KorAP: Find »[drukola/base=băț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...135 >

3,370 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354

a pus la pămînt și că Îți trage șuturi, toți Îți trag. Tu plîngi, dar nu de mila ta. Tu plîngi pentru ea. Poliția vine și te ia la secție. Îți spun că a fost o tîmpenie că ai aruncat bățul pe teren, căci fulgerul lovește În punctul cel mai Înalt. Așa că tu ai fost cel care a omorît-o. Un accident. Alt accident. Dar poliția se poartă frumos cu tine. Amabili. Înțelegători. Uneori Încă Îi poți vedea chipul, atît de rece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
tinerii făceau la fel. Era normal Schimb canalele: reluări din Please, Sir. 0000000000000000000000000000ți-o aduci aminte pe domnișoara Hunter, Bruce. De la școala primară din Penicuik. Sigur Îți amintești de cît de crud se purta cu tine. Era femeia uscată ca un băț și pipernicită care te victimiza cu o ardoare mult mai intensă decît sadismul nonșalant pe care Îl manifesta față de ceilalți elevi. Părea atît de personal. Uneori te lua deoparte, te zgîlțîia și Îți șuiera În ureche, — Știu cine ești Robertson

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

-i drept mult mai instruit, un bunic care-i vorbește tot timpul despre lucruri, multe neștiute de ea, și va sta lângă el, atâta timp cât Îngerii și drăcușorii care-o mână de colo-colo se vor Înțelege și nu-și vor pune bețe În roate unii altora. Problema Uniunii Europene s-a șters deocamdată din gândurile lui Antoniu, a căpătat o nouă traiectorie probabil, dar asta nu Înseamnă că a fost pe de-a-ntregul uitată. Ceea ce Îl miră este că În ghetou nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

După câteva Încercări jalnice, am reușit să-mi aprind o țigară. Imediat, Else Oloaga se deplasă spre proiector, cărând filmul serii În poală. Era același film, Refugiu, pe care Îl difuzam Încă o săptămână. Acționă mânerele (care arată ca niște bețe de schi În miniatură) tăcută, Își ridică privirea și urmări raza În care praful plutea dinspre cabina de proiecție, deasupra capetelor negre din cinematograf. Am recunoscut imaginile recreate pe ecran. Erau despre Marele Premiu al Germaniei din Nürnberg de anul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
său. Mi-am stins țigara și mi-am băgat chibriturile În buzunar. Nu mi s-a explicat de ce, dar știam că lui Otto Îi plăcea să se joace cu focul și Else Oloaga m-a rugat să nu las vreun băț aruncat pe acolo. Dacă ar fi știut ce mi se Întâmplase! Dar nu, colega mea stătea În continuare cu privirea ațintită pe ecran, cu mâinile neobișnuit de late odihnindu-se insensibile pe roțile de cauciuc. Își pieptănase părul după urechi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
panoului. — Cred că toți care-ți pasează ar trebui să știe din start că o să piardă. După care i se alătură prietenului său. Împreună Începură să se Învârtă În jurul panoului, care scârțâia ca balansoarul mamei, apoi bătură darabana cu niște bețe În dosul băncii - cântând În cinstea mea: - Knirsch, knarsch, arsch, arsch... Knirsch, knarsch, arsch, arsch... Asta a pus capac: m-am trezit. Într-un final, mi-am dat seama că bătea cineva la ușă, repetându-mi numele. Confuz, am ridicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
apoi peste țigările mele Moslem. — S-a Întâmplat ceva? Înainte să mă așez, am pus tabachera pe un raft cu cărți. Domnule Knisch, putem să vă facem treaba mai ușoară... Mulțumesc, nu sunt fumător. Dar la fel de bine vă putem pune bețe-n roată. Dar fiindcă sunteți o persoană inteligentă și eu nu am antene radio, vă sugerez să alegem prima variantă. În caz contrar va trebui să mă urmați la secție, iar asta ar Însemna să... Haideți să reformulez: ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Siegfried Vogelsang, acesta era un sergent pensionat cu viziuni clare despre legislație și vicii, dar cu un control defectuos asupra propriilor fluide corporale. — Am făcut, desigur, ceea ce mă rugase domnul Vogelsang, Încercând s-o țin pe Chérie ocupată, aruncându-i bețe cât mai departe de adulatorii de trupuri bronzate. Cine era Chérie? Pudelul lui Heino, lăsat de obicei să alerge liber. Cine era Heino? Proprietatul pivniței cu cărbune de pe colț. Cine era Adolf Koch? Dar... — Din păcate, n-a mers prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Cine era Heino? Proprietatul pivniței cu cărbune de pe colț. Cine era Adolf Koch? Dar... — Din păcate, n-a mers prea strălucit. La Început Chérie a alergat Într-un arc larg, apoi, plictisindu-se de asta a Încercat să-mi ia bețele chiar din mână. După un timp m-am săturat și eu. Sergentul Vogelsang putea să-și rezolve problemele și singur. Eu aveam de gând să merg cu bicicleta până la restaurantul de lângă râu și să termin textul la care lucram. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
dar care era gata să plătească prețul libertății. — E o fotografie de pașaport, explică Wickert. Mărită. Dora aceasta, ai cărei ochi mici, granulați, mă priveau acum, era mai degrabă o fetiță, decât femeie. Probabil că avea membre fragile ca niște bețe rupte și șolduri de băiat. Nici urmă de machiaj - sau poate o idee, În jurul ochilor. Era greu de spus pentru că fața i se vedea granulată. Nu puteam distinge nici dintele ciobit din față, de după buze. Dintre haine nu se putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
rândul meu, ce aveau și ele. Cu toate acestea, oricât m-am sucit În fața oglinzii, n-am reușit să descopăr nici măcar o urmă de despicătură. Probabil că Anton se referise la altceva. Dacă singura diferență era că băieții aveau un băț și fetele, o crăpătură, atunci clitorisul trebuia să fie altceva decât un penis mai mic. În acest caz, sigur aveam și eu așa ceva. După investigații Îndelungi, am tras concluzia că era probabil ascuns Între scrot și anus. Anton Îmi spusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
i-am făcut cu mâna, a dat din umeri și Începu să dribleze din nou spre casă. Ajungând la a treia curte, am observat băieți mai mari, stând pe balustrada din casa scărilor de la parter. Unul din ei cioplea un băț de lemn, Încordat și concentrat. Se pare că nu avea un cuțit prea ascuțit; așchii mici de lemn săreau dintr-o parte În alta. Neavând altceva mai bun de făcut, celălalt băiat arăta nonșalant spre un punct dincolo de curte. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
seară, șovăind, ca și când s-ar fi aflat Într-un moment de impas. Else făcu cu mâna; băieții dădură din cap cu Îndârjire; muștele se Împrăștiară. (- „Tu cheamă-ne doar“, mormăi unul din băieți. - „Venim imediat“, replică celălalt, verificându-și vârful bățului.) Apoi, de undeva de sus, de la o distanță de la care se poate auzi ceva, colega mea adăugă pe un ton nou: — În schimb, prietena lui Sascha. Dora asta. De data asta, e timpul să explice Else. Mi-era cam greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
hotărât să rămână Într-o seară peste program, când Apollo era Închis pentru una din sesiunile private ale lui Stegemann. Când Hauptstein a intrat În foaier, l-a și Încolțit cu scaunul cu rotile. Țeapăn de parcă ar fi Înghițit un băț, acesta susținuse că filmul În care jucase și fiul ei a fost proiectat doar În cinematografe selecte. În plus, se vedea nevoit s-o Înștiințeze că toate scenele În care apărea fiul ei, „au avut de suferit În lupta cruntă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Din păcate, din cauza Întunericului, n-a reușit să deslușească cine erau, așa că Anton și-a luat rămas bun de la doamne și a traversat strada. — Mai Întâi am vorbit cu portarul... — Rusul ăla care face cuvinte Încrucișate? Ăla slab ca un băț? Nu, un bavarez cu niște picioare cât frunzele de palmier. I-am explicat că vreau să vizitez camera 202. Ăsta e numărul corect, nu-i așa? Am dat din cap aprobator. Dar portarul s-a uitat la mine de parcă aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
fi putut să o ia cu el pentru că ar fi trezit suspiciuni. Însă asta nu Însemna că haina trebuia s-o sfârșească urât. M-am dus la ea și i-am cercetat buzunarele. Jumătate de piaptăn, ceva puf și două bețe de chibrit folosite. Ambele buzunare interioare se dovediră a fi goale. La naiba. Cel care era În spatele acestui haos, luase portofelul lui Anton, Împreună cu ultimele reichsmark. Acum am băgat de seamă că două dintre ferestre erau sparte și că cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

Iar acum se cuibărise, în sfârșit, bine mersi, în siguranță, la adăpostul fortăreței oaselor mele, părăsindu-și tovarășul nesăbuit, lăsându-l să se descurce singur într-o lume a băieților dominată de jambiere de fotbal și garduri de țăruși, de bețe, pietre și bricege, de toate primejdiile care au umplut-o pe maică-mea de presimțiri negre și împotriva cărora am fost prevenit iar și iar și iar. Și iarăși. Și din nou. Și încă o dată. Prin urmare, testiculul meu stâng

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mei din copilărie. Chipuri asemănătoare cu al meu! Doar că evoluează pe un fundal de ziduri albe, soare orbitor și vegetație tropicală țepoasă. Și nu-i nici Miami Beach! Nu, sunt chipuri din Europa de Est, dar la numai o azvârlitură de băț de Africa! Bărbații în pantaloni scurți îmi amintesc de instructorii-șefi din taberele de vacanță evreiești unde lucram vara în anii de studenție - numai că aici nu-i nici vreo tabără de vacanță! E acasă! Ăștia nu-s profesori de liceu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

o femeie care ședea și cosea, cosea, cosea, și-l anunță: — Ți-o prezint pe doamna Eckman. Coral Musker Își scoase mâna de sub pătură ca să protesteze, În timp ce dansa și dansa și dansa sub reflector, iar producătorul o lovea cu un băț peste picioarele ei goale, spunându-i că nu-i bună, că Întârziase o lună, că-și Încălcase contractul. Și În tot acest timp ea dansa și iar dansa, fără să-l bage În seamă, În timp ce el o tot lovea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
peste picioarele ei goale, spunându-i că nu-i bună, că Întârziase o lună, că-și Încălcase contractul. Și În tot acest timp ea dansa și iar dansa, fără să-l bage În seamă, În timp ce el o tot lovea cu bățul peste picioare. Doamna Peters Își Întoarse fața spre soțul ei și-i spuse: — Berea aceea. Stomacul meu nu se mai liniștește. Face atâta zgomot, că nu pot dormi. Domnul Opie visa că urca niște scări largi, cu trepte de marmură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
plate și monotone de lângă Nottingham, Într-o duminică, micul grup de mineri cu care fusese cândva la vânătoare de șobolani, apoi un câine pe nume Spot. Câinele intra și ieșea din grajduri În timp ce ei stăteau toți În cerc, Înarmați cu bețe. Afară avea loc o discuție În contradictoriu, dar nu putu recunoaște nici una dintre voci. Mașina se oprise, dar motorul fusese lăsat să meargă molcom. Apoi ușa șopronului se deschise și lumina săltă În sus, spre saci. Se ridică ea Însăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

și zice: — Deci care-i experimentul? Mâine o să știu dacă există o relație cauzală. Un tipar real. Doar treaba mea e să spun povestea. Bag pagina 27 în tocătorul de hârtii. Vorba grea nu ologește, numai piatra te lovește și bățul te altoiește. Nu vreau să explic nimic până nu o să fiu sigur. Deocamdată e doar o ipoteză, așa că îl rog pe șeful meu să-mi lase un răgaz. Avem amândoi nevoie de odihnă, Duncan, zic. Hai să mai vorbim mâine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
se temea să facă sex cu străinii. Sau, și mai înainte, să fie mușcat de purici. Sau să bea apă netratată. Sau de țânțari. De azbest. Imaginați-vă o boală de care vă molipsiți prin urechi. Piatra te lovește și bățul te altoiește, dar acum și vorbele pot să ucidă. Această nouă moarte, această molimă poate veni de oriunde. Dintr-un cântec. Dintr-un anunț la difuzor. Dintr-un buletin de știri. Dintr-o predică. De la un muzicant de pe stradă. Poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
câțiva ani de relatări de presă. Să trec prin câteva role de microfilm. — Vezi să nu te uite Dumnezeu acolo. Să nu crezi că, dacă Duncan a murit, ai scăpat de treaba aia cu copiii morți. Piatra te lovește și bățul te altoiește, dar ferește-te și de vorbele cele blestemate. După cum aflu din microfilm, în 1983, în Austria, la Viena, o asistentă medicală în vârstă de douăzeci și trei de ani i-a administrat o supradoză de morfină unei bătrâne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pungă de hârtie maro și trage de-acolo ceva învelit în folie. Desface folia la un colț; începe să miroasă a usturoi și mirodenii. La radioul cu ceas, curva gravidă nu se mai oprește din plâns. Piatra te lovește și bățul te altoiește, dar și vorbele pot să rănească de moarte. După cum scrie în Town & Country, corespondența personală frumos caligrafiată, pe hârtie de lux, este din nou foarte, foarte, foarte la modă. În Estate e un anunț care zice așa: În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]