552 matches
-
înțelegeți de ce. Și detectorul îl înțelese efectiv. Astfel că, în cursul testelor care urmară, mâinile și gândirea nu încetară nici măcar o singură clipă să fie libere. Și încă ce teste! Fuseseră zeci, serii întregi. Pentru cele care necesitau aparatură, laboratorul ― bârlogul doctorului, aflat chiar alături de vestibul ― a fost locul cel mai potrivit. Deoarece, în cursul consultației, cu excepția a numai două cazuri, instrumentele putuseră fi apropiate de fotoliul din care Gosseyn putea supraveghea, privind oblic prin ușa vestibulului, poarta întredeschisă de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pentru acest refuz, mi-am umplut camera cu fotografii de lei, tigri și pantere și am făcut o adevărată pasiune pentru junglă și pentru deșerturi; pasiune pe care tata mi-a impus-o. Așa am ajuns să-mi construiesc un bârlog al meu unde mă retrăgeam și dădeam frâu liber imaginației. Pe un perete, deasupra leilor, tigrilor și panterelor, am prins cu pioneze o fotografie mare cu un șarpe boa dormind și cu o maimuță care își arăta fundul roșu. Pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pământ roșcat, cu fire de iarbă rară, uscată și o gaură în care se strecurase și înainta un om căruia nu i se mai vedeau decât picioarele; un vânător de pitoni; astupase celelalte ieșiri și cobora să tragă reptila din bârlogul ei, dacă scăpa cu viață, fiindcă îmbrățișarea pitonului e mortală; șarpele își reglează contracțiile în contratimp cu bătăile inimii victimei și îi oprește inima. Cealaltă fotografie arăta un piton uriaș, de vreo șapte-opt metri, înfășurat în jurul unui bărbat care avea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Antonescu.” Autoarea amintește că Nicolae Steinhardt în memoriile sale afirmă textual: „...singurul în toată Europa a cutezat să i se opună lui Hitler,să-i țină piept într-o chestiune de onoare... Antonescu i-a ținut piept în propriul lui bârlog: dârz,cu modestia cuvenită,a salvat de la moarte câteva sute de mii de suflete de evrei” (pag.72). Și acest lucru îl spune un evreu creștinat, respectând cu strictețe adevărul. E un fapt concludent mai ales că afirmația vine de la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
uriașă care se profila pe ecran. Patronul se duse spre băncile din față, unde țipetele deveniseră mai violente. Teama risipindu-se, copiii se întreceau cine țipă mai tare. Ignatius asculta chicotelile și zbieretele lor ascuțite și se distra copios în bârlogul lui întunecat. Cu câteva amenințări blajine, patronul liniști rândurile din fața și apoi privi spre locul unde trupul izolat al lui Ignatius se înălța ca o matahală deasupra capetelor mici. Dar nu-i văzu decât profilul umflat. Ochii ce străluceau sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
femei Îl sărutaseră. Fusese foarte dezamăgit să afle că podul Marie nu-și datora numele vreunei prințese sau regine, ci domnului Christophe Marie, antreprenor general al podurilor din Franța, care Începuse construcția sub Ludovic al XIII-lea. Se reîntorsese În bîrlogul lui, unde nimeni altcineva nu se Încumeta să se aventureze. Puținii vizitatori rămîneau la ușă și se uitau În interior de parcă ar fi cercetat un fenomen natural, cu atitudinea uluită a lui Livingstone cînd descoperise cascada Zambezi. Încăperea aceea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pentru acest refuz, mi-am umplut camera cu fotografii de lei, tigri și pantere și am făcut o adevărată pasiune pentru junglă și pentru deșerturi; pasiune pe care tata mi-a impus-o. Așa am ajuns să-mi construiesc un bârlog al meu unde mă retrăgeam și dădeam frâu liber imaginației. Pe un perete, deasupra leilor, tigrilor și panterelor, am prins cu pioneze o fotografie mare cu un șarpe boa dormind și cu o maimuță care își arăta fundul roșu. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pământ roșcat, cu fire de iarbă rară, uscată și o gaură în care se strecurase și înainta un om căruia nu i se mai vedeau decât picioarele; un vânător de pitoni; astupase celelalte ieșiri și cobora să tragă reptila din bârlogul ei, dacă scăpa cu viață, fiindcă îmbrățișarea pitonului e mortală; șarpele își reglează contracțiile în contratimp cu bătăile inimii victimei și îi oprește inima. Cealaltă fotografie arăta un piton uriaș, de vreo șapte-opt metri, înfășurat în jurul unui bărbat care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fiecare două săptămîni. N-o fi el un tată model, dar nu e nici de lepădat. Păi, ar mai fi niște chestii pe care le am de citit, improvizează Wakefield, arătînd către rafturile burdușite de cărți care Îi tapetează pereții bîrlogului. Să vezi și să nu crezi! — Poți să citești și cînd ești decorporalizat, nimic nu te Împiedică, știi n-am toată ziua la dispoziție. Ai citit destul pînă acum ca să știi cum merge treaba. Wakefield știe cum merge treaba, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Nu fi caraghios, spune Maggie cu voce fermă. Wakefield a abandonat colegiul cînd avea douăzeci de ani, pentru a călători prin Europa. Marele lui Turneu a avut ca temă fantomele și Wakefield spera să poată localiza cîteva În vechile lor bîrloguri. În Paris, a participat la cursurile de arhitectură de la Sorbona. Prelegerile erau adevărate palate baroce, Întortocheate și fără de sfîrșit. Dar purtînd ferm În minte un anumit Paris literar, bîntuia noaptea pe străzi, intrînd În comuniune cu sufletul bătrînelor clădirilor. Realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tînără și zîmbitoare se apropie de fereastră. — Eu sînt, tati, Margot. M-am gîndit eu că te găsesc aici. Wakefield Își Îmbrățișează fiica, profund rușinat de nepăsarea lui. — Arăți grozav, iubito! Știi, tocmai m-am Întors... Cum ai dat de bîrlogul meu? — Am și eu sursele mele. Se așează lîngă el și comandă o bere. — Viața mea e o ruină. Psihiatrul meu spune că trebuie să stăm de vorbă. Desigur, iubito, spune Wakefield, Încercînd să-și Înăbușe neliniștiea, despre ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mâini. Cei care treceau pe lângă ei n-aveau nici cea mai mică idee de ceea ce se punea la cale și în ce încurcătură se aflau frații și Gaston. Pe stradă, înainte, urma un șir de baruri dubioase cunoscute a fi bârlogurile huliganilor. Era un colț întunecat, în spatele gării Shinjuku, care mirosea îngrozitor a urină și unde orice zgomot era înăbușit de trenurile care treceau fără încetare. Takamori și-a dat seama că într-acolo vor să-i atragă. Tomoe s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Supraveghea atent toate mișcările lui Kobayashi. A pândit o zi-două, în așteptarea ocaziei de care avea să se folosească. În după amiaza celei de-a treia zi l-a văzut pe Kobayashi, care stătuse toată dimineața în casă, ieșind din bârlog. Ca de obicei, i se vedea pieptul veștejit printre pliurile chimonoului murdar și lăbărțat. Endō și-a pus repede haina și a pornit în urmărire. Deși fusese senin de dimineață, spre prânz a început să se înnoreze în Yamagata. Razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sălbatic, mirosind a iarbă și a câine, a pământ și a Încăpățânată puritate. Dar străinul acesta e totuși băiatul meu, singurul meu băiat. — E pentru câinii tăi? Îl Întrebă, prefăcându-se că nu știe că era vorba de Battello Ubriaco - bârlogul acela abominabil, cuibul acela de trântori, de vandali și distrugători ai proprietății altora. — Trebuie să-i Îngrijesc, tată, se Îmbolnăvesc foarte des, lui Mabuse trebuie să-i scot măselele, a făcut abces. Știi că și câinii suferă de boli de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nu. Murise deja Înainte să cadă. O văzu pălind și Îi propuse să treacă el la volan, dar ea demară fără să răspundă. * * * „Costum nasol, un costum de croială clasică de la Cerruti, cu siguranță că n-a ieșit niciodată din bîrlogul ăsta”, bombăni Lucas Fersen atîrnîndu-și cu grijă haina udă În fața unuia din radiatoarele de la jandarmerie. Își uită iute ranchiuna trăgînd cu coada ochiului la Marie, care se schimba În biroul vecin. Făcu un pas Într-o parte pentru a avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe toți prietenii lui Nicolas, toate relațiile lui Chantal, și unul, și celălalt erau de negăsit. Fersen ridică din umeri. - Nu se vor putea hrăni la infinit cu amor și apă chioară, pînă la urmă tot au să iasă din bîrlog... - Poate că sînt În continuare pe insulă... - Echipele de ajutor le-ar fi dat pînă acum de urmă. Văzu că n-o liniștise pe Marie. Avea un presimțire urîtă cînd se gîndea la Nicolas, dar era inutil să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a fost Ceața Adâncă, doar clefăiam și ne scremeam și tot am scăpat. Las’ că scăpăm și de astă dată, ascultă-mă pe mine. Mormăi, ca un urs bătrân și obosit, care nu se mai Împacă nici măcar cu vechiul lui bârlog. O vreme, tăcu. Apoi, se fâstâci. - Păi, Începu el și se cam uită Într-o parte, dar nici eu nu eram mai breaz. Atunci... Cred că... N-am mai zis nimic și ne luarăm rămas bun. Prea puțini dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
târa picioarele. Orbise de tot, săracul. Le-am făcut semn celor ce mă urmau să coborâm spre peștera iernii. Am mers În tăcere, petrecut de cei din neamul meu, lupi neînduplecați care scoteau până și ursul cel mai mare din bârlog. - Și n-a mai rămas nimeni de pe vremea lui Moru? am Întrebat când am ajuns lângă colina În care zăcuseră dintotdeauna Vindecătorii neamului meu. - Ba da. Vreo două femei, că ele o duc mai mult decât oamenii, zise Zarge, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nervi. Televizorul bâzâia, de parcă ar fi fost invadat de paraziți. Era șase dimineața, iar Hugo nu sunase. M-am târât pe scară în sus, mi-am scos rochia de pe mine și m-am ghemuit în pat ca un animal în bârlog, înfășurând pilota foarte strâns pe lângă mine, ca nici un firicel de aer sau de lumină să nu mă poate ajunge. După o vreme, adăpostită, protejată, am reușit să adorm și, de data asta, din fericire, dacă am visat, imaginile derulate în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să vadă Rottweilerul ieșind din birou în stilul ei caracteristic: ca din pușcă. Imaginea asta aducea în peisaj un element de normalitate. — Domnule Fine, aș vrea să vorbim. În birou, vă rog. Hugo a urmat-o pe directoarea creșei în bârlogul acesteia și s-a uitat la numărul surprinzător de mare de monitoare care erau aprinse. Și-a spus că locul semăna cu un centru de control al traficului aerian. Nici nu avusese habar că procesul de conducere a unei creșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
circulație, se fac că muncesc, dar în sinea lor înjură de mama focului pentru că au fost scoși în stradă pe o astfel de vreme. E tacâmul complet, nici nu se putea altfel, hienele din presă nu puteau să stea în bârlog, au și adulmecat sângele. Uite-o pe-aia ce rujată e, parcă se pregătește să meargă la serată. Auzi, lasă zâmbetul ăla că mă enervezi. Nu vreau să plec nervos din casa mea. Mai bine spunemi ceva dulce... Femeia continuă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe care îl rememorăm, Robin Floyd, a găsit foarte înțelept ca Papa Secund, după ce se bucurase de toate experiențele vieții, să nu fie privat și de aceea de a fi răpit. În felul acesta, oamenii lui Robin ar fi dibuit bârlogul conspiratorilor, opoziția ar fi fost reconvertită, procesul de unificare a Europei scurtat, probabil, cu 20 de ani. Nefiind strict necesar să 234 DANIEL BĂNULESCU dacă există prin casă un singur aparat bun, normal, îngăduitor cu discurile, pe care, dacă așezi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aproape pentru sine. Cum să nu mă gândesc, privind locul, la izolarea lui Noica de la Păltiniș? Îi simt pe amândoi ca pe niște mari animale, ieșite din scara omenirii, făcând un pas înapoi, un singuratic și înfricoșător pas înapoi, căutîndu-și bârlogul, ca o fiară care se pregătește să nască, pentru a obține condiția exterioară a înșurubării în propriul lor gând. Cât de mult trebuie să ai în tine ca să vrei atât de puțin de la ceea ce este în afara ta? Mă uit la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de pe suprafața cu imaginea celor însuflețite... viermele la nebuni, bătrâna Wurm, în ceruri iar Grollfeueroaia în iad. Atunci o să primească Desirée locuința viermănoșilor, iar Bianca gaura lui Grollfeuer. DOAMNA KOVACIC: Ar fi o aventură excitantă, dacă am putea năvăli în bârlogul lui Grollfeuer și să ne punem să cercetăm totul și pe urmă să facem totul praf. BIANCA: De câte ori mă uit la un film polițist, atunci mă gândesc ce bine ar fi dacă am putea s-o lichidăm pe Grollfeuer, fără ca
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
hac lui Osama bin Laden (deși mulți, spun chiar cu convingere că ar fi o cacialma) și imediat întreaga lume a intrat în alertă și se laudă că a redevenit mult mai vigilentă, în ceea ce privește securitatea. Ambasadele SUA au intrat în bârlogul de la subsol, au tras obloanele la ferestre și se duc să-și cumpere țigări din târg doar cu tancul, multe armate sunt în stand-by (adică mai pe românește, cu arma la picior, gata de a riposta) și toată lumea diplomatică încearcă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]