739 matches
-
valoare să fie neștiutori de carte; asemenea, bineînțeles, cvasitotalității femeilor. — Și ce este atât de tainic În această carte, formule de alchimie? — Sunt poeme pe care le scriu câteodată. — Poeme interzise și eretice? Subversive? Ea Îl privește cu un aer bănuitor, dar Khayyam se apără râzând: Nu, de ce te gândești la asta? Am eu sufletul unui complotist? Nu sunt decât rubaiate despre vin, despre frumusețea vieții și despre zădărnicia ei. — Tu, rubaiate? I-a scăpat un strigăt de neîncredere, aproape de dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o otrăvitoare să fie descoperită În propriul său harem pentru ca sultanul să Înceteze să se mai Îndoiască de utilitatea șefului iscoadelor; de azi pe mâine, el face din acesta unul din apropiații săi. Dar Nizam este atunci cel care devine bănuitor În privința prieteniei care se naște Între Hasan și Malik Șah. Cei doi bărbați sunt tineri, li se Întâmplă să glumească Între ei pe seama marelui vizir, mai ales vinerea, zi de shölen, ospățul tradițional pe care sultanul Îl oferă apropiaților săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe jumătate nebun. Nu vreau să-mi pierd toate șansele de a-mi lua, Într-o bună zi, zborul din această colivie. De altminteri, ar fi o minciună, pentru că individul e nebun pe de-a-ntregul și, pe deasupra un criminal primejdios, bănuitor la modul bolnăvicios, lăsat cu totul la mâna astrologului său din Alep. — Nu vă temeți, n-am să scriu nimic din toate astea. Am profitat de moment ca să risipesc o neînțelegere. — Trebuie să vă spun că nu sunt ziarist. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
autoritățile de la Sankt-Petersburg au cerut și au obținut să preia vămile persane și să fie plătite direct din Încasările acestora. Asta vreme de șaptezeci și cinci de ani! Conștient de enormitatea privilegiului și temându-se ca celelalte puteri europene să nu devină bănuitoare În fața acestei acaparări totale a comerțului exterior al Persiei, Țarul s-a ferit să Încredințeze vămile propriilor supuși, preferând să-i solicite regelui Leopold al II-lea să se ocupe de ele În locul și spre profitul său. Așa au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În această privință, trebuie să te lași În voia Providenței! — Te descopăr dintr-odată cu totul oriental! Era nevoie să-l cunoști pe Fazel ca să știi că termenul „oriental”, venid de pe buzele sale, Însemna arareori un compliment. Mai ales Împreună cu expresia bănuitoare de nemulțumire care Îl Însoțise. Mă simțeam obligat să-mi schimb tactica; m-am ridicat, așadar, cu un oftat exagerat de sonor. — Ai, probabil, dreptate, am greșit Încercând să te Împing la asta, am să-i spun consulului Angliei că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
le trimite o furtună. Am rămas, multă vreme, gânditori, copleșiți. Apoi am luat-o afectuos de braț. — Șirin! Să fi fost modul În care i-am rostit numele? Ea tresări, apoi se Îndepărtă de mine, fixându-mă cu un aer bănuitor. — Pleci. — Da. Dar În alt fel. — Cum se poate pleca „În alt fel”? — Plec Împreună cu tine. XLVIII Cherbourg, 10 aprilie 1912. În fața mea, cât vedeai cu ochii, Canalul Mânecii, liniștită mișcare de valuri argintii. Alături de mine, Șirin. În bagajele noastre, Manuscrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-i prea târziu, sugerează Daisy, ridicând din sprâncene. — Nu, n-are rost. Am luptat pentru patul ăsta, așa că rămân aici, să savurez victoria împotriva Domnișoarei de pe Planeta Sparanghelului. Finn bagă capul pe ușă. — Ce vă tot hliziți aici? întreabă el bănuitor. Vorbim despre un ménage à trois, îi răspundem într-un glas, amuzându-ne copios. Finn se holbează la noi foarte neliniștit; se vede că ar vrea să ceară mai multe detalii, dar se teme să nu primească vreun răspuns neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să-i aibă În paza lui. Au fost foarte Încântați să-mi cumpere clarineta, mai ales - au zis ei - că o preferam. Era prea târziu să mai dau Înapoi. Și așa m-am ales cu clarineta.” Se uitase la mine bănuitor: „Vrei să știi dacă am mai visat trompeta?” „Nu”, am spus, „vreau să știu care era obiectul iubire”. „A”, zise el, apucându-se din nou să răsfoiască manuscrisul, „vezi, și dumneata ești obsedat de obiectul ăsta al iubirii. Treburile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
te uită ce ciudat, a doua zi el s-a dus s-o caute pe fată, și fata nicăieri. Întreabă el pe vecini, nimeni n-a văzut-o, mai mult sau mai puțin din după-amiaza de dinaintea ritului fatal, el devine bănuitor, intră În apartament, Îl găsește Într-o totală dezordine, cearșafuri pe jos, perne Într-un colț, ziare călcate În picioare, sertare goale. Dispăruți, și ea, și drăguțul ei, sau amantul, sau concubinul, sau ce i-o fi fost. Îmi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ce este Înainte și ce este după. (Talmud, Hagigah, 2.1) M-amînființat la Garamond chiar În dimineața În care-l instalau pe Abulafia, În timp ce Belbo și Diotallevi se pierdeau În diatribele lor asupra numelor lui Dumnezeu, iar Gudrun se uita bănuitoare la oamenii care introduceau acea nouă și neliniștitoare prezență Între vrafurile, tot mai pline de praf, ale manuscriselor. „Ia loc, Casaubon, uite-aici proiectele istoriei aceleia a noastre despre metale”. Am rămas singuri și Belbo mi-a arătat niște indici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Spune-i că nu urmăresc mișcările voastre. Și că am o meserie urâtă și, din nefericire, Îmi place”. Întorcându-mă acasă, mă Întrebam cine fusese mai câștigat. El Îmi povestise o grămadă de lucruri, eu nimic. Dacă aș fi mai bănuitor, aș crede că poate a scos ceva de la mine, fără ca eu să-mi dau seama. Dar când ești bănuitor cazi În psihoza complotului sinarhic. Când i-am povestit Liei episodul, ea mi-a zis: „După mine, era sincer. Voia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-mă acasă, mă Întrebam cine fusese mai câștigat. El Îmi povestise o grămadă de lucruri, eu nimic. Dacă aș fi mai bănuitor, aș crede că poate a scos ceva de la mine, fără ca eu să-mi dau seama. Dar când ești bănuitor cazi În psihoza complotului sinarhic. Când i-am povestit Liei episodul, ea mi-a zis: „După mine, era sincer. Voia cu adevărat să se descarce. Crezi că la Chestură găsește pe cineva care să stea să-l asculte când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
realizat că șoferul își udase cămașa cu lacrimi, iar eu, intoxicat până-n măduva oaselor, nu aveam nici pe dracu’. Repede-am scos un șervețel de hârtie și am început să-mi șterg și eu ochii. Prea târziu! Omul mă privea bănuitor cu coada ochiului. Brusc, a încetat cu văicăreala. Ne apropiam de gară într-o tăcere încordată. Cum naiba putea fi așa de puternic mirosul când pusesem blugii la fundul valizei? Ar fi trebuit să-i bag într-o pungă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care vor să o roage să-i asculte și pe ei, că și ei ar dori să cumpere moșia. Nadina se ridică surprinsă: ― Dar nici n-am discutat cu domnul așa ceva! Era încurcată. Grigore stăruia să-i primească. Sătenii sunt bănuitori și, dacă n-or auzi un răspuns din gura ei, se vor crede nedreptățiți. Nadina n-avusese relații cu țăranii și nici nu voia să aibă. Îi socotea sălbatici și răi. După o ezitare, zise dând din umeri: ― Bine, dacă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
turburarea, răspunse cu același glas blajin: ― Da ce s-a mai întîmplat, omule? Nu ți-am spus eu chiar ție că nu mă bag și nu mă amestec, dacă o luați voi? ― Apoi atunci ce cată aici cucoana? întrebă țăranul bănuitor. ― Bine, ea o fi vrând să o vândă, că doar e moșia ei! ― Apoi d-aia, să nu te bagi, că noi nu putem lăsa să ne ia nimeni pămîntul! făcu Matei cu o amenințare. ― Din parte-mi să n-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uneori chiar provocatoare. Se obișnuise să fie primit, în cursul inspecțiilor, cu izbucniri de "trăiți" și voie bună, și numai pe urmă să vie plângerile și reclamațiile. Acuma sătenii îl întîmpinaseră peste tot cu tăcere și cu ochi încruntați și bănuitori. Dacă n-ar fi fost ambiția lui de a-și feri județul de tulburările ce bântuiau aiurea, n-ar fi tolerat obrăzniciile acestea. Își rezerva în sine să-i învețe omenie mai târziu, după ce se va restabili ordinea în țară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la plimbare prin Rigel cât mai iute, cât de iute pot funcționa tambuchii. N-am nimic împotrivă dacă folosiți zăvoarele explozive ale ușii exterioare. Vom lua combinezoanele presurizate dacă va fi cazul. Făcu doi pași spre coridor și se răzgândi. Bănuitor, își roti privirea prin sala aglomerată. Nu părea cu putință ca o prezență să se fi strecurat înăuntru, dar cum se hotărâseră să nu neglijeze nimic, această încăpere nu va face excepție de la regulă. ― Pentru început, să ne asigurăm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
viol și tâlhărie. Cred că singurul "apropiat" în toată această întortocheată etapă a vieții lui am fost eu, poate fiindcă fuseserăm cumva împreună de mici, părinții noștri fiind vecini. Oricum, nu m-a lovit niciodată și mă privea mai puțin bănuitor decât pe ceilalți, oricine ar fi fost ei. De câteva ori l-am vizitat, țin minte, și la închisoare, unde, în frigul verde al vorbitorului, mi se plângea tot timpul, înjurînd oribil, de ghinionul pe care-l avea la poker
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
biblioteca, dar inginerul m-a sfătuit să rămânem la mine, unde e mai multă liniște. (Eforturile vizibile pe care le făcea Sen ca să mă împrietenească cu Maitreyi și toleranța excesivă a d-nei Sen mă stinghereau tot mai mult, mă făceau bănuitor, răutăcios. Câteodată mă întrebam chiar dacă nu și-au pus în gând să mă căsătorească cu fata lor, deși, logic, lucrul acesta era o imposibilitate, și ei toți și-ar fi pierdut casta și numele dacă ar fi îngăduit o asemenea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maitrey. Atunci m-am auzit strigat, un țipăt scurt și înspăimîntat, și am zărit-o cum cade lată în balcon. Am vrut să mă întorc, dar m-am întîlnit cu inginerul pe coridor. ― Ai uitat ceva, Allan? mă întrebă el, bănuitor. ― Nimic, sir, n-am uitat nimic... Am plecat repede. M-am suit în cea dinții mașină și am dat adresa lui Harold. Când porneam, am încercat să mai privesc încă o dată casa din Bhowanipore, dar mi s-au înlăcrămat ochii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-mi cumpăr biletul de inter-class (de data aceasta mi-era rușine să mă înghesui alături de bătrâne și zdrențăroși, în fața ghișeului de cl. III; rușine nu de mine, ci de cei câțiva eurasieni și englezi de pe peron, care-mi priveau foarte bănuitori hainele). Am așteptat zgribulit acceleratul de Lucknow, sorbind ceaiuri multe și încercînd să reconstitui de la început escapada mea. Erau lacune de ceasuri, de nopți, și golul acesta din memorie mă obseda. Dacă am înnebunit? mă întrebam. Îmi porunceam să nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spun? Simplu. Prea simplu chiar. Poate că de aceea mi-a scăpat din minte. Dar m-a impresionat vocea, n-am să uit niciodată vocea aceea clară, senină, fără nici un fel de patos, și totuși gravă, urgentă. Orlando îl privea bănuitor, umezindu-și încet buzele. - Și mesajul, continuă Adrian, tot ce mă lăsa să înțeleg că are să-mi transmită astăzi, la 4,30. - Ce fel de mesaj? îl întrerupse din nou Orlando, coborând ușor glasul și trecîndu-și dosarul dintr-o mînăîn
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care nu-mi revelează nimic. Și știu și de ce nu-mi revelează nimic: pentru că poetul nu e implicat în acest descensus ad Inferos. În timp ce Orfeu în Tracia, Orfeu printre lupi, urși si mistreți... -Unde vrei să ajungi? îl întrebă Orlando bănuitor, aproape cu teamă. - Mă întorc de unde am plecat. Vă spuneam că așteptăm poetul, că asta e ultima noastră speranță. Poetul, repetă Adrian cu fervoare, mai mare decât Eschil, și Shakespeare, și toți ceilalți laolaltă. Profet și taumaturg în adevăratul sens
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
stângăcia ei, îl înduioșă brusc și încercă să-și amâne febrilitatea, lăsându-și mâna să-i alunece de-a lungul creștetului lucios, cu părul strâns la ceafă cu un șiret negru. Dar ea se smuci și-l privi pe furiș, bănuitor și rău, nu, n-avea rost să încerce s-o mai și ducă. Pe furiș, așa îl privise tot drumul până aici, în timp ce-și lăsa degetele umede și moi să-i alunece în trecere printre stinghiile prăfuite ale
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alarmante, râsul gros al domnilor, clinchetul vocilor de doamne și domnișoare, un viitor amenințător, un antren ca niciodată, animație inutilă în jurul ministrului Athanasiu pentru că cercurile guvernamentale au recomandat, mai mult decât oricând, o discreție absolută. Suntem mai sarcastici și mai bănuitori, unii cu alții, decât oricând : cu cei ce cântăresc șansele de izbândă ale fiecărei tabere, gata a intra în cor cu victorioșii, cu cei ce fac paradă în stradă de naționalism numai ca să răstoarne guvernul, cu cei ce se arată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]