434 matches
-
semnatarii "celebrului" număr al Dilemei din 1998, câteva pagini sunt alocate acestora, fie ei radicali, fie mai moderați, pentru că, explică autorul, suferind noi de boala bâlciului, într-o cultura amenințată mereu de provizorat, o astfel de civilizație este una "a bășcăliei, a vorbăriei goale, a miticismului, iar nu a miticului". Acum, când studiile despre Eminescu au permisiunea dar și datoria morală de a denunța abuzurile și contrafacerile din biografia poetului, mă întreb câte din importantele cărți de altădată (care au falsificat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o indignare abia reținută, fără ca acest lucru să-i afecteze judecata aproape întotdeauna lucidă și echilibrată "în oligarhiile de tipul celor din România postcomunistă nu e loc pentru naționalism, pentru sentimentul național, ca demnitate umană, fiind împins în deriziune și bășcălie postmodernistă sau repede etichetat ca extremist și antidemocratic, căci el deranjează buna companie a corupților distrugători de națiune"! (p. 96). În afara identității naționale, nimic nu poate fi durabil; nici o comunitate, nici o uniune nu a rezistat vreodată "exclusiv cu un fundament
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să fie. Dar ea, personal, proceda după preceptele auzite sau imaginate. Bea bățos secărică și făcea dragoste. Apoi umbla cu tractorul prin sat. Pînă a rămas grea se bucurase de toți flăcăii satului. Lumea este rea și întreabă fata în bășcălie: Anica, cu cine l-ai făcut? Cu tot satul, răspundea fata fără nici un fel de complex. Doar două fete din sat au urmat exemplul Anicăi și s-au făcut tractoriste. Cu comportament identic. Pe măsură ce se apropia sorocul, Anica era tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că slujitorii Domnului nu mișcă nici un deget în favoarea sa. Nu tu blestem, nu tu afurisenie, nici să-i pici cu lumînarea. Donose se plîngea de nenoroc, de ghinion, de nesimțirea celor din jurul său. Lumea se amuza și-l compătimea în bășcălie, ba chiar îl îndemna la lucruri necurate. Da' la vrăjitoare n-ai încercat? îi aruncă ideea un hîtru inconștient de consecințe. Nu, asta chiar n-am încercat-o. Donose a început demersurile și a ajuns la renumita Colentina, o femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să seducă asistența. În realitate, nu reușesc aproape niciodată să-și camufleze trivialitatea de fond, parvenitismul, instinctele primare. S-ar putea salva prin discreție și cumsecădenie. Dar asta li se pare o slăbiciune, un moft. Preferă încruntătura de vătaf sau bășcălia discreționară. Banii aduc, cred, cum spuneam la început, fericirea. Un fel de fericire. Cea râvnită de toată lumea. (De altfel, oamenii cu bani nu prea au timp și înclinație să se simtă nefericiți.) Trebuie spus mai degrabă că banii nu aduc
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
agitatorii, ideologii. Meritul e descurajat de o găunoasă retorică egalitaristă, când nu e pur și simplu amendat ca o subversiune. Câștigul e minim, piața - anemică. „A avea“ își pierde prestigiul și prețul. Răspunderile se anonimizează, lipsa perspectivelor induce indiferentism, pasivitate, bășcălie cinică. „Calitatea“ devine o deșertăciune. Tradițiile de tot soiul sunt culpabilizate ca niște poveri fără sens. Succesul se plătește cu acomodă ri degradante sau capătă un luciu suspect, de clandestinitate. Sunt încurajate eschiva morală, obediența, minciuna. Decenii întregi se trăiește
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe ceilalți și lăsându-ne acompaniați de ei. Pe scurt, n-ar strica să redevenim muzicali. Să conlu crăm, să evacuăm din mișcarea noastră publică stridența posomorâtă, notele false, zgomotul barbar. Să nu ne bucurăm doar de sudalmă, atac și bășcălie. Știu: nu poți surâde abstras, când ai buzunarele goale (deși unii au darul de a face și asta). Dar poți, măcar din când în când, să faci celor din jur cadoul disponibilității tale, să cauți „orchestrația“, „locul comun“ salvator, etosul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
frază, că Hobbes e inconturnabil, dar Scripturile sunt o farsă. 2. Nu șade bine să gândești discriminatoriu și nedemocratic, condamnând la deriziune credința unei majorități. Nu se cuvine să faci turnee în lumea arabă cu parodii la Coran, să faci bășcălie de Vishnu sau de Buddha în India, să batjocorești pe Moise în mediul iudaic, și nici măcar să pretinzi că toate tragediile grecești sunt, de fapt, scrise de unul și același asasin care a decis să păcălească lumea. Nu că nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
are registre variabile, discreții, modulații, nuanțe. Totul se rostește în același plan, unul al percuției nemiloase. Nu se spune decât ceea ce se poate striga. Râsul a fost înlocuit de sughițul măgăresc, ceremonia comunicării s-a redus la un soi de bășcălie răstită. E ca și cum coardele vocale ale tuturor ar fi devenit niște odgoane monotone, incapabile să reproducă mai mult de două-trei trepte ale sunetului. Această degenerescență e dublată de sentimentul psihotic al unora din compatrioții noștri că sunt singuri în oraș
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tupeul. Pledăm, în acest caz, pentru delegitimarea spiritului critic? Nu. Sugerăm doar dublarea autorității lui prin politețe și respect față de aproape, dublarea inteligenței prin bună tate, și dublarea libertății prin virtutea discernământului. Altfel ne vom sufoca în îndârjire, scrâșnirea dinților, bășcălie malignă, țâfnă și arțag. Și vom ieși din tranziție desfigurați, ca după un caft de cartier. Pentru o politică mai feminină Sunt o fire conservatoare. Nu-mi plac ideologiile de ultimă oră, activiștii modelor corecte politic, fundamentalismul ateu și feminismul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
prea triști, nici prea veseli. Vom fi „corecți“. Și nu vom întreprinde nimic, fără să așteptăm indicații clare de la centru. Informații utile România reușește, de veacuri, să ilustreze spectaculos alternanța, ba chiar simultaneitatea, unor afecte și situații ireconciliabile: dramă și bășcălie, râs și plâns, veselie și tristețe, vehemență și toropeală, indignare și conciliere. Ni se oferă zilnic, în ziare și la televiziuni, numeroase exemple. Asistăm la interminabile dezbateri în care și invitații și moderatorii deplâng catastrofe naționale ireparabile printre glumițe, replici
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
subterane, șantajele, traseismul. Rezultatul e o națiune în derivă, năucită de promisiuni niciodată împlinite, de un război de interese fără nici o legătură cu interesele ei reale. Totul se reduce la o interminabilă vorbărie, la isterii de gașcă, la caft și bășcălie. Imaginea noastră externă nu poate fi, pe acest fundal, onorabilă. O țară în care prim-ministrul și președintele, ca și respectivii lor susținători, își consumă o bună bucată de timp îmbrân cin du-se reciproc nu e de luat în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
gata de o tacla sinceră, în jurul mesei din bucătărie. În sfera „informalului“ intră, obligatoriu, stilul haios (engl. „funny“). Vorbitorul are o bună dispoziție indemo labilă. Totul e OK, nu trebuie să ne facem probleme, nu trebuie să devenim patetici. Mica bășcălie, glumița „de gașcă“, volubilitatea zglobie sunt de rigoare. Titlul conferinței, sau al comunicării, trebuie să conțină o poantă, un ce provocator, un șiretlic vesel. Nici o expunere fără o componentă de „entertainment“. O altă trăsătură caracteristică a pedagogului de școală nouă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
noi... Pur și simplu să recunoaștem că am greșit... A venit un bătrân, așa zis din ilegalitate, săracu’ nici nu știa bine citi... Nu mai țin minte cum îl chema, dar noi îi ziceam moș Teacă. Mă rog, făceam o bășcălie, așa, râdeam de el... Dar aici erau niște băieți deosebiți, unul și unu’, și pur și simplu n-am ajuns cum au ajuns studenții de la Pitești... Norocul nostru a fost că dintre noi... cei mai buni, cam 80%, au fost
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
apă (...)". "Foaie verde cal albastru" - zic eu, toate aceste bizarerii nu erau decât sindroame de murire ale limbii în el"22; pe de altă parte, Sorescu n-ar fi decât "un inteligent actor de calambururi ironice; acestea, traduse, devin metafizice, bășcălia sa poporană primește accente de mit și transcendență"23. Mai juste sunt afirmațiile lui Sîrbu privind literatura lui Eugen Barbu sau D.R. Popescu, deși judecățile sale sunt mai mult etice decât estetice, sancționând impostura, gloria literară clădită pe compromisuri: "Eugen
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
să le vadă direct în acțiunea de reprezentare a României pe Altețele Lor Regale, Principesa Margareta și Principele Radu. Aceasta e realitatea și acestea sunt faptele care ar trebui să genereze analiza activității Casei Regale și nu insinuările bolnave sau bășcălia iresponsabilă și dizolvantă a valahilor. Ce caută Principele Duda în lupta pentru președinție și cum se leagă această candidatură de speranțele unor români că monarhia ar putea reveni? Un prim răspuns pe care l-aș schița aici ar fi că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
timbrul era căzut de pe cerere" sau că "ștampila a fost pusă invers", spre indignarea neputincioasă a oamenilor cinstiți. Cum o majoritate zdrobitoare a sentințelor scandaloase sunt axate pe fleacuri de formă, ignorându-se fondul dosarului, impresia generală de corupție și bășcălie cu greu poate fi ștearsă din mintea oamenilor. Apoi e calitatea profesională și morală a magistraților și a angajaților Ministerului Public, adică cei care judecă și cei care întocmesc rechizitoriile în baza probelor administrate la dosar. Nu cred să existe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
expresiv și explicit despre adevărata obscenitate publică, precum și de relația cu personajul de mai sus, ca să nu mai fie nevoie să reiau tema). A mai fost vorba, de asemenea, de buna stăpânire a unei anumite tehnici de persiflare activă și bășcălie agresivă, tipic valahă, pe care personajul o avea nativ și pe care acum a putut să o transforme nestingherit în stilistică publică (de unde impresia falsă a profanilor că ar avea vreo urmă de talent literar). Lipsită de un cod moral
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sau structuri gramaticale importate. Când un român de peste Prut spune "Amuș îți dau un sunet" pentru "Te sun eu imediat înapoi", el pune în evidență o realitate culturală și lingvistică care nu are absolut niciun motiv să stârnească ilaritate sau bășcălie valahă dizolvantă. Nu e, în egală măsură, argument că ar fi vorba de limbi diferite, ci, doar, de ceea ce lingviștii descriu drept particularități ale unui grai. Tot pe același palier mai trebuie, totuși, subliniat ceva. De peste cinci decenii rușii au
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
chiar imbecili, majoritatea dintre ei. Insolența satirică a respectivului „săptămânal de moravuri grele” era menită să sancționeze prin zeflemea extremă viciile nației, exemplificând prin politicienii săi mai cu seamă. S-a mizat pe un grotesc coroziv și pe hilar, pe bășcălie, răspăr, pe circ și maimuțăreală, pe o fantezie pamfletară spectaculoasă, pe o categorie pe care aș numi-o scato-clovnesc. Jurnaliștii de la Academia Cațavencu au intuit și sancționat tocmai trăsătura suburbană a politicienilor români, zugrăviți în portrete demistificatoare: Ion Iliescu zis
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
nici cea mai bună carte a scriitorului cu pricina. O înscriem în categoriile straniu, ciudat, prolix, o așezăm în istoriile literare și așteptăm să vedem ce se va întâmpla. Dar nu e cazul nici să ne inflamăm alături de doritorii de bășcălie, nici să mimăm orgasmul dimpreună cu sufletele prea sensibile la literele frumoase. Mircea Cărtărescu, Orbitor. Aripa dreaptă, Editura Humanitas, 2007 TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Lecția de dans Florin L|Z|RESCU Am aflat recent, cu surprindere, că, pe lângă calitățile lui din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
replici precum cele de mai jos: — Mais c’est incroyable! C’est une excellent expression de l’espace mioritique! Comme elle est michteaux! Sau: — Futu-i, I’ve got to say this work exposes all over the place a high bășcălia concerning the futility of our entire existence! That lasă-mă să te las thing really moved the Oblomov in me! Sau: — Mein Gott, warum willte ich nur Arbeit, Arbeit, Arbeit? Für mich frecat menta ist am besten! Cum însă așa ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
salva, totuși, măcar în parte, în ochii săi, cu excepția odioasei (și pentru noi) plăceri a superficialității, fără nimic sfânt, care bagatelizează totul. într-o asemenea țară, Don Quijote n-are, în principiu, nici o șansă. «Nebuniaă donquijotească își pierde orice aureolă în fața bășcăliei (p. 331). La noi, Mitică a învins definitiv la locura și pe Don Quijote. El n-are ce căuta în această zonă unde iluzia ratează invariabil (și ne vine să spunem) zi de zi, ceas de ceas și în proporții de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Gârleanu, din Brătescu-Voinești, inhibat, neînțeles, retractil, izolat. Se regăsește în Don Quijote fiindcă acesta este un grandios iluzionist, invulnerabil la ridicol, cu nebunia gesturilor sublime în sânge. Ar dori, ca și modelul său, să sfideze teroarea, să nu-i pese de bășcălia stupidă, să urce una după alta toate treptele nesupunerii, inconformismului și revoltei. Și, în final, să triumfe. Dar să stăm strâmb și să judecăm drept (mă las contaminat de stilul paremiologic al scriitorului): Don Quijote este un caz rarisim chiar și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de tot vulgară este înțelepciunea care-l compromite și-l ridiculizează. Soarta profeților, a vizionarilor, a «nebuniloră, la noi, e să ajungă la o criză de lehamite, să se scârbească, la un moment dat, de ideile lor. La limită, prin bășcălie, orice Golgota devine talcioc (p. 330). Drama este că suntem mereu prea deștepți, prea învârtiți, prea șmecheri. Ne vom vindeca vreodată? Octavian Paler nu pare să aibă mari speranțe. înclin să i dau dreptate. Cu tot regretul. 7. Intelectualii și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]