546 matches
-
-mi pentru azi un pic casetofonul. Tu știi că eu... Ce să faci cu el? Păi... după repetiție ne ducem la Violeta și mai dansăm și noi. Poți veni și tu cînd te-ntorci din pădure. Ei, mi-l dai? Bărzăunul se gîndi o clipă, apoi îi întinse cheia și-i spuse: Ia-l din sertarul meu de la bufet, dar ai grijă de el, că altfel nu-l mai pupi niciodată! Și să-l pui tot acolo! Mulțumesc, Ticuțule. Ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ia-l din sertarul meu de la bufet, dar ai grijă de el, că altfel nu-l mai pupi niciodată! Și să-l pui tot acolo! Mulțumesc, Ticuțule. Ești un băiat de zahăr. Și Matei intră bucuros în curtea casei, în timp ce Bărzăunul porni mai departe pe șosea. Nu făcu însă decît cîțiva pași și se hotărî s-o ia pe-o uliță lăturalnică, cu scopul să nu mai întîlnească pe nimeni dintre cunoscuți. Pentru nimic în lume n-ar fi vrut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe Nuțu lui Răstoacă, pe care din trădător nu-l mai scotea. Așa că, deși avea de făcut un înconjur de două ori mai mare decît dacă ar fi mers pe șosea, porni totuși pe uliță. Nu poate spune nimeni că Bărzăunul a luat-o pe-acolo cu gîndul de-a trece pe lîngă casa Ilincăi. Nici vorbă de-așa ceva. El se ducea doar la pescuit și nu să vadă ce face Ilinca. Ce-l interesa pe el ce face Ilinca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-și lega șiretul. Cîinele îl simți numaidecît și începu să hămăie de mama focului. Noroc mare că Ilinca se afla prin apropiere și alungă javra. Apoi deschise poarta să vadă ce se-ntîmplă în uliță. Cînd colo dădu cu ochii de Bărzăun. În primul moment începu să rîdă, apoi se apropie miloasă de el. Ce-i cu tine, Ticule?... Ți s-a întîmplat ceva? Eh, nimic deosebit, răspunse cu indiferență Bărzăunul, deși obrajii începură să-i ardă. Mi s-a desfăcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vadă ce se-ntîmplă în uliță. Cînd colo dădu cu ochii de Bărzăun. În primul moment începu să rîdă, apoi se apropie miloasă de el. Ce-i cu tine, Ticule?... Ți s-a întîmplat ceva? Eh, nimic deosebit, răspunse cu indiferență Bărzăunul, deși obrajii începură să-i ardă. Mi s-a desfăcut un șiret și tocmai îl legam. Numai că a sărit javra ta să mă rupă, nu altceva. Dar unde te duci? La pădure. Pe-aici? Uite că pe-aici. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe-aici. Ce, nu-i și pe-aici drum? E mai puțină lume și nu mai vreau să mă mai întîlnesc cu nimeni. Că-s sătul pînă-n gît de flecari și de nătărăi! Ilinca zîmbi, neștiind la cine se referă Bărzăunul, apoi întrebă curioasă: Și ce faci la pădure? Mă duc să pescuiesc. M-am plictisit acasă și m-am gîndit că n-ar strica să prind cîțiva păstrăvi. Păstrăvi?... Păi te duci tu singur pînă la rîul din munți? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rîul din munți? De ce să nu mă duc?... Ce, asta-i o greutate pentru mine? Eu nu-s nici Nuțu... nici Virgil... nici Vlad să-mi fie frică de orice gînganie. Dacă am chef să mă duc, mă duc! Și Bărzăunul își umflă pieptul cu atîta bărbăție, încît Ilinca începu să dea din cap minunîndu-se de asemenea curaj. Mi-aduci și mie un păstrăv, Bărzăune? se rugă ea cu voce înceată și tainică, pătrunzînd prin ochii Bărzăunului pînă-n adîncurile sale cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
duc, mă duc! Și Bărzăunul își umflă pieptul cu atîta bărbăție, încît Ilinca începu să dea din cap minunîndu-se de asemenea curaj. Mi-aduci și mie un păstrăv, Bărzăune? se rugă ea cu voce înceată și tainică, pătrunzînd prin ochii Bărzăunului pînă-n adîncurile sale cele mai îndepărtate. Și numaidecît în obrajii pescarului înfloriră doi bujori. Se ridică de pe bancă și vru să spună ceva, dar parcă amuțise. Și nici ochii nu-l mai ascultau! Nu putea deloc să-i ridice din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ascultau! Nu putea deloc să-i ridice din pămînt pentru a se uita iar la Ilinca. Mi-aduci, mă, ori nu?! Glasul Ilincăi sunase acum altfel ca prima dată. Parcă mai aspru, mai țipător, parcă era un fel de poruncă. Bărzăunul tresări surprins neplăcut. Ridică ochii și privi spre umărul Ilincăi spunînd cu destulă greutate: Ți-aduc... Ți-i aduc pe toți dacă vrei tu... Chiar? făcu fata ochii mari. Da... dacă mergi și tu... acolo... cu mine... să te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o ajut pe mama. Începem recoltatul legumelor pentru export. Și m-a rugat s-o ajut și eu, că nu se simte prea bine. Știi că s-ar putea să mai am un frățior ori o... surioară? Eei! se miră Bărzăunul. Judecă și tu... cum să merg la pădure în cazul ăsta? În fața unui asemenea argument atît de serios, Bărzăunul nu mai insistă și plecă cu capul în jos de lîngă Ilinca fără să-i mai spună măcar "la revedere". Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu se simte prea bine. Știi că s-ar putea să mai am un frățior ori o... surioară? Eei! se miră Bărzăunul. Judecă și tu... cum să merg la pădure în cazul ăsta? În fața unui asemenea argument atît de serios, Bărzăunul nu mai insistă și plecă cu capul în jos de lîngă Ilinca fără să-i mai spună măcar "la revedere". Mi-aduci, Bărzăune, ori nu?! strigă din urmă Ilinca de parcă ar fi mușcat-o un cîine. Bărzăunul întoarse puțin capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
atît de serios, Bărzăunul nu mai insistă și plecă cu capul în jos de lîngă Ilinca fără să-i mai spună măcar "la revedere". Mi-aduci, Bărzăune, ori nu?! strigă din urmă Ilinca de parcă ar fi mușcat-o un cîine. Bărzăunul întoarse puțin capul peste umăr și răspunse ca și cum i-ar fi cerut cineva să-i taie un deget: Ți-oi aduce... dac-o fi să prind... că nu trag totdeauna la undiță. Făcu o pauză scurtă, apoi se rătăci iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
adîncurile de chemare și furtună din ochii Ilincăi și zise mult mai hotărît: Ți-aduc... ți-aduc sigur! N-avea nici o grijă! Mulțumesc! strigă Ilinca din nou, toată zîmbet și, făcîndu-i un semn amical cu mîna, intră repede pe poartă. Bărzăunul mai stătu o clipă locului cu ochii ațintiți la poarta închisă, apoi porni încet, fără nici o vlagă. Și deodată îl cuprinse o cumplită părere de rău că s-a hotărît să plece la pescuit. Nu mai bine termina de citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ochii ei mari și de privirea aceea ca un fulger care i-a răscolit toată făptura cînd i-a cerut să-i aducă și ei păstrăvi... Apoi, deși a țipat la el, tot ochi frumoși avea... grozav de frumoși!... Și Bărzăunul trăi din nou fiorii acelei priviri și se hotărî să-i prindă păstrăvi cu orice preț. Numai așa o va putea convinge, poate, să meargă altă dată cu el în pădure, la pescuit... s-o privească mereu, s-o știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
timp să distingă și pe alții, pentru că în clipa aceea se produse un eveniment cu totul și cu totul neașteptat. Matei tocmai vîrîse casetofonul în priză și-i dăduse drumul, cînd în toată sala răsună un urlet fioros de leu... Bărzăunul crezu că amețește și se lipi mai strîns de perete. Într-o clipă își dădu seama că păcăleala lui din pădure va fi descoperită și că va avea de înfruntat multe greutăți. Caseta pe care avea imprimate strigătele de animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în dezastru pentru el!... Domnul Nicanor, de cum auzi răgetul leului, tresări puternic, făcu niște ochi ca de buhă și porni aprig spre Matei. Acesta stătea încremenit lîngă casetofon și nu mai știa ce să creadă. În fața unei astfel de situații, Bărzăunul se consideră un om pierdut și o zbughi pe ușă. Alergă puțin pe șosea, apoi, temîndu-se că astfel îl pot prinde mai ușor urmăritorii dacă-i dau de urmă, sări într-o grădină, de-acolo în alta, era cît pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
apei îl privesc ochii Ilincăi. Stătu cîteva clipe nemișcat, pentru a nu speria imaginea dragă din luciul apei, trăind tot mai intens vraja unei împliniri pe care n-o putea avea decît în vis. Dar ce frumos știa să viseze Bărzăunul! Iar oglinda apei îl chema cu o forță irezistibilă, pentru că acolo înfloreau tot mai ispititori, ca niște nuferi de întuneric, ochii Ilincăi... își aplecă buzele spre chemarea apei, închise pleopele și sorbi cu nesaț, odată cu lichidul rece, imaginea ochilor mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
care-l despărțea de copilul de pînă atunci rămăsese undeva, în urma lui... Iar pădurea toată rîdea și cînta odată cu el. O hotărîre la care nimeni nu se aștepta C îteva zile, adică două zile bune și mai bine de jumătate, Bărzăunul nu mai ieși din casă după cele petrecute la cămin Nu i i-ar fi fost teamă de domnul Nicanor, ori de cumnatu-său, Răgălie, ori de doctor, care i-a transmis prin Matei că-i cea mai impertinentă pușlama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în seara cînd se întorsese de la pescuit. Atunci Matei i-a întins casetofonul și i-a mîrîit țîfnos: Ia-ți-l și să nu te mai văd în fața ochilor cît oi trăi, parșivule! Om ești tu, ori măscărici de tarabă? Bărzăunul luă atitudinea omului năpăstuit pe nedrept. Adică nu numai că s-a arătat grozav de jignit și nedumerit, dar a tratat insulta lui Matei cu înțelepciune de om matur. S-a ridicat de lîngă masa unde citea și a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Matei cu înțelepciune de om matur. S-a ridicat de lîngă masa unde citea și a răspuns doar atît: Mulțumesc! Apoi a luat casetofonul și s-a dus să-l pună la locul său. Matei spumega de furie. Văzînd că Bărzăunul nici măcar nu-l întreabă de ce l-a făcut "parșiv" și "măscărici", porni după el strigînd: Nu spui nimic, colțosule? Bărzăunul închise sertarul tacticos, puse cheia în buzunar și se întoarse spre Matei cu cea mai nevinovată figură posibilă: Dacă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Apoi a luat casetofonul și s-a dus să-l pună la locul său. Matei spumega de furie. Văzînd că Bărzăunul nici măcar nu-l întreabă de ce l-a făcut "parșiv" și "măscărici", porni după el strigînd: Nu spui nimic, colțosule? Bărzăunul închise sertarul tacticos, puse cheia în buzunar și se întoarse spre Matei cu cea mai nevinovată figură posibilă: Dacă asta-i mulțumirea ta pentru că ți-am dat casetofonul, atunci nu mai avem ce discuta! Punct! N-o fă pe neștiutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu mai avem ce discuta! Punct! N-o fă pe neștiutorul cu mine, că nu despre asta-i vorba! se înfurie Matei. Mai bine-l aruncai pe foc decît să-mi faci așa ceva! Ce-am făcut, dom'le? se răsuci Bărzăunul. Știi tu, mai bine ca oricine!... sîmbătă în pădure... la mlaștină, cînd am vrut să mergem la Peștera Liliecilor. Și ce-am făcut eu acolo, mă rog?... Și cine vroia să meargă la Peștera Liliecilor? întrebă Bărzăunul făcînd-o pe omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
le? se răsuci Bărzăunul. Știi tu, mai bine ca oricine!... sîmbătă în pădure... la mlaștină, cînd am vrut să mergem la Peștera Liliecilor. Și ce-am făcut eu acolo, mă rog?... Și cine vroia să meargă la Peștera Liliecilor? întrebă Bărzăunul făcînd-o pe omul căzut din lună. Nu te mai face că nu-nțelegi, că mă-nfurii mai rău! Și nu mă lua pe mine de prost, că nu-ți merge! Află că am ascultat toată caseta ta! Toate răgetele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cămin!... Ne-ai făcut de rîs în fața satului, dobitocule! Cine te-a pus s-o faci pe grozavul tocmai cînd eram și eu acolo? N-ai nici un pic de rușine?... Și crezi tu c-ai să scapi nepăruit pentru asta? Bărzăunul o făcea în continuare pe același nedumerit de tot ce auzea. Încruntă din sprîncene, ca și cum ar fi vrut să-și amintească ceva petrecut cu foarte mult timp în urmă, dar, nereușind un asemenea lucru, ridică din umeri și dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
unul mai slab de înger ca el ar fi crezut că nu mai poate face nimic altceva decît să se înmormînteze de viu. Dar n-a fost așa cum se aștepta Matei. Nu, nici pe departe n-a fost așa. Doar Bărzăunul era om serios de-acum și nu-l mai puteau înspăimînta chestii de astea. El ascultă cuminte toate vorbele de ocară și amenințare, apoi se așeză pe scaun, se scărpină după o ureche și spuse cu convingere: Știi ceva, "tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]