3,362 matches
-
adevărul despre mintea mea perversă. Așa-zisul geniu își va da în vileag toate înclinațiile porcoase și toate dorințele abjecte. Ușa de la baie (neîncuiată!) se va deschide brusc și iată-l pe mântuitorul omenirii cu frișca prelingându-i-se pe bărbie, cu ochii cât cepele, trăgând salvă după salvă din făcăleț, în direcția becului din tavan! A ajuns, în sfârșit, de râsul lumii! O canalie! O șande pe capul familiei lui pentru tot restul vieții. Da, da, pricep: drept răsplată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
va avea curând onoarea să se Întrețină cu domnul Carleton Myatt În Constantinopol - agreabil, ospitalier și anonim. Trecu pe lângă compartimentele cu locuri obișnuite de la clasa a doua, cu bărbați care-și scoseseră vestele și se Întinseseră pe banchetă, albăstrii În jurul bărbiei, și cu femei cu părul prins În plase terne, asemenea plaselor de pe polițele de bagaje, care Își adunau fustele strâns În jurul lor și se rezemau de spătare În poziții nefirești, sâni mari și șolduri mici, sâni mici și șolduri mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și subțire se trezi o clipă doar ca să se plângă: „Berea aia pe care mi-ai adus-o. M-a terminat. Stomacul mi-a luat-o razna“. Pe locul din fața ei, soțul stătea și zâmbea; Își freca c-o mână bărbia aspră, trăgând cu coada ochiului la fata În balonzaid alb, care se Întinsese pe banchetă, atingându-i cu picioarele cealaltă mână. Myatt se opri o clipă și-și aprinse o țigară. Îi plăcea figura subțiratică a fetei și fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lungul culoarului, clipind puțin din ochi, ca miopii, apoi se depărtă cu pași grăbiți. Pe Quin Savory n-avea cum să-l găsească În compartimentele de clasa Întâi, dar Îl găsi ascuns Într-o cușetă de clasa a doua. Cu bărbia vârâtă În pelerină, cu mâna peste căușul unei pipe, acesta pândea cu ochi mici și lucitori oamenii care treceau pe culoar. Un preot moțăia În colțul opus. Domnișoara Warren deschise ușa și păși Înăuntru. Se comportă ca un stăpân - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de un tiraj de o sută de mii de exemplare! Noi vindem două milioane. De douăzeci de ori mai mulți oameni vor auzi mâine despre doctor Czinner. Reprezint publicația Clarion. Vrem un interviu. — Sunt puțin surprins, spuse domnul Savory, ridicându-și bărbia și trăgându-și În jos pelerina. — Nu trebuie să fiți nervos, spuse domnișoara Warren În mod mecanic, apoi Își scoase carnetul de notițe din geantă și-l deschise dintr-o mișcare. Doar câteva cuvinte pentru publicul englez. Călătoriți incognito? — Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trebuia să acționez, se putea baza pe mintea lui ca pe un mecanism verificat. — Ai geanta pe care ți-am dat-o? — Da, Anton, aici, sub pat. Trase de sub pat o valijoară neagră, de doctor, iar el o ciupi sub bărbie și-i spuse că avea ochi frumoși. — Dezbracă-te, spuse el, și suie-te-n pat. Mă-ntorc la tine Într-o clipă. Înainte ca ea să se poată Împotrivi sau să-i ceară explicații, el țopăi bine dispus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la pasiune. O sărută din nou și Încercă să-i scoată rochia peste umeri. Trupul ei tremura și se mișca sub veșmânt ca o pisică legată Într-un sac. Brusc, ea Își ridică buzele spre el și-l sărută pe bărbie. — Te iubesc, spuse ea. Da. Sentimentul de stranietate i se accentuă lui Myatt. Era ca și cum s-ar fi pornit de acasă Într-o plimbare pe-o rută cunoscută, pe lângă conductele de gaz, peste podul de cărămidă de pe Wimble, peste două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se aglomerară laolaltă și pe malul opus al fluviului, parcă pe jumătate căzute din Înaltul cerului, luciră trei stele. — Ce-i aia? Acolo! Trece! Repede! — Cetatea, spuse el. „Budapesta!“. Josef Grünlich, care stătea În colțul lui, cu capul căzut În bărbie, se trezi cu o tresărire și se duse la fereastră. Văzu străfulgerarea unui luciu de apă Între edificii Înalte și cenușii, lumini arzând În Încăperile de la etaj, tăiate brusc de bolta gării, iar apoi trenul alunecă și se opri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mașini și domnișoara Warren o acoperea cu un covoraș. Ea turnă un păhărel de brandy și i-l duse lui Coral la gură. Mașina porni brusc, făcându-le să se lovească una de alta, și alcoolul i se vărsă pe bărbie. Coral zâmbi spre fața inflamată, drăgăstoasă și purtând semne de beție. Ascultă, drăguțo, spuse domnișoara Warren, pentru Început te iau Înapoi cu mine, la Viena. Pot să transmit telegrafic evenimentele și de-acolo. Dacă vreuna dintre jigodiile astea murdare Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
facă griji pentru ceea ce e în mintea noastră. Imaginația tuturor este atrofiată, așa că nimeni nu mai are cum să devină o amenințare pentru lume. Îmi deschei un nasture de la cămașa albă și-mi vâr cravata pe dedesubt. Apăsând puternic cu bărbia pe nodul cravatei, așez cu penseta câte un geam minuscul în fiecare fereastră. Decupez, cu o lamă de ras, draperii de plastic nu mai mari decât un timbru, albastre pentru ferestrele de la etaj și galbene pentru parter. Unele sunt trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
eu cu ce mă aleg pentru cei cincizeci de dolari? — Pot să-ți dau un nume, zice. Îi dau două hârtii de douăzeci și una de zece. Trage cu dinții o felie de carne din sendviș. Bucata de carne îi atârnă peste bărbie până să-și dea capul pe spate și să și-o arunce în gură. Zice, în timp ce mestecă: — Da, știu, mănânc ca un porc - iar gura îi trăsnește a muștar. Ultima persoană care a vorbit cu ei, cum apărea în memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mi se derulează în minte, în timp ce mă zgâiesc la insigna lui. Ochii polițistului se dau peste cap până ce nu li se mai vede decât albul. Mănușa i se ridică spre piept, dar încremenește la jumătatea distanței; genunchii i se taie. Bărbia i se lovește așa de tare de marginea de sus a gardului, de se aude cum i se izbesc dinții. Din gură îi zboară ceva roz. E vârful limbii. Număr în continuare - 345, 346, 347; salt un picior peste baricadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
iasomie. Vinul are gust de sânge de animal. Helen se duce cu paharul gol în bucătărie și, în momentul în care deschide frigiderul ca să ia o carafă de vin roșu, răzbate o fulgerare de lumină adevărată. Și Stridie își ițește bărbia peste umărul meu, pe la spate, și zice: — În general, vacile nu mor pe loc, zice. Leagă un laț de gâtul vacii, o târăsc prin abator și, în timp ce zbiară, îi taie de vie picioarele de dinainte și de dinapoi. În spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lăsând să se vadă părul castaniu de la subsuori, începe să mâne lumea spre mijlocul camerei. Vrabie arată ceva în catalogul ei și zice: — Ăsta ar fi un minimum necesar pentru început. Stridie își scutură părul din ochi și-și împinge bărbia în față, spre mine. Vine și-și înfige degetul arătător în pieptul meu, împingându-mă zdravăn, țintuindu-l în mijlocul cravatei albastre, și zice: — Uite care-i treaba, tati. Împungându-mă cu degetul, zice: Singurul blestem pe care-l știi matale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Clipește rar o dată, de două ori, și spune: — Cucoană, ține-ți pentru tine gablonțurile astea penibile de travestit. Zâmbetul de pe fața lui Helen nu se clintește nici un pic. Bărbatul dă ochii peste cap, iar fața și mâinile-i devin inerte. Bărbia îi cade în piept și se prăbușește peste tastatură, apoi corpul i se răsucește și i se prelinge până pe podea. Distrugere constructivă. Helen își întinde neprețuita-i mână să întoarcă monitorul spre noi și zice: — Rahat! Deși zace mort pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în cenușiul acela apar niște forme. Lumini și umbre care plutesc laolaltă. — Vezi? zice. Uite-ne. Suntem din nou tineri. Arăți ca în poza din ziar. În poza de la nuntă. Totul este voalat. Nu știu ce văd. — Uite! zice Helen. Își ridică bărbia spre oglindă. Conducem lumea. Întemeiem o dinastie. Dar ce înseamnă de ajuns? Mă poartă gândul la Stridie, cu vorbăria lui despre suprapopulare. Putere, bani, mâncare, sex, dragoste. Ne pot fi vreodată de ajuns sau, pe măsură ce le obținem, vrem să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pete roșii de chili. — De mult trebuia să-l descânt, zice Nash. În spatele meu se deschide ușa și intră cineva. Rămâne locului și se uită în jur, zicând: — Ce paștele mă-sii? Ușa se închide în spatele lui. Și Nash bagă bărbia în piept; scormonește cu două degete în buzunarul din față. Scoate un cartonaș alb mânjit cu mâncare roșie și galbenă și citește blestemul, cu intonație ritmică și plată, ca și cum ar număra. Ca Helen. Omul din ușă dă ochii peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
goi în ritmul mizicii, o bătrînă cu ochelari, care împletește de zor, face cînd și cînd o pauză, așternînd pe pieptul bătrînului bucata împletită, iar Dorin, încă transpirat de fuga pînă la autogară, stă jos, la ușa din spate, cu bărbia pe genunchi și cu privirea pierdută în gol. Muzica transmisă la radio niște acorduri dulci de chitară toropește de-a binelea pe toți călătorii. Numai ziarul foșnit de actor îi mai face cînd și cînd să tresară. Dați-mi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
griji, a cărei piele fină, bine întinsă și rumenă te trimite cu gîndul la fructele din pragul toamnei, e tăiată în două de fiorul unei neliniști, micșorînd ochii, născînd între sprîncene o cută, alungind liniile maxilarelor ce vor să definească bărbia, modestă dealtfel, dar aruncată mereu înainte. Un gînd de neliniște, trădînd interesul pentru ziarul de alături, i se așterne pe față, maturizînd-o brusc, dăltuind-o în contururi sigure, dînd viață privirii ce se furișează tot mai des, aproape fățiș, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cursa rapidă. *** Ștergătoarele de parbriz deschid două sectoare mari de cerc, lăsînd să se vadă șoseaua acoperită cu un strat alb, în care roțile mașinilor ce vin din sens invers taie urme late, negre. Toți cei din cursă moțăie, cu bărbiile în piept, legănați de uruitul continuu al motorului. Chiar și actorul, după ce a mai exclamat cîte un "extraordinar!" la fiecare ziar cercetat încă o dată, spre mirarea și neliniștea vecinei, s-a potolit, punînd ziarele și revistele peste geanta de pe brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aplecat, a luat cățelușa de jos, de la picioare, a așezat-o în mijlocul basmalei și a înfășat-o, astfel că-i rămîne afară doar capul mic, de bibelou. Cei doi copii gemeni s-au cuibărit în brațele părinților, Dorin stă cu bărbia pe pumnii puși unul peste altul pe genunchi și privește în gol, Mircea Emil doarme de-a binelea sub pălăriuța lui mototolită, Letiția s-a îndoit de mijloc sprijinindu-și coatele pe genunchii goi, iar studenta, nemulțumită că șoferul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
arhitectul s-a aciuat la o masă, cu piciorul bolnav ridicat pe un scaun, actorul se mai uită prin revistă și trage din cînd în cînd cu coada ochiului spre vecină, care s-a chinuit un timp să moțăie cu bărbia în piept, dar, învinsă de oboseală, și-a pus brațele unul peste altul pe masă și și-a lăsat fruntea pe ele. Dorin a renunțat să se mai plimbe pe lîngă fereastră, de unde privea în afară și s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
are în sticlă, aruncă sticla în scîrbă sub gard, se duce și el mai la deal, după tufa de soc, iar cînd iese în drum, rămîne mult timp cu privirea spre șoseaua națională și, într-un tîrziu, pleacă acasă cu bărbia în piept, fluierînd. Unii spun că, de fapt, plînge. Chiar tata spune că l-a văzut odată... Ion își aprinde o altă țigară și-și toarnă cafeaua din ibric în ceașca luată de pe etajera de la oglindă. Mihai își pleacă fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
În urma lui, Pavel închide ușa, răsucește cheia și se apropie de patul improvizat, scoțînd de jos, dintre lăzi, o sticlă: Bei și cu mine un pahar? Fata, trezită bine din somn, ridicată deja în capul oaselor, trăgîndu-și pătura pînă sub bărbie, stă speriată, gata să țipe, dar cînd Pavel își înfige degetele în pătură, vrînd s-o smulgă, s-o arunce într-o parte, închide ochii încet, întinzîndu-se ca mai înainte, șoptind un cuvînt de încuviințare. *** "N-a vrut să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Că așa, la întins pe pat, numai de dragul amorului, multe-s amatoare, slavă Domnului!, mai ales dacă și prin temperament... Ne vedem la spital conchide calm, ca un rămas bun, ieșind pe ușă. O noapte întreagă petrecută în scaune, cu bărbia în piept, ori cu fruntea pe mesele de restaurant, către care trebuie să te cocoșezi ca să poți atinge brațele puse unui peste altul, a lăsat urme adînci pe chipurile tuturor. De pe la șapte, șapte și ceva, cînd geamurile au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]