447 matches
-
rigolei să descurce lanțul, abia își stăpânea pornirea să-i tragă un șut. Așa. ca de bine te-am găsit, Milică, fi-ți-ar mintea și căpățâna aia seacă, da, cu toată puterea, să-l proiecteze cu capul în vitrina băcăniei, în belșugul de mezeluri-brânzeturi-băuturi. Nu se putu abține și chiar o făcu. Reținut însă, cu grijă să nu-l dezechilibreze. Gestul și intenția contează totuși mai mult decât încărcătura: ori că tragi cu alice pentru rațe, ori cu gloanțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Rezidenții dădură iremediabile erori, se volatilizară sau se umplură de pete, catedrala își deformă un turn, iar băiatul continuă să pedaleze în gol fără a înainta, repetând mișcarea de aruncare a ziarului. Întâmplarea făcea ca Samuel să se întoarcă de la băcănie și astfel să devină martor al evenimentului. Computerele de agrement rezolvă situațiile excepționale prin finaluri indecise. Acest lucru e cunoscut. Imediat, o ceață ivită din senin acoperi cu totul catedrala, băiatul, copacul și rezidenții. De fapt, acoperi întreaga stradă. Samuel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
omului, a trebuit să mă mut la altă gazdă și să mănânc la un casap, un fel la dejun și unul seara, așa că trei luni am suferit necontenit de foame, mai ales seara, când mă uitam cu jind la vitrinele băcăniilor și cofetăriilor). Și, mai ales, eram oameni mari, pentru că aveam idei, un ideal, pentru care trăiam. În adevăr, nu trăiam decât pentru acele idei, care erau singurul lucru important în viața noastră. La școală, învățam bine, pentru că nu eram proști
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de târg. Prin valea ei largă, Ozana își mișca strălucirea în curbele grațioase ca niște șolduri de femei adormite ale meandrelor ei. În fund, cu aspect de nour, Halăuca, nemăsurată și obeză... Ne-am oprit, conform tradiției venerabile, la ilustra băcănie "Tomovici", veche de peste jumătate de secol, condusă acum de un subaltern. La o masă de crâșmă dintr-un colț, pe care un băiat a curățit-o, cu un șorț murdar, de resturile unei gustări anterioare, am consumat fără furculițe, mezelurile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
însoțite de obligatoriile pahare de vin cu borviz. Ca să ne conformăm complet locului și împrejurării, am ciocnit paharele pline. Adela oficia cu o delicată stângăcie acest ritual, în care era cu totul novice. În jumătatea de oră petrecută acolo, prin băcănia istorică s-a perindat o mulțime de lume, cea mai mare parte vilegiaturiști de la Văratic, Agapia și Neamț, cercând, gustând, întrebînd de preț, bărbații - calm, femeile - agitat, mirîndu-se ori indignîndu-se de prețuri, afirmând la fiecare articol că "la Iași" ori
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
își juca umerii pe rând, repede, cum făcea în copilărie când căpăta o jucărie de mult dorită. În vremea cât m-am dus la telegraf să anunț la Bălțătești că ne întoarcem după masă, Adela, invitată de nevasta negustorului de la băcănie, s-a dus în locuința ei să se scuture de colb. Când m-am întors, am găsit-o cu o mâță albă în brațe. Erau în tandrețe. Adela îi făcea declarații de amor, numind-o "mițulică, hoață mică și prostuță
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
odată o problemă. După ce spuneam urarea „Hristos a înviat!” și venea răspunsul „Adevărat a înviat!”, ciocneam ouăle. Ghiță le spărgea pe toate, așa că noi, ceilalți, am intrat la bănuială. Am aflat apoi că Ionel Antal l-a văzut cumpărând de la băcănia de lângă noi un ou roșu de lemn. Atunci l-am pârât la mama, care, după ce s-a gândit un pic zâmbind, a decis ca Ghiță să dea, drept pedeapsă, toate ouăle înapoi la copiii păgubiți Oare pot uita plăcintele poale
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ochelari negri și un barbișon subțire. Cu beretă și ochelari, Marius stătea la colț și le deschidea oamenilor ochii. ― Casa Zebrei, arăta el cu degetul scheletic. A unor albi. Apoi degetul continua În josul străzii. ― Magazin de televizoare al unor albi. Băcănie, a unor albi. Bancă... Frații negri se uitau În jur... ― Ați priceput. Nici o bancă. Nu dau credite la negri. Marius voia să devină avocat public. De Îndată ce termina Dreptul, avea să dea În judecată orașul Dearborn pentru discriminare În acordarea locuințelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
niciodată. În cele din urmă, am Început să mă gîndesc la ei ca la “cei de odinioară”. Nici mîncare n-am găsit. Și poate de-asta nici nu erau și alți șobolani. Poate că, Înainte să devină librărie, prăvălia fusese băcănie sau brutărie. Acum nu mai era nimic de mîncat, decît hîrtie. Și totuși, explorarea mea răbdătoare, noapte după noapte, a kilometri Întregi de tunele mi-a adus În cele din urmă recompense care, din punctul meu de vedere, erau superioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
le tipărise el Însuși Într-o prăvălie din piață. Transformase foile nelipite Într-o carte băgîndu-le, ca Într-un sandviș, Între două coperte de carton maroniu, dînd găuri În cotor și cosînd tot acest talmeș-balmeș cu ață albă groasă, de băcănie. Mie personal mi se părea că arată ca naiba. Însă era normal ca eu să am atitudinea asta, dată fiind experiența mea de viață. Scrisese titlul de mînă pe fiecare exemplar, cu cariocă albastră și litere mari, de tipar : SALVAREA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
rupt orice legătură. Noi ne tragem direct din fiul cel mai mic al marinarului, care s-a întors la Giurgiu, pe unde mâncase străbunicu-său pește, mai mult de nevoie decât de voie. 1877 îl prinsese în Bosnia, unde ținea o băcănie într-o comună de ciribiri. Băcănia i-a fost rechiziționată, iar Marcos s-a văzut bucătar de campanie în reduta Griviței, chiar sub focul rușilor și românilor. Un obuz i-a lovit cazanele și s-a văzut prizonier la români
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
direct din fiul cel mai mic al marinarului, care s-a întors la Giurgiu, pe unde mâncase străbunicu-său pește, mai mult de nevoie decât de voie. 1877 îl prinsese în Bosnia, unde ținea o băcănie într-o comună de ciribiri. Băcănia i-a fost rechiziționată, iar Marcos s-a văzut bucătar de campanie în reduta Griviței, chiar sub focul rușilor și românilor. Un obuz i-a lovit cazanele și s-a văzut prizonier la români, cu un picior tăiat la lazaretul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
comună. * Bunica Ecaterina Sasu era o țărăncuță cu patru clase, mai tânără decât bunicul cu vreo 15 ani, știau ei ce știau, flăcăii mai tomnatici din sat, unde umbla vorba că și găinile sunt curve, căci mai toate crâșmele și băcăniile erau patronate de evrei, mari amatori de prospături și delicatese. Mărunțică, dar cu o voință de fier, și-a folosit instinctul de conservare să-și crească cei patru copii: Ana, Gheorghe, Vasile și Arcadie, pentru că bunicul se implica mai puțin
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
am fost la Sandra și la Șerban, unde au venit și nașii lor din Germania. S-au împărțit cadouri și am petrecut foarte bine. Eu am făcut sarmale cu varză acră cumpărată de la un magazin armenesc, care are produse de băcănie, gen oriental : murături, brânză de Brăila, măsline, nenumărate soiuri de halva (bună de tot), nuci, stafide. Sarmalele mi-au ieșit grozav, Tudor spunea că erau la fel de bune ca ale lui Muti. Scrisoarea ta, impregnată de încredere în viitor și de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai mult în cea economică. Una din gelozie contra Valachiei, apoi din îngrijire pentru interesele negoțului ardelenesc, regele Ludovic I se văzu hotărât a dispune ca toți negustorii străini care ar veni în Ardeal și în Brașov cu mărfuri de băcănie nici să aibă voie a neguța cu mărunțișul în acest oraș, nici să esporteze cumva mărfurile lor în Valachia ci, mai cu samă în cazul unei contravențiuni, să fie pedepsiți cu confiscarea. Ieftinirea multor mărfuri străine înlăuntrul țării prin oprirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
era prea concentrată ca să-l vadă. O ținu tot spre est, pe Glendale. Spre nord, pe Brand. Trase nervoasă pe dreapta În fața unei bănci. Jack parcă după colț, Într-un loc din care să poată vedea magazinul din intersecție, o băcănie cu cutii de lapte stivuite În fața ușii. Se ghemui și cercetă trotuarul. Lynn B. vorbea cu un bărbat, un tip mititel și nervos, care tremura. Acesta deschise ușa băncii și o lăsă să intre. Ceva mai Încolo erau parcate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fi fost incidentele astea s-ar fi simțit ca acasă la club... fusese prezentat consulului Japoniei: Juan, consulul Japoniei și lui nu i-a plăcut, s-a zăpăcit amestecîndu-i În minte pe diplomat și pe chinezul din colț, cel cu băcănia, a rămas mut, s-a pierdut cu totul, n-a știut ce să spună, În timp ce japonezul Îi Întindea o mînă de mătase rece, era foarte oriental consulul ăsta și nu mai contenea cu plecăciunile; l-au privit ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în America. Câteva restaurante românești sunt renumite. Aci în oraș e și un consulat românesc spre care mă îndrept pentru a-mi prelungi pașaportul. Primul cetățean pe care-l întâlnesc este un român - evreu din Văcărești. Ne descoperă într-o băcănie unde intrasem pentru a lua adresa consulatului. Aici la consulat, funcționarul respectiv în lipsa consulului, ține să ne conducă prin oraș, după ce a ținut să ne aducă o cutie de bomboane. Orașul a cunoscut o rapidă dezvoltare, este așezat pe malul
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
M-am născut în iunie 1942 în orașul Cernăuți. Părinții mei, Toader și Natalia Condur erau originari din comuna Boroaia, satul Moisa, fost județ Baia, actualmente Suceava. În Cernăuți părinții dețineau o băcănie, munceau mult, erau în schimb respectați pentru corectitudinea lor, iar familia avea un nivel de trai îndestulător. Tata, încă din tinerețe era un cunoscut crescător de cai, îndeletnicire din care făcuse mai mult o pasiune decât o afacere. În anul
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Condur () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1675]
-
meu trebuie să fi decis: „Am suportat destul. Voi pleca de aici”. El era contabil și avea, după standardele Rusiei, o slujbă destul de bună. Când am venit în Philly, el avea puși deoparte destui bani și a cumpărat o mică băcănie pe Strada 7. O dată pe săptămână trebuia să ne aprovizionăm de la Frankford Grocery. Nu am uitat niciodată, trebuie să fi avut vreo 7-8 ani, și sarcina mea ca, atunci când sosea marfa, să verific dacă sunt două baxuri de supă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
și iscusit, Anton organiza prostituția din cartierul nostru. El și partenerii săi (Teddie Levin, Mendel Gold, Karl Seidl și Încă unii) ofereau pensiunilor din zonă clienți pentru camere, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Grija lor era ca tocilăriile, fierăriile și băcăniile să se Închidă și să se redeschidă câteva luni mai târziu, ca saloane de masaj cu „diplome În Îngrijire corporală“. Controlau tot ce mișca prin parcuri, sub poduri și În veceurile publice. Au transformat cel puțin trei cluburi În baruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
făceai niciodată. „De ce nu ne-ați lăsat niciodată În pace?“ Rose puse aceeași Întrebare, rând pe rând, celor trei surori ale soțului ei - mătușa Surpun, mătușa Zarouhi și mătușa Varsenig - În timp ce se uita furioasă la borcanele cu babaganoush de pe rafturile băcăniei. Rose părăsi secțiunea cu mâncare etnică, descriind o curbă bruscă și rapidă spre raionul următor. Inspirată de furia și melancolia ei, străbătu de la un capăt la altul raionul cu Mâncare Conservată și Boabe Uscate, fiind cât pe ce să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei decât să se mărite cu un alt odar? Aceasta fiind presupunerea generală a prietenilor ei, aceștia credeau că tatăl vitreg al lui Armanoush era american, probabil din Midwest. Pe Turk Street a trecut pe lângă o demipensiune pentru homosexuali, o băcănie orientală și o mică piață Thai și a mers alături de trecători din toate clasele sociale până când s-a urcat În sfârșit În tramvaiul ce ducea spre Russian Hill. Sprijinindu-și fruntea de fereastra prăfuită, a meditat la „celălalt eu“ din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
audă vocea de bariton a lui Cash prelingându-se din căști În Încăpere, la fel cum Îi place să audă diferite zgomote dinăuntru sau dinafară: rugăciunile de dimineață răsunând dinspre moscheile Îndepărtate; zăngănitul lăptarului când lasă sticlele cu lapte În fața băcăniei de vizavi; respirația uimitor de ritmată a lui Sultan al Cincilea și a Asyei, un amestec șuierător de sforăituri și tors, deși nu e Întotdeauna ușor să-ți dai seama căruia din ei Îi aparține fiecare; sunetul scos de vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
strada sa. Cînd se înserează, X se oprește și contemplă cu satisfacție muntele de gunoaie. a doua zi X atacă măcelăria întrucît e limpede că de acolo se împute toată strada. adună și zarzavaturile care au putrezit pe taraba din fața băcăniei. în sfîrșit, se poate respira... X continuă, în zilele următoare, cu obiectele abandonate. adună valizele, gențile, umbrelele, pălăriile... Le selectează și le stochează în dreptul fiecărei intrări de imobil. în sfîrșit, parchează toate mașinile în mod reglementar, de o parte și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]