2,818 matches
-
val de strămutări forțate ale șvabilor bănățeni în Bărăgan. Multora dintre ei li s-a permis reîntoarcerea în Banat după 1955. După 1960 a avut loc un nou val de emigrare a șvabilor bănățeni. Atât sașii transilvăneni, cât și șvabii bănățeni au început demersuri pentru a obține aprobarea strămutării în Germania. În perioada regimului Ceaușescu, autoritățile române au ajuns la un acord cu guvernul Germaniei Federale, prin care acesta din urmă plătea guvernului român o taxă de câteva mii de mărci
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
român o taxă de câteva mii de mărci germane (variind după vârsta și nivelul de educație al emigrantului) pentru fiecare etnic german căruia i se aproba emigrarea. În cadrul acestui program peste 200.000 etnici germani (o parte dintre ei șvabi bănățeni) au părăsit România. Din populația de origine germană din România, de circa 750.000, în prezent mai trăiesc în România mai puțin de 10%. O mare parte din populația rămasă este în vârstă; de aceea, în prezent, grupul etnic german
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
și Arad și alte instituții de învățământ preuniversitar cu limba de predare germană, chiar dacă majoritatea elevilor acestor școli sunt de etnie română. În prezent șvabii bănățeni din România sunt reprezentați politic de Forumul Democrat al Germanilor din România. Cei mai mulți șvabi bănățeni care au emigrat s-au integrat bine în țările în care s-au stabilit. Ei și-au creat organizații culturale ("Landsmannschaften") prin intermediul cărora își mențin identitatea. În special la Viena sau în sudul Germaniei, unde există grupuri mai mari de
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
Economice, la Universitatea de Vest din Timișoara, în condițiile unei concurente acerbe. În următorii ani de studiu a științelor economice păstrează legătură cu muzica, fiind angajată a Filarmonicii "Banatul" din Timișoara ca membră a corului condus de marea personalitate artistică bănățeana, maestrul Diodor Nicoară. Odată cu înființarea Facultății de Muzică din Timișoara reia studiul cantului, ca studentă a acestui institut. Urmează masteratul la Universitatea de Muzică din București, unde obține diplomă de studii aprofundate - opera, la clasa prof. univ. Georgeta Stoleriu. După
Aura Twarowska () [Corola-website/Science/321793_a_323122]
-
Libertatea", Panciova, 1971, 175 pag. În calitate de fondator al Societății de Limbă Română din Voivodina (la 4 martie 1962) și de inițiator al formării Crujocului pentru folclor al S.L.R., prof. dr. Radu Floră a scris și lucrarea de referință "Folclor literar bănățean. Premise și sinteze", Editura "Libertatea", Panciova, 1975, 364 p. Totodată, în calitate de redactor principal a scris și prefață la cele două volume masive de folclor literar cules de membrii Comisiei de folclor a S.L.R. "Foaie verde, spic de grâu", Zrenianin, 1979
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
Rita Aldea. Capela și-a păstrat hramul pe care l-a avut la început: Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul"...cum urci în cimitir pe stânga, se arată cripta familiei Miletici, în fapt o capelă cu hramul "nascerii" (scrierea cuvântului conform graiului bănățean) Sfântului Ioan Botezătorul". După terminarea lucrărilor de renovare, capela a fost dată în folosință în 27 decembrie, 2011. Acest cor a trecut în timp prin mai multe etape ce i-au marcat activitatea. Nucleul formării sale îl constituie grupul coral
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
gealaților nepricepuți, făcând astfel realitatea să consune cu zicală turcească: “Ocăraște că vlahul din țeapă!” De ceilalți camarazi ai lui Stânga se spune în altă variantă de balada că au fost spânzurați. Așadar, istoria ne ofera surpriză că un roman bănățean, integrat în viață romanailor din dreapta Dunării, să dea haiduciei balcanice un militant marcant, de talia altora mai vechi și mai noi, binecunoscuți în istoria rezistenței anti-otomane. Spre deosebire de aceia însă, Stânga a avut soarta că numele să nu-i între în
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
de origină română: Mihail de Cerna care a avut o continuitate de opt ani în funcție, între 1446 și 1454, fiind dublat în 1449 de vărul său Vasile de Cerna, iar între 1452 și 1454 de un alt nobil român bănățean, Petru Danciu de Caransebeș. La fel, Ștefan și Mihail de Mâtnic în 1459 și respectiv 1467 vor contiuna șirul Banilor de Severin. Alți Bani severineni de origine română sunt: Ladislau Ficior de Hațeg și Gheorghe Mare, care pentru buna guvernare
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
pentru asigurarea vitelor (1910), înființarea unei secții ASTRA, cu local propriu, bibliotecă și ziare, conducerea cantoratul bisericii ortodoxe din Caransebeș (1909-1914). A fost un organizator al publicațiilor pedagogice și profesionale ale învățătorilor din Banat întemeind și scriind pentru revista "Școala Bănățeană", organ oficial al Asociației Învățătorilor din județul Caraș Severin (1922-1924) și apoi al Asociației Învățătorilor Bănățeni (1924-1930), și pentru revista "Învățătorul Bănățean", organ oficial al Asociației Învățătorilor din județul Severin (1937-1938). A redactat și publicat, în colaborarea, "Almanahul învățătorilor pe
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
bisericii ortodoxe din Caransebeș (1909-1914). A fost un organizator al publicațiilor pedagogice și profesionale ale învățătorilor din Banat întemeind și scriind pentru revista "Școala Bănățeană", organ oficial al Asociației Învățătorilor din județul Caraș Severin (1922-1924) și apoi al Asociației Învățătorilor Bănățeni (1924-1930), și pentru revista "Învățătorul Bănățean", organ oficial al Asociației Învățătorilor din județul Severin (1937-1938). A redactat și publicat, în colaborarea, "Almanahul învățătorilor pe anul 1930" și numeroase manuale școlare. O stradă din Timișoara a fost numită "Strada Pavel Jumanca
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
fost un organizator al publicațiilor pedagogice și profesionale ale învățătorilor din Banat întemeind și scriind pentru revista "Școala Bănățeană", organ oficial al Asociației Învățătorilor din județul Caraș Severin (1922-1924) și apoi al Asociației Învățătorilor Bănățeni (1924-1930), și pentru revista "Învățătorul Bănățean", organ oficial al Asociației Învățătorilor din județul Severin (1937-1938). A redactat și publicat, în colaborarea, "Almanahul învățătorilor pe anul 1930" și numeroase manuale școlare. O stradă din Timișoara a fost numită "Strada Pavel Jumanca".
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
venit aici populații maghiare aduse de administrația maghiară. Până în 1968 a făcut parte din comuna Bencecu de Sus, apoi a fost arondata la comună Pișchia. Ionel Iacob-Bencei (n. 18.12.1940) - umorist, epigramist, poet dialectal, realizatorul emisiunii radio în grâi bănățean ”Gură Satului”. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Bencecu de Jos, Timiș () [Corola-website/Science/301339_a_302668]
-
III-a . Ripensia este primul club de fotbal cu statut profesionist din România. Echipa a fost înființată în noiembrie 1928 și a dispărut în 1948. a fost înființată de Dr. Cornel Lazăr, unul dintre cei mai faimoși promotori ai fotbalului bănățean și fost președinte al unei alte echipe legendare din România, Chinezul Timișoara. Din cauza statutului de echipă profesionistă, Ripensia nu a putut evolua în campionatul național până în 1932. Prima participare, în sezonul 1932-1933, a adus și primul titlu de campioană. Au
Ripensia Timișoara () [Corola-website/Science/301451_a_302780]
-
București (viitorul Rapid) cu scorul de 6-5. În sezonul care a urmat Ripensia a realizat event-ul cupă-campionat (5-1 cu Unirea Tricolor București, în finala Cupei), devenind astfel prima echipă românească ce a realizat această performanță. În campionatul 1936-1937 echipa bănățeană a fost înfrântă pe ambele fronturi, obținând locul III în campionat și pierzând cu 1-5 în finala de Cupă contra feroviarilor bucureșteni de la Rapid. În 1938 Ripensia va evolua în Cupa Europei Centrale eliminând marele Milan după un 3-0 în
Ripensia Timișoara () [Corola-website/Science/301451_a_302780]
-
comemorarea a 45 de ani de la deportare, "Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan" a ridicat "Monumentul Deportării", amplasat în "Parcul Justiției" din Timișoara. O altă acțiune întreprinsă de "Asociația foștilor deportați în Bărăgan" a fost să construiască, în incinta Muzeului Satului Bănățean din Timișoara, o replică fidelă a unei case de pământ bătut, acoperită cu paie, așa cum au fost obligați deportații să-și construiască în plin câmp. Casa este compusă din 2 încăperi - cameră de locuit și bucătărie - mobilate cu puține lucruri
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
migrans"), ciocănitoarea verzuie ("Picus canus"), ploier auriu ("Pluvialis apricaria"), furtunar ("Puffinus yelkouan"), chiră mică ("Sterna albifrons"), pescăriță mare ("Sterna caspia"), chiră de mare ("Sterna sandvicensis"), lup de mare ("Stercorarius parasiticus"), ferestrașul mare ("Mergus merganser"), rață cu ciuf ("Netta rufina"), pietrar bănățean ("Oenanthe hispanica"), pietrar răsăritean ("Oenanthe isabellina"), pietrar sur ("Oenanthe oenanthe"), ciuf-pitic ("Otus scops"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), pitulice de munte ("Phylloscopus collybita"), pitulice sfârâitoare ("Phylloscopus sibilatrix"), pitulice fluierătoare ("Phylloscopus trochilus"), presură de iarnă ("Plectrophenax nivalis"), cojoaică de grădină ("Certhia
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
(n. 17 septembrie 1879, Mănăștiur - d. 23 decembrie 1948, Valea Neagră) a fost un avocat, poet și scriitor român. S-a remarcat prin poeziile sale scrise în dialect bănățean. A urmat școala primară în satul natal, cursurile secundare la liceul maghiar din Lugoj și la liceul românesc din Brașov, terminându-l în 1899. După stagiul militar la Viena, a urmat Facultatea de Drept la Budapesta, luând examenul de doctorat
Gheorghe Gârda () [Corola-website/Science/317273_a_318602]
-
Facultatea de Drept la Budapesta, luând examenul de doctorat în 1907. Avocat în Făget, a participat la manifestările naționale și culturale din Banat. A publicat, începând din 1902, o serie de articole, cronici, culegeri de folclor și poezii în grai bănățean în ziarul "Drapelul" (Lugoj), "Poporul român" (Budapesta), "Convorbiri literare" (București), "Timișana" (Lugoj), "Banatul" (Timișoara), "Semenicul" (Lugoj) și în "Calendarul Poporului Român" (Budapesta). Primul volum i-a apărut în 1908 la Budapesta, editia II-a în București (în 1921) cu titlul
Gheorghe Gârda () [Corola-website/Science/317273_a_318602]
-
literare" (București), "Timișana" (Lugoj), "Banatul" (Timișoara), "Semenicul" (Lugoj) și în "Calendarul Poporului Român" (Budapesta). Primul volum i-a apărut în 1908 la Budapesta, editia II-a în București (în 1921) cu titlul "Bănatu-i fruncea", cuprinzând 28 de poezii în grai bănățean. Poeziile lui au un caracter mai pregnant bănățean decât ale lui Victor Vlad Delamarina; ele redau vorbirea vie a țăranilor din jurul Făgetului și mentalitatea „paorilor” față de modernizarea vieții, fiind foarte populare în Banat. În 1918 a coordonat Gărzile Naționale Române
Gheorghe Gârda () [Corola-website/Science/317273_a_318602]
-
districtul Chichinda Mare și se supunea administrației militare care se instaurase în Banat după alungarea turcilor în 1717. Au venit aici primii coloniști bulgari, care i-au schimbat numele în "Lovrinac". Între 1785-1792 sunt consemnate primele colonizări germane, cu șvabi bănățeni aduși din Cenad și alte localități bănățene. Aceștia au primit numeroase privilegii față de populațiile băștinașe, motiv pentru care comunitățile de sârbi și bulgari au fost nevoite să plece. În 1792, Lovrinul, împreună cu Gottlob, au fost făcute cadou de către împăratul Leopold
Comuna Lovrin, Timiș () [Corola-website/Science/301374_a_302703]
-
militare care se instaurase în Banat după alungarea turcilor în 1717. Au venit aici primii coloniști bulgari, care i-au schimbat numele în "Lovrinac". Între 1785-1792 sunt consemnate primele colonizări germane, cu șvabi bănățeni aduși din Cenad și alte localități bănățene. Aceștia au primit numeroase privilegii față de populațiile băștinașe, motiv pentru care comunitățile de sârbi și bulgari au fost nevoite să plece. În 1792, Lovrinul, împreună cu Gottlob, au fost făcute cadou de către împăratul Leopold al II-lea generalului Anton Lipthay, pentru
Comuna Lovrin, Timiș () [Corola-website/Science/301374_a_302703]
-
și cântece tradiționale sărbești, cântă alături de formația ABC din Belgrad și merge în turnee în tări europene, mărturisind că amintirile cele mai frumoase le are de pe litoralul Marii Adriatice. Nu stă mult timp departe de România și nici de cîntecul bănățean astfel că 1992 se reîntoarce în țară înpreuna cu soțul și fiica sa. Anul 1993 îi aduce prima invitație pentru un artist român în comunitatea sârbă din New York, invitație care se materializează într-un turneu de 5 luni în USA
Valeria Arnautu () [Corola-website/Science/312380_a_313709]
-
un scriitor român, doctor în filologie. Este poet, prozator, teoretician, critic, istoric al culturilor / civilizațiilor, al religiilor, lingvist, publicist, editor și traducător. A scris și publicat 41 de lucrări științifice și beletristice. În prezent este profesor titular la Colegiul Național Bănățean din Timișoara, director al Editurii Aethicus, redactor-șef al "Anuarului de martie", redactor la "Rostirea românească" și "Orient latin". Este căsătorit cu poeta / anglista Gabriela Pachia (cu care are doi copii: Mihai Pachia, n. 1984, si Floriana Pachia, n. 1988
Ion Pachia-Tatomirescu () [Corola-website/Science/309382_a_310711]
-
Ambasadei U. R. S. S. în R. S. România“, 1988, "Banatul" (Timișoara, 1994), "Caietele Dacoromâniei" (Timișoara, 1996 - 2003), " Caietele / Leș Cahiers / NoteBooks „Tristan Tzara“" (Moinești, 2005, 2006), "Cafeneaua literară" (Pitești, 2006, 2007), "Cetatea culturală" (Cluj-Napoca, 2007), "Clio" (revista a Asociației Istoricilor Bănățeni, care a apărut la Timișoara, între anii 1992 și 1994), "Comterra" («Review of Comterra's Academy» - București, 2001), "Contemporanul" (București, 1968 - 1969), "Contrapunct" (București, revista a Uniunii Scriitorilor, 1991), "Convergente Românești / Romanian Convergences" (Londra, 1985 - 1987), "Dacia magazin" (New York - Dacia
Ion Pachia-Tatomirescu () [Corola-website/Science/309382_a_310711]
-
1996 - 2007, unde, din 2005, este și redactor), "Orizont" (Timișoara, 1968 - 1969; 1971; 1983 - 1989), "Orte" (Elveția / Zürich; 2005), "Pro Saeculum" (Focșani, 2005 - 2007), "Radix" (revue bilingve de culture - Mornimont / Belgique, 1991), "Ramuri" (Craiova, 1966 - 1969; 1977; 1980 - 1987), "Renașterea bănățeana" (cotidian timișorean, unde I.P.T. a sustinut rubrică de "Istoria religiilor, I - CCXVI", din 26 octombrie 1991 până în 23 noiembrie 1996; 2004), "Rétro-Viseur" (Lille / Franța, 2003), "Rivista Internazionale di Letteratura / Revue Internaționale de Littérature / Internațional Review of Literature "Fleurs de Lune
Ion Pachia-Tatomirescu () [Corola-website/Science/309382_a_310711]