500 matches
-
blestemat! a poruncit plebei să tacă și apoi a strigat: - Să nu care cumva să se spună că exarhul Isacco nu-și ține cuvântul. Călăul a apucat țestele ducilor de păr. Picura încă sânge din ele. Le-a pus pe băncuța din fața solului. Acesta, după un hohot nerușinat care a înfiorat întreaga suită, a continuat: - Am promis să rad barba acestor doi indivizi, și o voi face. Lângă el stătea neclintit Andras, cu mâinile încrucișate la piept. Privirea lui mă țintuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aceea nu pot să fiu nefericită. Lev Tolstoi, Anna Karenina prima oră Turnul din beton armat se Înălța În Întuneric, scorojit și sinistru În lumina rece a lampioanelor. Țâșnea, ca un ultim avanpost al orașului, Între o pajiște presărată cu băncuțe și un teren viran pe care, În timpul zilei, păștea o turmă bezmetică de oi. Probabil că erau Închise undeva pe aproape, căci vântul aducea În parcare o putoare Înțepătoare de oaie. La gardul acestui teren viran se sfârșeau luminile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un surâs visător: — Michael, faceți-mă să arăt mai tânără. Profesorul Ferrante Își Începu examenele pe la ora zece și jumătate, cu o oră mai târziu decât anunțase. Studenții Înscriși pe listă - mai bine de două sute - zăceau În atitudini descompuse pe băncuțele din hol. Unii fumau, alții răsfoiau cu disperare cursurile, căci unul dintre examinați, ieșind, Îi asigurase că asistentul - hamalul profesorului din vremuri imemorabile, Încâinit de atâta așteptare a unei catedre - nu punea Întrebări doar din texte, ci se axa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nenaturale - dezmembrează societatea, și astfel societatea nu trebuie să le aprobe și să le ajute. Din acest moment, discursul Începea să fie dificil și Camilla nu Înțelegea care era diferența Între primele și cele din urmă. Se Întoarse și privi băncuța lui Kevin, ultima de pe rândul din dreapta, aceea În care stau măgarii neatenți. Rămăsese goală. Carlotta ridicase mâna. Spunea surorii că membrele corpului sunt utile doar atunci când stau la locul lor. Dacă-ți rupi un picior, nu mai poți să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
părul ca un ciorchine de banane. Răbdare. Păcat că venise tocmai astăzi tati. Dar acum era aici și restul nu mai conta. Urmată de Antonio, care-și mesteca guma cu nervozitate, Valentina coborî din tribune, Își recuperă geanta, abandonată pe băncuța pustie. — Mă bucur să te cunosc, spuse antrenorul, strângând mâna lui Antonio. Valentina mi-a vorbit foarte mult despre tine. — Serios? comentă Antonio fără entuziasm. Cine era rotofeiul ăsta transpirat cu care fetița lui se afla În confidențe? Nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Fără griji”. Însă i-ar fi plăcut să facă baie În cada aceea mare din Carlo Alberto. Cada bunicii Olimpia era pătrată, și nici măcar el nu reușea să se Întindă În ea. Trebuia să stea așezat ca În clasă, În băncuță. Și, apoi, nu se mai jucaseră În apă de mult timp. Mami se limita la a se ghemui pe pardoseala băii ca să-i poată spăla spatele. Antonio Începu să răscolească prin lenjerie. Pistoalele Îi erau toate acolo. Bernardelli. Mauser. Smith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
am adus aminte când am pășit în casă, întâmpinat de bunicii mei, poate mai bătrâni cu aceeași dragoste. Se apropria momentul magic al asfințitului, clipă în care mi-am luat rămas bun de la locurile copilăriei mele. Am rămas singur lângă băncuța de lemn care se odihnește la umbra unui nuc falnic, cocoțat de încercările mele de a ajunge în vârf. M-am așezat ghemuit, cu bărbia sprijinită de genunchi. Adia un vânt potolit care a adus o frunză călătoare de stejar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
odihnește la umbra unui nuc falnic, cocoțat de încercările mele de a ajunge în vârf. M-am așezat ghemuit, cu bărbia sprijinită de genunchi. Adia un vânt potolit care a adus o frunză călătoare de stejar. Obosită se așeză pe băncuță. Pe frunză văd cum o gărgăriță pictată cu un roșu intens se odihnea în bătaia lină a vântului. Am luat-o încet cu degetele din culcuș și am încercat să îi dau un mic avânt, suflând încet pentru a-și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zi... da... (Îl îmbrățișează pe ARTUR.) îi voi pune pe soldații mei să bată din tobe... să sune... Pe lângă mormântul dumneavoastră vor trece bărbați și copii, animale, se vor reculege acolo, va fi loc de pelerinaj, se vor face două băncuțe, se vor construi drumuri, se va pune o placă de bronz, vom turna un bust, poate că vom ridica și un hotel... Vom veghea tot timpul, vom curăța buruienile, vom spăla, vom vopsi, vom rânji, va fi curat ca-ntr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lui Bo. Dar hai să mergem la masa aia și să văd ce pot face. „Masa aia“ fiind chiar altarul, preotul, cu ochii ieșiți din orbite, a căutat un alt punct de coborâre pentru mire. După câteva clipe, a găsit băncuța pe care stătea organistul, iar mirele a revenit pe pământ. Pe tot parcursul ceremoniei, organistul a cântat stând în picioare, dar într-o manieră evident îmbunătățită. —Dragilor, a spus preotul. Congregația a redevenit serioasă. În fine, evenimentul luase cursul obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu amărăciune. - Lasă, Sina, promit că atunci când mă voi însura cu tine o să faci liceul pedagogic și o să fii învățătoare în sat, așa cum îți dorești. Totul o să fie bine! Au intrat în curte și au mai rămas afară, pe băncuță, de vorbă. Gheorghe l-a felicitat și l-a întrebat dacă vrea să bea cu el un pahar cu vin. - Acum mă duc să-l aduc din beci. Am un butoi neînceput cu vin alb, limpede ca lacrima și galben
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să pună mâna pe fiul meu, l-a îmbrobodit! Este inconștientă de această situație în care s-a băgat! spuse Geta George nu mai stătu o clipă. O luă pe Frusina de mână și ieși afară. Se așezară pe o băncuță în grădină și o liniști. - Haide, te rog, nu te mai necăji, eu nu o să pot trăi fără tine, indiferent dacă părinții mei vor această căsătorie sau nu. Vom reuși, ai să vezi. - O, Doamne! Acum mi-am dat seama
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ar putea fi de sânge, pentru că simțea acum de unde ar putea proveni. Durerile nu încetau. Se uită în stânga, în dreapta, să vadă pe cineva și să ceară ajutor. Putere nu avea ca să meargă mai departe. Stătea ghemuită de durere pe băncuță și gemea. La un moment dat se auzi niște pași care se apropiau spre ea. Nu își dădu seama cine este. - Ce s-a întâmplat, ce te doare, întrebă persoana care îi ridică părul de pe față. O, Doamne, tu ești
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
fire, n-are mântuire! Mama lui Petre nu mai scoase o vorbă și plecă așa cum a venit. Pe drum se mâhni așa de tare de această situație că se sufocă, nu mai putea să respire. Se așeză pe o băncuță la poarta unei vecine să își revină. Se gândea acum; ce-o să facă fiul ei cu atâta gospodărie pe cap și ce frumoasă gospodărie avea! O să se aleagă praful și o să râdă lumea de ei. Dar când își reveni se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să vă aprob această hotărâre. Frusina se bucură în sinea ei că Alexandru pusese această problemă în discuție. Acum era sigură de sentimentele lui. - Vreau să stăm de vorbă, i se adresă când aceasta îl conduse spre poartă. - Haide, pe băncuța din grădină, spuse ea. Începuse să se însereze. Înainte de a se așeza pe băncuță, Alexandru o cuprinse în brațe și începu să o mângâie. Apoi o sărută cu foc. Frusina abia aștepta să fie sărutată. Îl plăcea foarte mult. Avea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
această problemă în discuție. Acum era sigură de sentimentele lui. - Vreau să stăm de vorbă, i se adresă când aceasta îl conduse spre poartă. - Haide, pe băncuța din grădină, spuse ea. Începuse să se însereze. Înainte de a se așeza pe băncuță, Alexandru o cuprinse în brațe și începu să o mângâie. Apoi o sărută cu foc. Frusina abia aștepta să fie sărutată. Îl plăcea foarte mult. Avea același sentiment în prezența lui Alexandru pe care îl avea cu George pe vremuri
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
portul mărginencelor (foarte apropiat de cel de Săliște). Tocmai scoseseră ciutura cu apă și m-au poftit să beau. Le-am mulțumit, dar ele nu m-au lăsat să plec. M au invitat să mă așez cu ele pe o băncuță ce se afla sub troița de lângă fântână ca sămi comunice ceva foarte important. Avui senzația bizară, ceva Îmi spunea că trebuie să plec, ceva mă oprea s-o fac, anulându-mi cumva voința. Ne-am așezat pe bancă și bătrâna
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Hai, drum bun, Îngăimă, ea, cu glas stins. Neculai șofă mai cu atenție decât cum o făcuse de zeci și zeci de ani, de când poseda permis de conducere și mașină proprietate personală. Acasă, Îl aștepta o surpriză a surprizelor: lângă băncuța de la intrare, Îmbrăcată În costum de rară sărbătoare, cu porțile curții lui larg deschise, Îl Întâmpină, nimeni alta, decât, Însăși vecina sa, din partea de către soare. Maricica Uzu. El parcă mașina. Închise porțilei mari. Veni, apoi, spre dânsa. Vecina Își desfăcu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Ce-ți veni? Stai că-mi împrăștii hârtiile! - Mai ai? - Termin în curând. - Hai la Miles Canyon - O fi rece... - Ne îmbrăcam mai gros. E soare încă. Nu stăm mult. - OK, măi dă-mi o oră. Am pus hainele sub băncuța, aranjate frumos. Briză nu e rece, dar îmi înfioară pielea. E cald, aici e cald mereu, chiar și noaptea. Klick <maria>: bună, victor <victor37>: bună, maria <maria>: nu mi- ai mai scris <victor37>: nu știam că te interesează <maria>: întotdeauna
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
loc de întîlnire, acțiuni sociale etc. Numele locului: Sfîntul X. Expresii verbale, gesturi, liniștea frapanta din primele clipe: limbajul verbal și expresiv utilizat în această biserică catolică. 2. Inventarul obiectelor, instrumentelor, uneltelor și al elementelor de decor necesare acțiunii: scaunele, băncuțele de rugăciune, luminările, agheasmatarul, confesionalul vechi și nou, cutiile pentru bani, biroul de primire, tablourile, sculpturile. Se vor pune mereu întrebări asupra utilizării acestora. Capacitatea de primire: numărul de locuri. Se vor notă diferitele interdicții și literatura oferită. Se va
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
mâna și cu apelativul "mamă". Stănică ciupea câte ceva de la cine-i ieșea în cale, chiar de la Marina. Acesteia însă îi cerea o cotă mai mică: - "Tanti" Marina! dă-mi doi lei. - N-am, fugi de-aici, n-am decât o băncuță.Îl prinse într-o zi chiar pe Felix, singur acasă. - Nu-i nimeni? întrebă el, simulând desperarea. - Nimeni! - Ce ghinion! Soția mea e grav bolnavă, și n-am un ban încasă. Mă-mpușc. N-ai dumneata măcar cinci lei? Însă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
familiei lui Titi. Intrase curajos în curtea pe care o credea a Aglaei (de fapt, nimerise la Giurgiuveanu), hotărât să spună, dacă nu-i ieșea bine manevra, că a greșit adresa. Întâmplător, nimeri pe Marina, care îi debită, pentru o băncuță, veselă că poate vorbi atâta cu cineva, toată biografia și economia familiei Tulea. Cum s-au petrecut lucrurile între Titi și Ana, Titi n-a putut niciodată povesti lămurit, hotărât este că, după câteva vizite, în care ca prin farmec
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
metri de mers, scoase hârtia din buzunar și o privi. Era o bancnotă de o sută de lei. Stănică visase absurditatea de a primi o mie de lei. - Poftim, zise el cu pofidă, aruncă suta, cum aș arunca eu o băncuță. Bani nemunciți. Stănică cumpără prăjituri de la o cofetărie și porni spre casă. Învîrtindu-se cu mintea tot în jurul ideii de căsătorie, se înflăcăra de Olimpia. Mâna pe care o retrăsese cu sentimentul vinovăției de pe Lili voia s-o întindă legal spre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și un colț al gurii avea mușchiulatura puțin ruptă, căzută în jos, trăgând puțin și o pleoapă. Cu mâna tremurătoare, moș Costache căută orbește în cutie, găsi o monedă de cinci lei, o lăsă repede din mână și scoase o băncuță pe care o întinse. - Ce vrei să fac cu băncuță ta? se răsti Aglae. Trebuie parale pentru doctorii, pentru domnul doctor. Stănică se repezi lângă bolnav. - Lasă, moș Costache, că iau cât trebuie. Uite atât, ajungepentru gheață și pungă (și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în jos, trăgând puțin și o pleoapă. Cu mâna tremurătoare, moș Costache căută orbește în cutie, găsi o monedă de cinci lei, o lăsă repede din mână și scoase o băncuță pe care o întinse. - Ce vrei să fac cu băncuță ta? se răsti Aglae. Trebuie parale pentru doctorii, pentru domnul doctor. Stănică se repezi lângă bolnav. - Lasă, moș Costache, că iau cât trebuie. Uite atât, ajungepentru gheață și pungă (și scoase câteva piese de cinci lei). G. Călinescu Uite, Vasiliad
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]