsecventă din agora. Deși călugări după vocație, nici un episcop nu s-a întors spășit „la rugăciune și post” în mănăstire. După modelul politicienilor compromiși, ierarhii depun contestații, refuză confruntarea deschisă, se bâlbâie lamentabil și amestecă sistematic planurile. Unul dintre artificiile silogistice cel mai frecvent invocate de acuzați este apelul la efectele vindecătoare ale sacramentului „spovedaniei”. Se uită desigur faptul că Biserica timpurie a cunoscut mărturisirea publică („în adunare”, Didahia 4, 14) și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de superioritate. În „psihologia individuală”, supracompensarea apare ca fiind „teoria potrivit căreia una dintre motivațiile importante ale psihismului este tendința de a compensa anumite inferiorități organice” (Petot, 1991). Exemplele cel mai des citate sunt cel al lui Demostene, care era bâlbâit, dar a devenit un mare orator, al lui Talleyrand, care, deși șchiop, era celebru pentru eleganța sa, și al lui Byron, șchiop și el, care a fost însă un remarcabil sportiv. Prin urmare, putem vorbi în ambele cazuri despre o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
bun contact cu realitatea, conservându-și totodată universul imaginar”. Mai mult decât atât, imaginația ce se exprimă în joc este, pentru Winnicott (1957/1984), indiciul că, în fond, afecțiunea copilului nu e gravă, indiferent că el își udă așternutul, se bâlbâie, este furios sau deprimat: „Când copilul se joacă, puțin contează prezența a unu-două simptome”. Visul este deci o activitate normală, care nu devine patologică decât atunci când copilul nu mai trăiește decât în imaginarul său. Aceasta este o eventualitate luată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
codurile, concordanțele și datoriile pe care societatea le ridică la rangul de reguli. Desigur, a descrie practici îndrăznețe, anomice poate fi îngrijorător. Și foarte des gânditorul simte, așa cum remarcă Platon, că suspendarea judecății îi dă amețeli. "Uite-l cum se bâlbâie acum, într-atât se simte dezrădăcinat" (Theaitetos, 175d). Și totuși, este important să realizăm o astfel de dezrădăcinare, dacă vrem să fim capabili să înțelegem diferitele efervescențe prin care se exprimă cultura postmodernă. Așa cum au semnalat-o, în diverse moduri
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sat. N-a trecut mult și s-a auzit în curte pas bărbătesc și o voce poruncitoare întrebând: „Unde sunt oamenii, care au venit astă noapte la voi? Pe cine aveți în grajd? Femeia lui Neagu a început să se bâlbâie. Toate au fost auzite de cei doi. Nicolae Petrașcu a proptit ușa cu o furcă și ei s-au strecurat pe ușa din fundul grajdului, în grădină. În timp ce jandarmul zgâlțâia ușa, care în câteva minute a cedat, apoi a cercetat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
model de terapie complexă, de construire și adaptare socio-afectivă a personalității umane în formare; a creat în țara noastră „prima școală de logopedie pentru vorbirea rhinolalică, de nivel internațional”, cum frumos remarcă referentul principal al cărții. Prof. Psih. Logoped Veronica Bâlbâie MOTIVAȚIE În literatura mondială ca și în cea autohtonă s-a resimțit continuu lipsa studiului rhinolaliei ca entitate nosologică în cadrul logopatiilor infantile, explicată atât prin frecvența mai scăzută a fenomenului în general, cât și prin dificultățile pe care le ridică
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
următoarea înfățișare: Petru Bighiu - secretarul secției, Vojniver Iancu - responsabil artistic, Antip Mihai - presă și propagandă, Weisselberg Isac - sectorul II Filimon Sârbu, Suzana Crețu - sectorul I Vasile Roaită, Mărioara Gâdilaș - sectorul III Elena Pavel și Sanda Moraru - fabrica Textila”. De fapt, bâlbâindu-se jenant în declarații, Bighiu mai scria următoarele: „...colectivul de muncă nu e definitivat, el definitivându-se pe măsură ce comitetele de sectoare, organizații și întreprinderi vor fi definitivate, când se vor ține cu tovarășii din acest colectiv ședințe culturale”. Oare, ce
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
marelui oraș de 6,5 milioane de locuitori. Erau în jurul a 200 de persoane. Într-o atmosferă copleșitoare, începe festivitatea cu prezentarea delegațiilor: Domnul Constantin Simirad, primarul municipiului Iași. Aplauze frenetice. Domnul Tudose este magnific, iar prietenul Tao, traducătorul, se bîlbîie de emoție. Domnul Mihai Teodorescu, directorul regiei Citadin. Alt ropot de aplauze. Domnul Grosu, directorul regiei autonome... "Merge strună", gîndesc eu ușurat. Se ajunge la directorul Constantin Cuza. Domnul... Alexa, director cu tramvaiele, aud eu uluit. Tao traduce însă corect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
secta lui Hristos nu era la origine decît una printre multe altele. De ce Iisus, și nu Mithra, Osiris ori Hermes Trismegistul? Sîntem lipsiți de "variațiuni eidetice", cum spun fenomenologii. Dacă profetul și-ar fi pierdut glasul ori s-ar fi bîlbîit cînd a ajuns la Medina, fața lumii ar fi fost alta. Nici Islam, nici Occident. Și printr-o suită de accidente materiale catastrofe naturale sau revoluții pustiitoare -, Capitalul n-ar fi fost tipărit dacă n-ar fi fost descifrat, găsindu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
exemplu strălucit pe care să-l servească neajutoraților, vedeți că se poate învăța?... Ce este aceea gravitație? a răsunat prima întrebare. Am vrut să răspund, dar am constatat uluit că uitasem definiția, n-am fost în stare decât să mă bâlbâi. Au urmat alte întrebări în rafale, raza pământului, distanța medie până la Soare, perioada de rotație, perioada de revoluție, planetele din sistemul nostru solar, cea mai apropiată și cea mai îndepărtată planetă... A fost un dezastru, nimic n-a putut alege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]