386 matches
-
sunt minate, iar zidurile, escaladate. Iusuf s-a luptat ca un leu, până a fost rănit și prins. Fu condus În preajma sultanului, curios să cunoască de aproape sursa necazurilor sale. Cel care se Înfățișează Înaintea lui e un omuleț uscat, bărbos, colbăit. Merge drept, cu capul ridicat, Între doi coloși care-l țin cu putere de brațe. În ceea ce-l privește, Alp Arslan stă așezat pe un podium de lemn acoperit cu perne. Cei doi bărbați se măsoară Îndelung din priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
alb și strălucind În mijlocul unei plantații de caiși. Două cruci discrete pe grilaj și, pe acoperiș, deasupra porții de la intrare, un steag american. Un grădinar persan mi-a ieșit În Întâmpinare ca să mă conducă În biroul pastorului, un bărbat Înalt, bărbos și roșcovan, cu aspect de marinar, cu mâna fermă și ospitalieră. Chiar Înainte de a mă invita să mă așez, Îmi propuse un loc de dormit pe durata șederii mele. Avem tot timpul o cameră pregătită pentru compatrioții care ne fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu un surâs obosit. — Nu te grăbi, secolul de-abia Începe. Tuși ușor, duse bolul cald la buze, se pierdu iarăși Într-o contemplație tăcută. Apoi, anevoios: Când am sosit În această țară, nu reușeam să Înțeleg de ce nobili domni bărboși sângerează și se flagelează pentru un omor comis acum o mie două sute de ani. Acum am Înțeles. Dacă persanii trăiesc În trecut, este pentru că trecutul e patria lor, pentru că prezentul le este un ținut străin, unde nimic nu le aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
telemeaua aceea de la ajutoare, aveau să remarce cei care mai apucaseră și ei câte o bucată, după ce trimișii lui Cangurașu își luaseră cuvenita parte de bidoane... Puțin respect Meseriașul, părea încă tinerel, soiul acela de ins uitat de vârstă, pirpiriu, bărbos, murdar de pap, sau ce-o fi fost mâzga aceea maronie cu care se mânjesc cizmarii, veni cu plictis din cămăruța lui. Ținea un celular la ureche. Mormăi oftat: - Bine, am înțeles. Da’ n-am timp acu’. A venit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
șomer. Era un ratat lipsit de educație. Era un fanatic și un singuratic, care avea materiale de inginerie genetică, în apartamentul lui înghesuit și murdar, și era considerat periculos pentru că se potrivea profilului clasic al teroristului biologic. Alături, un avocat bărbos din San Francisco, reprezentantul unui grup de protecție a mediului, spunea că Sanger avea să fie judecat și condamnat la pedeapsa maximă permisă de lege. Sanger produsese un rău ireparabil unor specii pe cale de dispariție și pusese în pericol chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
maică-sa și toate femeile acelea în halate mergând în jurul lor. Dacă înainte nu se uitaseră la el și la copil, acum în mod sigur se uitau ... îi arătau cu degetul și discutau. Vasco părea total nepotrivit acolo, solid și bărbos, îmbrăcat complet în negru, cu o pălărie neagră de cowboy pe care fusese nevoit să și-o tragă pe ochi, din cauza urechii retezate. Știa că arăta ca personajul negativ dintr-un film prost cu cowboy. Asistenta lui nu-l ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
victor45>: una de vreo 40, cam uritica, muncește la cariera <victor45>: contabilă măritata de 25 ani <victor45>: secretara e grasă, adică GRASĂ <victor45>: nu știu nimic de viața ei privată <victor45>: un student de 20, are girlfriend <victor45>: un coleg bărbos, commonlaw de vreo 10 ani <victor45>: și-au cumpărat casă împreună <victor45>: o japoneză, studentă, fără boyfriend <victor45>: deci: doi tineri, două mai în vîrsta, 4 din 10 necăsătoriți <victor45>: cred că așa este mai peste tot <sima35>: ok, te
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
nu se oglindește În ea nici o umbră. În beznă, aș auzi doar clipocitul râului fumuriu, sub cerul greu și jos, de plumb, al subpământului. Aș clipi mut, orbit de bezna ca smoala, nu i-aș vedea nici chipul hâd și bărbos, nici mâinile reci, Încleștate pe vâsle. Nimic altceva În jur decât clipocitul nevăzut al apei negre, gata să smulgă de lângă mal luntrea, tocmai când, șovăind, tremurând, aș Întinde piciorul, ca să mă prăbușesc În adâncurile fără fund, umede, Înghețate, care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că văd o umbră de ezitare pe chipul și în mișcările tatei în clipa când mi-a pus plicul în mână. Căci există ceva nebărbătesc, ca să nu spun nepatern, în întreagul procedeu: să scrii o scrisoare pentru fiul tău matur, bărbos, să alegi cuvintele unul după altul, să îndoi foaia atent, aproape matern, și s-o pui într-un plic, iar apoi să închizi plicul cu propria salivă, ca să spun așa, intimă. Nu e nevoie să-l deschizi, a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
se ajunge la o distincție: Mița are insomnii din gelozie, pe când Pampon pierde nopțile la cărți. Modul în care iși declară Mița gelozia ține de domeniul pateticului, iar Pampon are o elementară pornire spre agresiune, un spirit de răfuială. „Înalt, bărbos, fioros”, turbat de gelozie, Pampon are predecesor în comedia dell’arte pe „furioso”. Violentul Pampon în urmărirea „Bibicului” amenință neîncetat: „O să-ți rup oasele... Oasele am să ți le rup!”, „am să-l sfâșiu!”. Violența lui evocă fosta calitate de
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
de interzicere a întreruperii de sarcină cu doi ani înainte de istoricul 1968, când în Apus tinerii se lăsau amețiți de sloganul „Totul este posibil, totul este permis“, înscris pe ziduri și intonat când revoluționar, când tandru de barzi pletoși și bărboși. Copiii din flori ai generației flower power erau aduși pe lume cu inocența, bucuria și nonșalanța pe care doar bunăstarea și libertatea le puteau îngădui. Iar în timp ce prin câteva capitale occidentale feministele defilau cu pieptul gol aidoma anticelor amazoane, scandându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de forță copleșitoare. Și nu puteam înțelege de ce. Slăbiciunea trapului parcă-i scotea și mai tare în evidență forța. Curând după ce făcu o mutare se lăsă pe spate și-și privi cu o detașare ciudată adversarul - un francez gras și bărbos. Acesta își evalua situația, apoi izbucni brusc în sudălmi joviale și strângând cu un gest nervos piesele, le trânti înapoi în cutie. Îl înjură cu generozitate pe Strickland, iar apoi chemă chelnerul, plăti băuturile și plecă. Stroeve își trase scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un pian mecanic răspândea la nesfârșit și foarte tare muzică de dans. De jur împrejurul încăperii oamenii ședeau pe la mese, aici vreo cinci-șase marinari zgomotoși în beția lor, dincolo un grup de soldați, iar la mijloc, înghesuite laolaltă, dansau câteva perechi. Marinarii bărboși cu fețele arse de soare și cu mâini mari și pline de bătături își strângeau tare la piept partenerele. Femeile n-aveau pe ele decât combinezoanele. Din când în când, o pereche de marinari se ridicau și dansau împreună. Zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de sex cu Alan, era evident că vaginul i se maturiza. Ridicându-se, simți că el însuși se maturizase. Era mai aproape de statutul de adult. În definitiv, doar pentru că un tip are o pizdă, o fofoloancă, o gaură, o scoică bărboasă în dosul genunchiului, asta nu înseamnă că trebuie scos din rândul lumii. Mulți dintre tipii cu care Bull fusese coleg la Marksham College avuseseră parte de niște destine dintre cele mai ciudate. Chiar săptămâna trecută citise în ziar despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Ei și-au găsit mici ogeacuri acolo jos, cu paturi și scrinuri Banii i-au împins în jos... În jurul meu doar penurie de femei, mutre bărbătești, capete tunse, halci înfășurate în piei ca niște scafandri autonomi, arătări ca niște Adami bărboși, musculoși și asudați. Singurul lucru de care aveai nevoie în această lume de umbre și rumeguș era propria-ți bărbăție, testosteronul tău. Salut, spuse o voce din spatele meu. M-am întors. — Cară-te de-aici, am spus și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cap și barba mare, ca a sfinților din icoanele vechi. Culae se apropie de căruță, dându-i omului cu smerenie bună seara și îl rugă să-l ia și pe el. Cum nu, nepoate... Hai, urcă! îl pofti căruțașul cel bărbos și se dădu mai într-o parte, ca să-i facă loc pe capră alături. Fără să-l întrebe nimic, el dădu scurt bice cailor, urnind căruța din loc. Astfel merseră amândoi, bătrân și copil, o vreme, hurducați pe drumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Omul strigă și el sub șocul loviturii pe care ea i-o dăduse. Înșfăcîndu-se unul pe altul, se rostogoliră pe jos În Întuneric. - Marie, Marie, eu sînt! exclamă Christian. Se ridică și aprinse lumina. Marie Își descoperi atunci logodnicul, ud, bărbos, cu un aer istovit, uluit Încă de violența reacției ei. - Iartă-mă... Aveam un coșmar, Îngăimă ea. Ușa camerei se dădu de perete. Lucas Fersen apăru În prag, cu pistolul În mînă. - Dă-i drumul! Nu mișca! Văzînd-o pe tînăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Însă trupul Însuși era alcătuit din pietre de culoare diferită. Capul fusese realizat din plăcuțe de aur fin, smălțuite cum se cuvine pentru a reda adâncimea ochiului, relieful părului și detaliul grimasei de durere ce părea să Îi marcheze fața bărboasă. Pieptul și brațele erau din argint, iar abdomenul, până la zona inghinală, era din plăcuțe de cupru bătut, În timp ce gamba stângă, ce părea să susțină greutatea corpului, plasată În acea poziție de pornit la drum, era alcătuită din fragmente de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
timid, dar Îndepărtându-se odată cu trenul ce ieșea lent din gară. Rămase cu pălăria În mână, făcându-i semn cu cealaltă, până când ultimul vagon dispăru din vedere. Apoi Își puse pălăria pe cap și, scoțând o batistă, Își șterse obrazul bărbos. Se Întoarse pe călcâie și porni spre indicatorul pe care scria Sortie, În parte ușurat și cu plăcuta conștiință a faptului că mai avea o zi de stat la Paris, o zi pe care și-o putea petrece după placul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe sub cârpele lor. Și când, dintr-o solidaritate petrecăreață de bucureștean, has-Satan sări plictisit între ele, în pijamaua lui alb-verzuie, cu prohabul lui căscat, prin fanta căruia se ițea grumazul gros al sculei belite, iconița atârnată de el și capul bărbos al unui popă de țară. Cap, 132 DANIEL BĂNULESCU câteva secunde de catargul cișmelei, o examinară, înconjurînd-o și ciupindu-i pleoapele și pulpele cu boturile lor de ogari lăcrimoși. Eșuă în punctul cel mai înalt al grădinii. Pe tălpșanul ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sadic, plin de profunde regrete pentru suferința pe care-i plăcea s-o provoace. Șamanul spunea că-i plăcea să le aducă durere celorlalți doar atunci când datoria îl obliga s-o facă, pentru că-și iubea munca. Arăta ca o morsă bărboasă, imensă și greoaie apărută lângă Vultur-în-Zbor care părea o stridie tăcută, încordată și reținută. — Scuzele mele pentru deranj, a rostit îndurerat Șamanul. Cred c-avem de discutat o problemă destul de delicată. îVultur-în-Zbor îi remarcă gura - saliva pe la colțuri.) — Hm, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pierduse firul argumentației încă de pe la început. Bănuia că și Irina cu Elfrida pățiseră la fel. Ridică privirea și-i văzu în pragul ușii pe Cerkasov și Moonshy. înfățișarea lui Moonshy îl surprinse. Arăta cu totul altfel decât vocea sa: era bărbos, îndesat și de statură medie. — Domnul Moonshy a venit să-și prezinte omagiile, spuse Cerkasov. Tocmai pleca. Moonshy spuse: — Am venit ca să vă spun că plec, nu ca să-mi prezint omagiile. Și mai ales nu lui! zise el, arătând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acvatic. Sesiunea de reglaj mecanic al șalupei se terminase pe ziua aceea, iar Gunnar Andersson stătea În picioare lîngă navă și se spăla pe brațe Într-o găleată cu detergent. Mă salută dînd din cap, dar chipul său ascuțit și bărbos avea o expresie impenetrabilă și absorbită În gînduri ca a unui sfînt gotic. Ignora complet aglomerația de la ceasurile serii, urmărind În schimb un stol de lăstuni care se Înălța Începîndu-și zborul către coasta Africii. Obrajii și scalpul său erau Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe jos. Deasupra, pe pietre, rămăsese un zoi lipicios, vânăt, adunat din scursorile sângelui și resturile de vite. Vagoane lungi, pe rotile, scârțâind, treceau mormănite cu jumătăți însîngerate, aruncate la întîmplare, una peste alta, împinse de oameni cu fețe dușmănoase, bărboși și crunți, având șorțuri de piele dinainte și cuțite ascuțite la brâu. - Bună dimineața, fraților! aruncă parlagiul, mohorât. - Bună dimineața, răspunseră câțiva. Dinlăuntru se simțea duhoarea mațelor deșertate. Se dezbrăcă tăcut, privind mersul repede al undițelor groase de oțel care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gheață se abătu asupra echipajului. Cioclii auziră sfărâmarea geamurilor și bătură cu desperare caii, dând să intre pe poarta de fier a Străuleștilor, dar în fața clopotniței se izbiră de un zid de oameni. 221 Erau milogii, vreo cincizeci de bărbați bărboși, numai zdrențe, care începură să huiduie și să lovească cu picioarele în burțile animalelor. Se făcu o învălmășeală cumplită. Zadarnic băteau clopotele tocmite. Fratele mortului se ridică pe trotuarul de pământ și începu să răcnească cerșind mila mulțimii: - Frați creștini
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]