398 matches
-
tăicuței și măicuței? Tot întrebă așa, de parcă vorbea cu răposații sau cu Arhanghelii din Ceruri, până când, din simplu instinct de femeie, își dădu seama cât de ușor este să rămâi grea. Cu sfială, îi mărturisi noua situație lui frate-său, bădița Iuga, într-o dimineață, pe când acesta venise să înapoieze o țigară împrumutată de la Nicanor. Dar acesta, după ce o scrută cu o privire scurtă, dând din cap ca la o minunăție, în loc să emită și el o părere omenească, după care jinduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care nu se mai află, văzându-te! Că, ce-i drept, de mult nu ne-am întâlnit... (se retrage bombănind) DĂNILĂ (apare): Ei, cumnățică dragă, vezi de ce-mi ești în stare dacă nu ți-a mai scărmănat de mult bădița cânepa dracului, să te-nveți a primi cuviincios oamenii care-ți calcă pragul?... ANISIA (vine spre poartă): De mi-i crede, chiar îți duceam dorul... Mai ieri ai venit după topor, să bați un par la gard. Astăzi ce trebuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dănilă, ce fel de rachiu avem noi în chiler? Nu cumva ai cotrobăit pe-acolo când eram noi plecați? DĂNILĂ: Ferească Sfântul, cumnată! Eu mâna pe bunul altuia nu pun fără voia aceluia. M-a cinstit și pe mine, odată, bădița, când am trecut pe aici... Bun rachiu! Cum pui picătura în gură, îți saltă căciula în cap! Asta-i, m-a cinstit, odată, bădița... ANISIA: Când n-oi fi fost eu acasă! Se putea altfel? Tot un bou și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mâna pe bunul altuia nu pun fără voia aceluia. M-a cinstit și pe mine, odată, bădița, când am trecut pe aici... Bun rachiu! Cum pui picătura în gură, îți saltă căciula în cap! Asta-i, m-a cinstit, odată, bădița... ANISIA: Când n-oi fi fost eu acasă! Se putea altfel? Tot un bou și-o belea! V-ați potrivit cum nici că se putea mai bine: el adună și dumneata vii la de-a gata! Sătulă-s până-n gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
banii rămași cumpără-ți un car, și gata, ai să dobândești ce-ți lipsește. Iară eu scap și cu carul nehârbuit și cu capul nedogit de gura nevestii. Bună vorbă? DĂNILĂ: Da' știi că nu m-ai învățat de rău, bădiță? Chiar așa am să fac. Tii, grozavă treabă! Apoi pe urmă, pune-te Dănilă pe câștigat. Că eu, să-ți spun drept, parcă-parcă tot la cărăușie aș trage. Și mai chitesc așa: îi vând cu preț bun și chiar de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dulce, și gata socoteala. ANISIA (vine): Ei, lămuritu-v-ați? Eu zic, bărbate, să-i dai carul de tot, că mai puțină supărare om avea pe urmă. DĂNILĂ: Las', cumnată, că n-oi mai veni de-acuma. M-a sfătuit bădița Ispas de bine, și-ți rămâne carul la locul lui. Ba, din parte-mi, poți să pui cloștele într-însul. ANISIA: Te miară! Vedea-o-aș și pe asta, și-oi spune că mai am de trăit câțiva ani. DĂNILĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dreptate și Smaranda, ce să zic? Dreptate am și eu, dacă mă gândesc bine. Toți au dreptate. Așa că ia să bat în poartă la alde frate-meu, să-mi facă și el liturghia cuvenită. (bate în poartă. Hămăit de câini) Bădiță Ispas, acasă ești? ISPAS (iese din casă, urmat de Anisia): Bre Dănilă, ce tot au cânii aiștia cu tine, că bat ca la urs când te-aud! Și doar ar fi trebuit să te cunoască, bre, că vii destul de des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
au stat dintotdeauna, cumnate, adică în cap la altul! Cată, bărbate dragă, cată la odorul de frate-tău și te minunează de-atâta deșteptăciune! ISPAS: Mai așa! Bre Dănilă, drept să-ți spun, mare tăntălău mai ești! DĂNILĂ: Apoi de, bădiță, pân-aici toate au fost cum au fost, da' de-acu' gata, am prins eu la minte; aista a fost capătul! Așa că, dacă tot am venit aici, îți dau dumnitale punga asta, că eu, precum se știe, n-am ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Anisia. Iaca, cumnată, ține, nu te uita că-i goală, da' atârnă preț de doi boi falnici. ISPAS: Ia-o, Anisie, ia-o! ANISIA: Las' c-o iau, nu te teme. Ado-ncoace, Dănilă. (ia punga) DĂNILĂ: Așa. Iară pe dumneata, bădiță, te rog de toți dumnezeii să-mi mai împrumuți o dată carul, da' cu boii dumnitale, s-aduc niște lemne din pădure, că-mi spunea adineaori nevasta că nu se mai găsește așchie chioară la trunchi. Ș-apoi trag nădejde că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
DĂNILĂ: Pușché pe limbă-ți, cumnată! Una-i una și două-s mai multe; cu lucrul altuia altfel umbli, că, de, ai a da samă pentru ce-ai primit. Așa că am să iau de coleá și toporul, și gata. Mulțumescu-ți, bădiță, și m-oi întoarce cât mai degrabă. Tabloul 2 (Decorul din tabloul 4, act I luminișul din pădure.) DĂNILĂ (pare a măsura din ochi un copac, undeva, spre dreapta.): Apoi da, halal fagul ista pe care-am pus eu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și pe mai departe cum s-or pricepe, că, din parte-mi, nici pân-acu' mare folos n-au cunoscut. (privește spre baltă) Hopa! Iaca-ia ce frumusețe de lișițe pe baltă! Dac-aș ologi măcar una, s-o duc plocon bădiței Ispas, parcă tot aș fi cu inima împăcată. Nu par a fi prea departe și nici nu m-au văzut. O dată s-arunc cu toporișca-n cârd, și nu se poate să nu chitesc una. (se apropie de baltă) Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pleca. (iese) Tabloul 3 (Acasă la Ispas, în ogradă.) ISPAS: Ce s-a mai întâmplat, Dănilă? DĂNILĂ: Ce să se-ntâmple? Nimica. ANISIA: Da' unde-s boii și carul, cumnate? DĂNILĂ: Nu te-ngriji, cumnată, că-s la loc bun... Bădiță Ispas, iaca la ce-am venit: fă-mi bine și cu iapa, să mân boii de-a călare; în pădure a plouat grozav, pe urmă s-a abătut un val de răceală și s-a făcut o mâzgă și-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
știu eu, știrbă știrbă, da’ nu de asta te ferești, așa te-au obișnuit clasele exploatatoare. Care n-au dispărut, să știi, deloc n-au dispărut. Domnișorul Anatol s-ar așeza pe covor, tanti Jeny în fotoliu, închizând ochii. Măi bădiță Onule... Glasul subțire subțire, un copil firav, o dâră abia văzută, sub genele dese și negre. Măi Bădiță Onule Semăna-ți-aș numele Mâna aspră mângâind chelia orfanului. Lent lent se ridică glasul, lent și subțire curge lacrima cântecului: Măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
au dispărut, să știi, deloc n-au dispărut. Domnișorul Anatol s-ar așeza pe covor, tanti Jeny în fotoliu, închizând ochii. Măi bădiță Onule... Glasul subțire subțire, un copil firav, o dâră abia văzută, sub genele dese și negre. Măi Bădiță Onule Semăna-ți-aș numele Mâna aspră mângâind chelia orfanului. Lent lent se ridică glasul, lent și subțire curge lacrima cântecului: Măi bădiță Onule semăna-ți-aș numele în toate grădinile... în toate grădinile... s-ajungă miroasele... la toate frumoasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Onule... Glasul subțire subțire, un copil firav, o dâră abia văzută, sub genele dese și negre. Măi Bădiță Onule Semăna-ți-aș numele Mâna aspră mângâind chelia orfanului. Lent lent se ridică glasul, lent și subțire curge lacrima cântecului: Măi bădiță Onule semăna-ți-aș numele în toate grădinile... în toate grădinile... s-ajungă miroasele... la toate frumoasele... lungit lungit până începe, ca de obicei, balamucul. Tolea sare în picioare, urlând, Rock Rock Rock again, rotiri zăpăceală chiote, până o aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așa cum ați umblat voi astăzi cu uratul, vor veni în curte și îi veți vedea cum joacă. Mie îmi place cum mormăie și joacă ursul. „ Joacă bine, măi Martine, Că-ți dau pâine cu măsline! Frunză verde garofiță, Ursăreasca, măi bădiță!” cânta tata în timp ce imita jocul ursului jucând cu pas apăsat, însoțindu-și din când în când cântecul cu mormăituri morocănoase, spre amuzamentul copiilor. Mie îmi place căprița, e tare drăgălașă și jucăușă! Tata intră în rol, imitând căprița prin joc
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ale rezistenței. A făcut ce știa el cel mai bine să facă. Ce făcea de mii și mii de ani, de când cu Miorița și Badea Alimoș. A făcut folclor, domnilor. Pe față, folclor d-ăla nou, cu Mița Tractorista și Bădița Betonistul, care ne-ndoctrina la propagandă că votează cincinalu’ și aduce irigațiile în casă... Dar pe dos ce-a făcut? Tot folclor a făcut, dar cu metafore adânci, cu dorul lui de eroi ideali, cu lupta în munți și rezistența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fi dulce ca a mea,/ sau amară ca fierea? Știi, moldovenii cântă despre joc ca nimeni alții - dincolo de graiul lor dulce, recunoști că e Moldova numai după temă, că ei cântă... mă rog... aproape numai despre joc, Hai la joc, bădiță, uite, de exemplu, hora: Asta-i horă bătrânească, măi/ Cine-o joacă să trăiască/ Stânga unu, dreapta doi/ C-așa-i hora pi la noi!... Hai la horă, măi flăcăi/ Și jucați bătuta, măi, iaca-așa și așa./ Câte unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
restaurator de tablouri! Poți să fii sigur că n-ai să fii pus în situația să servești regimul. Obiectul muncii tale o să fie arta burgheză decadentă. Sau arta Evului Mediu îmbâcsit de misticism. N-o să-ți bage nimeni pe gât "Bădița cu tractorul" să-l restaurezi. Fiindcă bădița abia a ieșit la arat. Și încă n-a apucat să se ferfenițească. Mă refer la tablou. Și poate, cu puțin noroc, nici n-o s-apuce. Dar ce-ai zice de un portret
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că n-ai să fii pus în situația să servești regimul. Obiectul muncii tale o să fie arta burgheză decadentă. Sau arta Evului Mediu îmbâcsit de misticism. N-o să-ți bage nimeni pe gât "Bădița cu tractorul" să-l restaurezi. Fiindcă bădița abia a ieșit la arat. Și încă n-a apucat să se ferfenițească. Mă refer la tablou. Și poate, cu puțin noroc, nici n-o s-apuce. Dar ce-ai zice de un portret al Antoniei? Să restaurezi un portret de-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ici-colo, până a pleca, eu,încoace. Bine. Așa să le spui. Curat și adevărat. Din vraiștea asta, de acum, nici noi, cei care nu ne-am clintit din loc, nu știm, dacă, și cum vom mai nimeri, vreodată, soarele. Da, bădiților, așa am să le spun. Bine. Drum bun. Rămâneți sănătoși. LA PUPITRU - MĂRIA SA, BANUL! Sterian Bubulea, cu întreaga sa echipă, fusese disponibilizat în urmă cu mai bine de un an. Fabrica de muniții și armament la care lucra și-a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
verde și Înaltă, din care zâmbeau veseli ochii colorați roz-roșii ai puținelor flori Înflorite ici-colo, privirea aluneca voioasă pe pâlcurile portocalii de torțel, iar În dreapta se Întindea cea mai mare mare galbenă cu grâu mașcat, crescut ca În urătura cu „bădița Traian”. Dorița nu opri, ca de obicei, la fântâna cu apă ispititoare ci Își continuă drumul indicat de mama sa, cu copilul călare după gâtul său gros. Cât a fost drumul de lung, biata fată cu gândurile Împrăștiate șoptise la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În frunte, sălta nașul pocnind din degete, după el, socrul și ceilalți, vecinii și rudele lui. Se cutremura mahalaua de strigăte. La poartă, afară, cei nepoftiți își dădeau coate. Pe Lina au luat-o pe sus, cîntînd: Cine joacă Perinița, Bădiță, bădiță, Să-ți sărute gurița, Bădiță, bădiță... Era ca într-un vârtej. O amețeală dulce u îngreuna privirile. Vedea curtea plină de pomi, nuntașii aproape beți jucând sălbatic în jurul ei, pe ginere roșu și încălzit de vin, pe taică-su
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
frunte, sălta nașul pocnind din degete, după el, socrul și ceilalți, vecinii și rudele lui. Se cutremura mahalaua de strigăte. La poartă, afară, cei nepoftiți își dădeau coate. Pe Lina au luat-o pe sus, cîntînd: Cine joacă Perinița, Bădiță, bădiță, Să-ți sărute gurița, Bădiță, bădiță... Era ca într-un vârtej. O amețeală dulce u îngreuna privirile. Vedea curtea plină de pomi, nuntașii aproape beți jucând sălbatic în jurul ei, pe ginere roșu și încălzit de vin, pe taică-su cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
degete, după el, socrul și ceilalți, vecinii și rudele lui. Se cutremura mahalaua de strigăte. La poartă, afară, cei nepoftiți își dădeau coate. Pe Lina au luat-o pe sus, cîntînd: Cine joacă Perinița, Bădiță, bădiță, Să-ți sărute gurița, Bădiță, bădiță... Era ca într-un vârtej. O amețeală dulce u îngreuna privirile. Vedea curtea plină de pomi, nuntașii aproape beți jucând sălbatic în jurul ei, pe ginere roșu și încălzit de vin, pe taică-su cu cravata lui lată de sărbătoare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]