KorAP: Find »[drukola/base=bărzăun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...22 >

546 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

atît de serios, Bărzăunul nu mai insistă și plecă cu capul în jos de lîngă Ilinca fără să-i mai spună măcar "la revedere". Mi-aduci, Bărzăune, ori nu?! strigă din urmă Ilinca de parcă ar fi mușcat-o un cîine. Bărzăunul întoarse puțin capul peste umăr și răspunse ca și cum i-ar fi cerut cineva să-i taie un deget: Ți-oi aduce... dac-o fi să prind... că nu trag totdeauna la undiță. Făcu o pauză scurtă, apoi se rătăci iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
adîncurile de chemare și furtună din ochii Ilincăi și zise mult mai hotărît: Ți-aduc... ți-aduc sigur! N-avea nici o grijă! Mulțumesc! strigă Ilinca din nou, toată zîmbet și, făcîndu-i un semn amical cu mîna, intră repede pe poartă. Bărzăunul mai stătu o clipă locului cu ochii ațintiți la poarta închisă, apoi porni încet, fără nici o vlagă. Și deodată îl cuprinse o cumplită părere de rău că s-a hotărît să plece la pescuit. Nu mai bine termina de citit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ochii ei mari și de privirea aceea ca un fulger care i-a răscolit toată făptura cînd i-a cerut să-i aducă și ei păstrăvi... Apoi, deși a țipat la el, tot ochi frumoși avea... grozav de frumoși!... Și Bărzăunul trăi din nou fiorii acelei priviri și se hotărî să-i prindă păstrăvi cu orice preț. Numai așa o va putea convinge, poate, să meargă altă dată cu el în pădure, la pescuit... s-o privească mereu, s-o știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
timp să distingă și pe alții, pentru că în clipa aceea se produse un eveniment cu totul și cu totul neașteptat. Matei tocmai vîrîse casetofonul în priză și-i dăduse drumul, cînd în toată sala răsună un urlet fioros de leu... Bărzăunul crezu că amețește și se lipi mai strîns de perete. Într-o clipă își dădu seama că păcăleala lui din pădure va fi descoperită și că va avea de înfruntat multe greutăți. Caseta pe care avea imprimate strigătele de animale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
în dezastru pentru el!... Domnul Nicanor, de cum auzi răgetul leului, tresări puternic, făcu niște ochi ca de buhă și porni aprig spre Matei. Acesta stătea încremenit lîngă casetofon și nu mai știa ce să creadă. În fața unei astfel de situații, Bărzăunul se consideră un om pierdut și o zbughi pe ușă. Alergă puțin pe șosea, apoi, temîndu-se că astfel îl pot prinde mai ușor urmăritorii dacă-i dau de urmă, sări într-o grădină, de-acolo în alta, era cît pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
apei îl privesc ochii Ilincăi. Stătu cîteva clipe nemișcat, pentru a nu speria imaginea dragă din luciul apei, trăind tot mai intens vraja unei împliniri pe care n-o putea avea decît în vis. Dar ce frumos știa să viseze Bărzăunul! Iar oglinda apei îl chema cu o forță irezistibilă, pentru că acolo înfloreau tot mai ispititori, ca niște nuferi de întuneric, ochii Ilincăi... își aplecă buzele spre chemarea apei, închise pleopele și sorbi cu nesaț, odată cu lichidul rece, imaginea ochilor mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
care-l despărțea de copilul de pînă atunci rămăsese undeva, în urma lui... Iar pădurea toată rîdea și cînta odată cu el. O hotărîre la care nimeni nu se aștepta C îteva zile, adică două zile bune și mai bine de jumătate, Bărzăunul nu mai ieși din casă după cele petrecute la cămin Nu i i-ar fi fost teamă de domnul Nicanor, ori de cumnatu-său, Răgălie, ori de doctor, care i-a transmis prin Matei că-i cea mai impertinentă pușlama și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
în seara cînd se întorsese de la pescuit. Atunci Matei i-a întins casetofonul și i-a mîrîit țîfnos: Ia-ți-l și să nu te mai văd în fața ochilor cît oi trăi, parșivule! Om ești tu, ori măscărici de tarabă? Bărzăunul luă atitudinea omului năpăstuit pe nedrept. Adică nu numai că s-a arătat grozav de jignit și nedumerit, dar a tratat insulta lui Matei cu înțelepciune de om matur. S-a ridicat de lîngă masa unde citea și a răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Matei cu înțelepciune de om matur. S-a ridicat de lîngă masa unde citea și a răspuns doar atît: Mulțumesc! Apoi a luat casetofonul și s-a dus să-l pună la locul său. Matei spumega de furie. Văzînd că Bărzăunul nici măcar nu-l întreabă de ce l-a făcut "parșiv" și "măscărici", porni după el strigînd: Nu spui nimic, colțosule? Bărzăunul închise sertarul tacticos, puse cheia în buzunar și se întoarse spre Matei cu cea mai nevinovată figură posibilă: Dacă asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Apoi a luat casetofonul și s-a dus să-l pună la locul său. Matei spumega de furie. Văzînd că Bărzăunul nici măcar nu-l întreabă de ce l-a făcut "parșiv" și "măscărici", porni după el strigînd: Nu spui nimic, colțosule? Bărzăunul închise sertarul tacticos, puse cheia în buzunar și se întoarse spre Matei cu cea mai nevinovată figură posibilă: Dacă asta-i mulțumirea ta pentru că ți-am dat casetofonul, atunci nu mai avem ce discuta! Punct! N-o fă pe neștiutorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
nu mai avem ce discuta! Punct! N-o fă pe neștiutorul cu mine, că nu despre asta-i vorba! se înfurie Matei. Mai bine-l aruncai pe foc decît să-mi faci așa ceva! Ce-am făcut, dom'le? se răsuci Bărzăunul. Știi tu, mai bine ca oricine!... sîmbătă în pădure... la mlaștină, cînd am vrut să mergem la Peștera Liliecilor. Și ce-am făcut eu acolo, mă rog?... Și cine vroia să meargă la Peștera Liliecilor? întrebă Bărzăunul făcînd-o pe omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
le? se răsuci Bărzăunul. Știi tu, mai bine ca oricine!... sîmbătă în pădure... la mlaștină, cînd am vrut să mergem la Peștera Liliecilor. Și ce-am făcut eu acolo, mă rog?... Și cine vroia să meargă la Peștera Liliecilor? întrebă Bărzăunul făcînd-o pe omul căzut din lună. Nu te mai face că nu-nțelegi, că mă-nfurii mai rău! Și nu mă lua pe mine de prost, că nu-ți merge! Află că am ascultat toată caseta ta! Toate răgetele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
cămin!... Ne-ai făcut de rîs în fața satului, dobitocule! Cine te-a pus s-o faci pe grozavul tocmai cînd eram și eu acolo? N-ai nici un pic de rușine?... Și crezi tu c-ai să scapi nepăruit pentru asta? Bărzăunul o făcea în continuare pe același nedumerit de tot ce auzea. Încruntă din sprîncene, ca și cum ar fi vrut să-și amintească ceva petrecut cu foarte mult timp în urmă, dar, nereușind un asemenea lucru, ridică din umeri și dădu din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
unul mai slab de înger ca el ar fi crezut că nu mai poate face nimic altceva decît să se înmormînteze de viu. Dar n-a fost așa cum se aștepta Matei. Nu, nici pe departe n-a fost așa. Doar Bărzăunul era om serios de-acum și nu-l mai puteau înspăimînta chestii de astea. El ascultă cuminte toate vorbele de ocară și amenințare, apoi se așeză pe scaun, se scărpină după o ureche și spuse cu convingere: Știi ceva, "tovarășe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
nu mai trăim în vremea bîtei, amice! Mă, taci, că de nu... Și Matei ridică mîna ca pentru a lovi, dar nu făcu altceva decît să-și tragă o pleasna peste propria scăfîrlie. Nu îndrăznise niciodată să-l plesnească pe Bărzăun și, dealtfel, ținea foarte mult la el. Dar uite că-n astfel de situații dramatice chiar și frații ajung să se păruiască. Lasă-mă să vorbesc și eu! țipă de data asta Bărzăunul. Tu n-ai vorbit atîta? Dar vorbește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Nu îndrăznise niciodată să-l plesnească pe Bărzăun și, dealtfel, ținea foarte mult la el. Dar uite că-n astfel de situații dramatice chiar și frații ajung să se păruiască. Lasă-mă să vorbesc și eu! țipă de data asta Bărzăunul. Tu n-ai vorbit atîta? Dar vorbește ca oamenii, că de nu... Eu ca oamenii vorbesc, pe cuvînt!... Iar tu, dacă mai ai cît de cît impresia că ți-s frate și, mai ales... dacă socoti că vei mai avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-i om de vază în această comună... și pe domnul Nicanor, și pe doctor, care nu-s Nuțu lui Răstoacă și nici alt derbedeu de teapa ta! Nu te gîndești deloc? Crezi tu c-ai făcut bine ce-ai făcut? Bărzăunul nu mai spuse nimic și plecă în grădină, fără să mai ia în seamă strigătele lui Matei. Își puse o pătură pe iarbă și stătu întins pe ea pînă se întoarseră părinții de la combinat. Din ziua aceea însă nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ziua aceea însă nu mai părăsi curtea casei, deși ar fi dorit fantastic de mult să plece cu o nouă expediție la Peștera Liliecilor ori, cel mai mult și mai mult, la Piatra Domniței. Tii, ce mai vise își făurise Bărzăunul în zilele acelea privind descoperirile ce le va face la Piatra Domniței!... Dar, ce folos!... Cu cine să plece? Cu Vlad și Virgil?... Ăștia doi nu merg fără Ilinca nici dacă-i picuri cu luminarea! Iar Ilinca nu vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
boișteni, că în fiecare noapte visează cum i se zbate un liliac în păr și nu aude decît pîrîitul pietrelor care cădeau din tavanul peșterii. Pe Nuțu lui Răstoacă l-a exclus definitiv din gîndurile sale. Phii, ce momîie! zise Bărzăunul cînd își aminti de făptura lui Nuțu, plină toată de noroi și tremurînd de groază. Dar cînd șezu totuși să judece mai la rece, eliminînd orice urmă de aversiune față de însoțitorii lui la peșteră, parcă tot l-ar fi acceptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
n-avea cînd să-l vadă și nici nu prea dorea asemenea lucru. Era cînd în oraș, cînd cu inginerul agronom, pe cîmp, cînd la primărie, cînd cu alte treburi de-ale lui. De, ca omul. Într-una din zile, Bărzăunul ședea, ca de obicei, singur în grădina din spatele casei. Terminase de citit "Baltagul" și se gîndea cum ar putea să-i convingă pe părinți de necesitatea unui cîine. L-ar dresa cum ar ști el mai bine și ar pleca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
necesitatea unui cîine. L-ar dresa cum ar ști el mai bine și ar pleca împreună peste tot. Cîinele pe care-l avusese pînă nu demult pierise lîngă o grămadă de îngrășăminte chimice. Și așa de mult îl regretaseră și Bărzăunul și părinții lui, încît se luase hotărîrea în comun de a nu mai ține astfel de vietăți pe lîngă casă. Deodată auzi, foarte aproape de el, pași ușori. Întoarse capul și... și ochii i se opriră uimiți pe fața toată numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
i se opriră uimiți pe fața toată numai zîmbet a Ilincăi. Da, Ilinca în carne și oase!... Cine-ar fi crezut vreodată că se mai pot întîmpla minuni? Și ce mai conta că lîngă ea se afla Nuțu lui Răstoacă? Bărzăunul sări de pe pătură, apoi rămase ca un plop. Nu mai știa ce să facă. Bine te-am găsit, cărturarule! salută Ilinca scuturîndu-și o șuviță de păr de pe un ochi. N-noroc, pușlama, zise rîzînd strîmb și Nuțu, întinzîndu-i o mînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mînă moale ca o broască. Credeam c-ai plecat din sat, continuă Ilinca așezîndu-se pe pătură și luînd cartea în mînă. Nu te-a mai văzut nimeni, nicăieri, de parcă ai fost exportat odată cu legumele. Ce-i cu tine? Păi... Și Bărzăunul nu mai putu continua. Se înroși tot și ridică dintr-un umăr, mai-mai să-și atingă cu el urechea. Nu reușea decît să rîdă. Își reveni însă repede și continuă dînd din cap: Ce să fac eu prin sat?... Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
din cap: Ce să fac eu prin sat?... Să umblu așa, fără nici un căpătîi?... Mai bine citesc ori... desenez. Desenezi? întrebă Ilinca subțiindu-și glasul. Ei, dar mare artist ești tu! Nu vrei să ne-arăți și nouă? Și cînd Bărzăunul, după mai multe rugăminți (deși, fie vorba între noi, voia din tot sufletul să-și prezinte opera), se încumetă să le arate cele 20 de portrete pictate de el, în diverse maniere și de diverse mărimi, atît Nuțu cît și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
care sparse gheața spunînd cu destulă îndoială: Mda, îs drăguțe... Uite, asta seamănă puțin cu mătușa Lisaveta. Numai că aici pare mai bătrînă... Iar asta, zise Nuțu arătînd spre alt portret, s-s-seamănă cu bunica. Numai că n-are o-o-ochelari. Bietul Bărzăun!... Mai bine se dărîma casa pe el decît să audă asemenea remarci!... Și cît sperase tot timpul că Ilinca se va recunoaște măcar într-un singur portret și că o să fie foarte încîntată!... Ba mai sperase chiar că o să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]