428 matches
-
lichidul amniotic, Înconjurat de ochi triunghiulari, de tălpi imense, Încrustate cu zodii, și dinți ce clănțăneau de frig nu venise de la sine. Poate că acolo Își avea rădăcinile infernul său... Cine spusese că acolo-i paradisul? Era posibil totuși ca bășica transparentă În care se trezise Închis, străbătută de vinișoare și Înconjurată de cordon ombilical, să nu fi aparținut pântecului matern. Nu cumva „alambicul” În care Își pierduse liniștea somnului dintotdeauna aparțineau unei anumite doamne ce se numea Mathilda și căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
kilometru; și fiecare aparat dintr-acesta uimitor făcea parte dintr-un șir nesfîrșit care-i înconjura cu desăvîrșire mica lui navă. Din acel noian de aparate îi veni lui o idee. Începu să fiarbă în camera de comandă ca o bășică de gaz atomic. Era atît de puternică efervescența, încît o clipă rămase incoerentă. Dar cînd se concentra, mintea uluită a lui Hedrock înțelese că gîndul titanic nu este pentru el ci despre el. ―...locuitor de pe... fără sens... informații nouă sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Peste tot numai pene, praf, scaieți și muște. Spunea nepotu-meu că-ți vine să te spânzuri acolo în gardă, te pișcă muscoii, te arde locul, îți lasă numai blânde, îți intră în nas, în ochi, te ustură pe gât, faci bășici și îți fierb picioarele-n bocanci. Cam toți de-acolo trăiesc vara cu litoralul, mai o cameră închiriată, comerț pe plajă, fetițe pentru amatori, da’ în restu’ anului e jale. Și urlă vântul ăla de cum începe toamna... Ai văzut bisericile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să merg mai departe, trebuie să ducă undeva. După un colț, piața de pește. Merg agale, deasupra soarele se-mperechează cu zidul, rămân împreună, uniți ca două verigi. Pe tarabe stau crapii uriași, spintecați, cu lapții și icrele la vedere, cu bășicile albe încă pline de aer, cu măruntaiele groase și inima vânătă, cleni cu solzi alungiți, ca niște ochi de cristal, știuci ascuțite, dințoase, gata să țâșnească prin aer, zvâcnind din cozi sângerii, bibani dungați, cu spinări împodobite de țepi, lini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu îi mai dăruiesc flori? Poate și ea se gândește la același lucru. Și-a pieptănat părul după urechi. Stă în fața ferestrei, prin care pătrunde o lumină vie, ușor filtrată de bumbacul perdelei. Îi privesc profilul, buzele decolorate sunt două bășici de carne ursuză. Există multe gânduri pentru mine în buzele acelea, poate împotriva mea. Mă ridic, umplu o căniță de cafea și beau. Vrei puțină cafea? — Nu. Îmi mai umplu o căniță și o beau. Elsa s-a tăiat. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
frecându-se sus, pe coapsa dreaptă. — Adriana! Ce limbaj e ăsta? Mie să nu-mi vorbești așa în casa asta. Doamna de Souza coborâ vocea și adoptă un ton liniștitor. — Vino încoace. Ești bine? — M-am ars. O să se facă bășică! — Îți aduc într-o clipită niște Neosporin. Dar mai întâi aș vrea să discut ceva cu tine. Înțeleg că ești — — Mama, te rog, te rog, te rog, putem să discutăm când mă întorc? Am întârziat deja, vezi și tu, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
doilea rând pentru că dificultatea este continuu agravată de contradicțiile și de instabilitățile de conduită ale ființelor umane cu care împărtășesc, ca să spunem așa, casa, mâncarea și uneori patul. A dispărut stăpânul, stăpâna nu apare, câinele Găsit își revarsă melancolia și bășica pe banca de piatră care nu folosește decât pentru meditații. În clipa aceea, Cipriano Algor și Marta ieșiră din olărie. Găsit alergă spre ei, în astfel de momente are impresia că, în sfârșit, va înțelege totul, dar impresia n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Șoferul frânează, oprește, stinge farurile, să se dezmeticească. Strada dispare. Tăcerea aceeași, fără sfârșit. Învârte din nou cheia de contact, motorul pornește, lumina pornește. Hodoroaga pornește, șoferul își freacă, nervos, sprânceana, negul de la coada sprâncenei. Trosnesc pârghii gheare șuruburi, pocnesc bășici alămuri arcuri. Dinozaurul se târăște îndărăt, apoi spre dreapta, până în bordură, reușește întoarcerea. Reintră pe ulița moartă. Ușa larg deschisă. In rama de lemn vechi, nimeni! Șoferul privește încordat, prin geamul murdar al cabinei. Nu, în ușă nu e nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
voie, în noaptea asta. În clasă mă strigau Bolero. Făceau bășcălie de mine, asta era, mă luau în balon, cum se zice. Umflau umflau balonul, cât cuprinde. Când să mă urc în nacelă, pârț. Când să intru și eu în bășică, în ultima clipă, când să, gata,pârț. Ei, bășcălie... Cu ochiul și cu tifla, ca la noi, asta era. Se lăuda, dom’ Tolea, că așa era făcut. Hainele, vorbele, suceala, poveștile, totul, să arate ce grozav e grangurul. Dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ac urateța scrisului său vădește o pictură lentă a slovei și un țesut liniștit al matricei, în aparență lină. Altfel poetul n‐ar fi ajuns la acele poeme ca El Zorab, în care totul e o construcție de spume, de bășici ușoare, transparente, o dantelărie verbală aproape imponderabilă. Cu Coșbuc pleacă un suflet candid, ca o scamă de păpădie. T . ARGHEZI (Din Steagul, organ al Partidului Conservator, București, Duminică 12 mai 1918 ). Dimitrie Anghel (1872‐1914) Dimitrie Anghel este poetul și
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Și noi trebuia să îi respectăm amintirea duhnind a usturoi de spion român printre românii deportați în '42 în mama lor, Rusia, unde, ca să reziste frigului, mânca usturoi, era încărcat prin toate buzunarele și căptușelile cu chibrituri, avea untură în bășici de porc, unguent pentru piele la -78o când și cerul crăpa de ger și stelele cădeau bucăți de-a valma. F ocul își ridică limbile verzi, întâi prelingându-se timide pe pământ ca apoi, copilăroase și zburdalnice, să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
poate să-mi fac rapid o mască facială. O oră mai târziu, Lissy apare În ușa camerei mele Îmbrăcată În jeanși, un top negru strâmt gen corset și pantofii Bertie cu toc, care, din Întâmplare, știu că mereu Îi fac bășică la picior. — Ce zici ? spune, pe același ton casual. Vreau să spun că n-am sărit calul cu pavoazarea... — Nici eu, spun, suflând asupra celui de-al doilea strat de ojă. Vreau să spun că nu e mare lucru, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mi drumul spre Saint Gilles. Drumul este mai mult printre bălării și buruieni, iar dacă te oprești, te năpădesc țânțarii. Singura alternativă este să-mi continui drumul fără pauză până la destinație. Altfel voi avea fața, mâinile și picioarele pline cu bășici și umflături de la țânțari. Inclin să cred că în planul originar al lui Dumnezeu când a creat universul, s-a strecurat o mică eroare, aducând în existență aceste mici creaturi. Ajung la Saint Gilles în primele ore ale după amiezii
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
poți, de asemenea, să privești în interiorul gurii lor, pe care Doré a lăsat-o deschisă, gâfâind, și de acolo mai departe, în gâtlej, și pe urmă și mai departe, în adâncul măruntaielor. Plămânii sunt pe cale să se formeze, inima crește, bășica înotătoare se chircește. Acest fel de a privi al bunicului m-a urmărit întreaga viață. La muzeu - în acea prea scurtă perioadă - am văzut nenumărate asemenea „pete“ pe marile capodopere. Da, ochii mei le căutau, împinși de o dorință neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
drumul meu către dragostea adevărată nu erau deloc. Pașii pe care îi făceam erau atât de mici și de poticniți încât ai fi zis că sunt încălțată cu o pereche de cizme noi cu tocurile defecte. Cu călcâiele pline de bășici și tăieturi, cu carnea înroșită, fiecare pas - cu un picior parcă mai scurt decât celălalt - era o cumplită agonie. în săptămâna de după petrecere m-am gândit foarte mult la Luke. De fiecare dată când îmi aminteam cât de urât mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
orgasm, dar am mimat extazul în speranța că, dacă mă aștepta cumva pe mine, atunci o să se grăbească și-o să termine. Dar Chris a continuat să pompeze, până când a început să mă doară. Probabil că aveam să plec acasă cu bășici. Apoi m-am gândit că poate Chris face parte din tagma bărbaților care consideră că n-au satisfăcut o femeie până când aceasta nu are mai multe orgasme. Așa că am mai mimat vreo câteva ca să-l fac să termine. Dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îi deschideam doar cât să înfig sapa în pământ, dar nici asta nu mă ajuta, și cu ochii strânși vedeam chipul tatei, și în vreme ce pământul se fărâmița, mă gândeam la vărsatul de vânt, dar n-am vrut să-mi imaginez bășicile, și atunci, deodată, s-a auzit un sunet de talangă, am ridicat privirea și am văzut cum se apropie baraca, trasă de doi măgari, și unul avea o talangă de gât, și baraca era mare de tot, și era vopsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lângă ștergătorul drept de parbriz. Se lovise cu ea de un obiect rigid când fusese aruncat din scaun și, cum stăteam acolo, pe suprafața ei se forma conturul unui semn, pompat în afară de presiunea lui arterială muribundă sub forma unei uriașe bășici cu sânge - semnătura sub formă de triton a siglei de pe radiatorul meu. Oprită de centura de siguranță, soția lui stătea la volan, uitându-se la mine într-un fel ciudat de formal, cu ochii mari, nesigură parcă de ceea ce făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
într-un con de umbră ce-l lasă o gheretă de răcoritoare însă n- are mult de așteptat. Merge câteva stații și coboară cu valiza imensă, balansându-și greutatea dintr-o mână în alta. Își privește mâinile aproape a făcut bășici de la geamantanul exagerat de greu. Abia așteaptă să își vadă prietenii din copilărie și rudele. Are destul de multe dar el este singurul urmaș. Intră în gang și trece mai departe și-a reluat locul din bucătăria de vară unde este
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cracul pantalonului suflecat, cu Mona în genunchi pe covorul de la picioarele mele, strâng în pumni așternutul și scrâșnesc din dinți. Cu spatele arcuit, toți mușchii mi se crispează preț de câteva secunde bune. Așternutul e rece și leoarcă de sudoare. Bășicile astea îmi acoperă aproape toată talpa, ca niște pungi pline cu ceva moale și gălbui. Sub stratul de piele moartă, în fiecare bășică se vede câte o formă solidă, închisă la culoare. Mona zice: — În ce-ai călcat? Înroșește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
toți mușchii mi se crispează preț de câteva secunde bune. Așternutul e rece și leoarcă de sudoare. Bășicile astea îmi acoperă aproape toată talpa, ca niște pungi pline cu ceva moale și gălbui. Sub stratul de piele moartă, în fiecare bășică se vede câte o formă solidă, închisă la culoare. Mona zice: — În ce-ai călcat? Înroșește o pensetă la bricheta de plastic a lui Stridie. Întreb care-i treaba cu anunțurile pe care le dă Stridie în ziare. Lucrează pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
număr: 1, 2, 3... Mona zice: — Și alți membri ai cercului nostru de vrăjitori fac asta, dar a fost ideea lui Stridie. Zice că planul e să submineze iluzia de siguranță și comfort pe care o au oamenii. Sparge o bășică cu acul și dinăutru cade ceva. O bucățică de plastic maroniu plină de puroi împuțit și de sânge, care aterizează pe prosop. Mona o întoarce cu acul, și puroiul galben se îmbibă în prosop. O culege cu penseta și zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
limba. Gâtlejul i se ridică sub piele și se îneacă. Flutură mâna la nas și clipește repede. În halul ăsta pute puroiul galben. Șterge acul pe prosop. Îmi ține degetele piciorului cu o mână și cu cealaltă sparge o altă bășică. Lichidul galben împroașcă o mică explozie și pe prosop ajunge jumătate dintr-un coș de fabrică. Îl ia cu penseta și-l șterge pe prosop. Cu fața încrețită în jurul nasului, se uită la el de aproape și zice: — Îmi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
prosop ajunge jumătate dintr-un coș de fabrică. Îl ia cu penseta și-l șterge pe prosop. Cu fața încrețită în jurul nasului, se uită la el de aproape și zice: — Îmi spui și mie ce se-ntâmplă? Sparge o altă bășică, din care sare cupola rotunjită a unei moschei, plină de sânge și secreție. Mona îmi trage din picior cu penseta o farfurioară. E pictată de mână cu o bordură de trandafiri roșii. Afară, în stradă, urlă o sirenă de pompieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cupola rotunjită a unei moschei, plină de sânge și secreție. Mona îmi trage din picior cu penseta o farfurioară. E pictată de mână cu o bordură de trandafiri roșii. Afară, în stradă, urlă o sirenă de pompieri. Dintr-o altă bășică puroiește frontonul unei clădiri de bancă în stil georgian. Din următoarea bășică sare acoperișul unei școli. Asudat leoarcă. Respirând adânc. Strângând din răsputeri așternuturile jilave și moi, scrâșnesc din dinți. Cu ochii țintuiți în tavan, zic: Cineva omoară modele. Scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]