381 matches
-
apoi, o secundă, se uită lung la tânăra femeie, chiar că s-a schimbat!, își spune ea, coborându-și pleoapele împovărate de roșu. Dar cu Tina?, nu mi-ați spus prea multe, cum e povestea cu ea?... Și mâinile negre, bătătorite de pământul din grădină, ale Frumoasei Neli se opresc din împletit firele de ceapă, femeia de vreo 50 de ani se odihnește de parcă ar fi obosit sus, pe Dealul Sohodolului de lângă Burdusacii ei, prin pădurea din margine de sat, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mire nimeni dacă în expunerea mea despre principatele care sunt în întregime noi, atât în ceea ce privește principele, cât și în ceea ce privește teritoriul și guvernarea lui, voi aduce exemplul unor oameni foarte mari; voi proceda astfel pentru că suntem obișnuiți să umblăm pe drumurile bătătorite de alții și să acționăm prin imitație; dar, întrucât nimeni nu poate să urmeze întocmai drumul celuilalt și nici să dobândească însușirile aceluia pe care îl imită, omul înțelept trebuie să calce întotdeauna pe urmele oamenilor mari și să-i
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Întâmpla nimic rău. Antoniu suferea foarte mult că nu-l mai are lângă el pe Kawabata și toată duioșia de care mai era În stare, se revărsa În acele momente asupra acestui lujer vagabond și naiv.. Prezența ei Încălzea sufletul bătătorit de mizerie al lui Antoniu. Primul gest pe care l-a făcut Plăcințica intrând În viața lui Antoniu, a fost să spele toate cârpele care acopereau priciul ce ținea loc de pat. A umplut ligheanul de aluminiu cu apă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de amuzată. Vorbești serios? — Da, mi-a răspuns Mike privindu-mă ciudat. Oricât am încercat, n-am reușit să descifrez privirea aia. —Și CA? —Cartoforii Anonimi. —Și BA1? Nu mă puteam abține să nu râd. Nu, lasă-mă să ghicesc - Bătătorii Anonimi - pentru cei care nu se pot opri din bătutul la mașina de scris! —Bulimicii Anonimi, a răspuns Mike deloc amuzat. Fața lui urâtă arăta ca un bloc de granit. —Am înțeles. Am încercat să mă opresc din chicotit, jenată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Am venit să-ți aduc mere domnești, culese din livada mea. Și de atunci, fie vară fie iarnă, fata îl aștepta pe moșul Gheorghe, care-i aducea ba fragi, ba mure ori alte roade ale pădurii, ținând-o în brațele bătătorite de munca ogorului, împuținat de noile legi ale colectivizării. Nu-și putea da seama de ce se simțea așa de bine în brațele moșului Gheorghe, de ce o privea așa de galeș și sfătos, de ce vorbele erau așa de calde, cum nu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
despre Dimitrie Cantemir și cartea cu amazoanele, mi se punea un nod de plâns în gât. Treceam prin parc gârbovită, cu ochii-n pământ și bolboroseam cu patos unde-am ajuns Doamne unde-am ajuns. Până prin ’88 însă, m-am bătătorit și nu-mi mai venea nimic: nici să râd, nici să plâng, nici să cânt, nici să boscorodesc. Dar despre circuitul cărnii în și prin cultură din epoca Ceaușescu am mai scris. N-am avut însă prilejul să povestesc două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nealterat de răutățile lumii. Ori de câte ori reveneam, găseam cu emoție și bucurie încă de la intrarea-n sat, mirosul plăcintelor poale-n brâu și mirosul răscopt al povirlei cu care gospodinele adeseori se mândreau de ceea ce ieșea din palmele lor obosite și bătătorite de muncă. Dulceața din nucă și aceea din cireșe amare, ocupă locuri de frunte în preocupările gospodinelor din Cristinești. Nu am găsit niciodată viața schimbată în satul meu, ori de câte ori am revenit, doar văile și dealurile parcă sunt mai mici, lăsate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
își face efectul, cum invadează tot sângele tău, care duce bucățele mici de vaccin la fiecare loc julit, simți puțină căldură, nu e vina nimănui că s-a întâmplat, e plin ținutul de mici mine cu plumbi îngropate în pământul bătătorit de mâinile neistovite ale oștirilor dușmanilor tăi, până și broaștele-spioni mai calcă pe câte una și explodează cu plumbii în burtica verde de broască. nouă în al cincilea loc: e timpul să fii sinceră cu vecinii tăi, acum nu e
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
di liwu mi-e atât de cald și bine încât mi s-a făcut foame din nou. șase în primul loc: pășești cu sporită atenție prin peșteri subterane, este întuneric ca în centrul pământului, încerci să pipăi cu tălpile tale bătătorite pe unde să calci mai bine, se aude un susur cu ecou abisul pe care nu îl poți localiza, ocolești stalagmitele de carne crudă, mișcătoare, zemuinde, ebisu ezită, ebisu nu este inspirat în întunericul acesta nemaiîntâlnit, cazi într-o fântână
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
distanță între nucleul meu dens și electronii mei ușori care sar de pe orbita tristeții pe cea a freneziei. șase în primul loc: a venit timpul să înaintezi lin, nu să alergi, acum a nins, e tocmai bine, zăpada s-a bătătorit un pic și se prelungește în lumina ceții, dinspre șes către munte, pe tot drumul pe care trebuie să mergi tu. scoate din desaga-fără-fund săniuța ta cu șenile de argint marcat, pune-ți fesele obosite pe ea și cheamă vulpile-zburătoare-cu-cap-cenușiu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de aloe până în locul unde se opriseră pajii. — Veniți încoace. Pajii auziră sunetul apei curgând și alergară în direcția bucătăriei. Preoții templului încă nu-și părăsiseră camerele, așa că ferestrele și uriașa poartă principală erau închise. În bucătăria spațioasă, cu pământ bătătorit pe jos, și pe platforma de lemn înălțată, zumzetul țânțarilor și întunericul nopții mai dăinuiau, dar se simțea deja arșița dimineții de vară. Nobunaga detesta acel moment al zilei. Când pajii își dădură seama că plecase din apartamentul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de pe latura scurtă, dacă te urcai cu picioarele pe-o bancă și te sprijineai cu coatele de pervaz, puteai să vezi în stânga bustul pictorului Grigorescu. Ca amintire din clasa întâi nu mai rămânea decât fâșia îngustă de curte cu pământ bătătorit dintre zidul școlii și gardul dinspre strada Matei Basarab. Departe în urmă rămăsese Alexe din ultima lecție a abecedarului, băcanul cel cu inima bună și ochii din două linioare negre. Și încă și mai departe rămăsese Zamfir, cel cu poalele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bâiguit în cuvinte demult Când inima se-aprindea ca scânteia, M-am bâiguit și în somn, și de-aceea Stau singur uneori...și mă ascult; Dar s-a mai limpezit zboru-n cuvinte Și mai spre-nalturi țintește acum, S-a mai bătătorit și gândul de drum Și dorul mă cheamă-nainte; Câte-un cuvânt înflorește ca mărul Flori albe, suave zăpezi amintite, Alte cuvinte mă duc în ispite Și unele-mi aduc din trecut, adevărul; În jur, o astfel de lume mă
CUVINTE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83767_a_85092]
-
repetat vreodată - că visez. Că, poate, toată viața mea de până atunci fusese un vis. Dar în noaptea următoare, când D. și cu mine am stat până dimineața într-un lan de lucernă, go lind o sticlă de votcă și bătătorind lucerna pe o suprafață de necrezut de mare (eu aflând pentru prima dată atunci cât de dulce la mângâiat e părul pubian al unei fete) - a fost un hipervis, iar anii care au urmat - vise unul într-altul, precum casetele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
răspuns și m-am îndrep tat spre Roverul masiv care ne aștepta la poartă. Poetele ce nu-și vorbiseră niciodată erau deja în mașină. Șoferul a mormăit ceva în engleza lui de neîn țeles, apoi a-ntors cheia-n contact. Am bătătorit bruma-n arc de cerc și-am intrat pe șosea. Am lăsat în urmă castelul bântuit de la Annaghma kerrig și ne-am repezit iar, ca nelumea, pe contra sens, pe dru murile întortocheate ale Irlandei. Obiectul care mă inspiră Când
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
friptură de vacă. Oare de ce ești atât de cinic, dacă nu te-aș fi adus eu aici, nici n-ai fi știut că ei mai există. Încearcă să iei partea bună a lucrurilor; ia aminte la picioarele desculțe ale Ielelor bătătorind iarba, la ținuta maiestuoasă a Licornului, la mersul agil al Centaurului sau la aripile măiestre ale Hipogrifului. În fond și tu te afli aici din aceleași motive ca și mine. Dacă ai fi complet în timpul tău, în familia ta, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
catedrale, În fața baptisteriului. Dante străbătu cu pași repezi Via dei Calzaiuoli, ticsită la acea oră cu tejghelele vânzătorilor, care o umpluseră cu corturile lor colorate, lăsând un pasaj Îngust pe mijloc, până la Piazza San Giovanni. Dinaintea porților baptisteriului, terenul fusese bătătorit pe mai bine de două sute de brațe, până la vechea centură de ziduri romane. Acolo se Înălțau masivele structuri portante, Împărțite În trei naosuri străjuite de marii pilaștri. Zidurile exterioare fuseseră ridicate până la marginea ferestrelor, În timp ce, spre transept, structura absidei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a gol. 29. Locul viselor și al amintirilor ar putea fi coșul pieptului. Explicația părea cât se poate de Întemeiată, dat fiind faptul că, ori de câte ori Își sprijinea bărbia În piept și Întindea picioarele, tot mai obosite și neascultătoare În timp ce palmele bătătorite de muncă În vie și grădină se bucurau de răcoarea plăcută a brațelor de furnir de nuc ale fotoliului, i se părea că timpul făcea și el o buclă odată cu arcuirea scurtă a cefei Însoțită de obișnuita durere ascuțită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mama m-a dus la oraș și i-a arătat mâinile mele unui tăietor în piatră. M-au luat ucenic, m-au învățat și m-au pus la muncă până când mi s-a întărit spatele, iar mâinile mi s-au bătătorit. Dar devenisem ținta batjocorii în atelier. Marmura crăpa numai dacă intram eu în cameră, iar granitul plângea dacă ridicam dalta asupra lui. Cum mă plimbam într-o zi prin târg, am văzut un tâmplar care repara un scăunel pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
păr negru, lucind murdar și stins precum floacele unui câine, înnodate strâns cu mânecile fără manșete, și astupîndu-și-le cu mișcările ritmate ale unui parașutist ce-și îngroapă parașuta și stația de emisie-recepție, imediat ce-a fost desantat în teritoriul dușman. Bătători cu talpa bulgării pământului răvășit și scuipă peste ei. Dintr-un buzunăraș cu clapetă, decupat de-a dreptul în pielea-i rozalie de sub coaste, trase afară un ciob de oglindă și, cu gesturi îndemînatece și lingușite, se ferchezui îndelung într-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și crenguțe. Numai ea strângea margarete sălbatice și nemțișori - florile care Împânzeau, În pâlcuri, Întreg cimitirul. Își umplea poala rochiței, alerga până la buza gropii și le presăra lăcrimând peste trupul Îngerului. Pământul l-am Împins cu mâinile și l-am bătătorit. Ne-a luat destul de mult timp. Lutul cleios se lipea cu Încăpățânare. Întrun târziu, am dus treaba la bun sfârșit. Eram extenuați. Goanță se văieta mereu că-l dor brațele, că nu se mai poate mișca de oboseală și de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lor și mișunau înfrigurați, tîrîndu-se după urmele sărace ale soațelui. Hoțul scuipa în silă. Erau mari, grași, cenușii ca fierul, cu cozile năpârlite. Alături, pungașii suceau babaroasele. Stăpânul mesteca zarurile în pumnul lui mare și negru și privea întunecat pământul bătătorit cu palmele. - Doi-doi! spuse Oacă și-și trecu mâneca zdrențuită pe sub nas. Ceilalți fumau pe vine împrejur, așteptîndu-și rândul. - Para-n coadă! - Șase-cinci... mormăi Nicu-Piele, aruncând în țărână un chiștoc uscat. Sandu zvârli un ban de doi lei și se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu mai venea. Focul abia se vedea. Bătrânul Q înteți cu buruieni uscate și un fum gros se răspândi împrejur. Pungașii se apucaseră iar de barbut. Oacă, cel mai mic, ședea deoparte, că se curățase, și ronțăia semințe. Lângă flăcări, bătătoriră pământul cu palmele, și Bozoncea scoase zarurile. De data aceasta, meșter se dovedi codoșul. Scuipă și-și făcu semnul crucii, că era bisericos. Babaroasele cădeau clănțănind în praf. Hoții priveau cu ochii aprinși norocul. - Șanu-Brăila! spuse unul. - Perechi! mârâi alături
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ridicați. Mă îngrozea gândul că rămânem, eu și fratele meu, ai nimănui. Frica pătrunsese în mine, deși n-o simțeam. Dimineața, în drum spre școală, treceam prin fața casei omului aceluia. Am privit maidanul din fața porții lui. Căutam urmele mașinii. Zăpadă bătătorită de pași, de parcă se jucase acolo hora. Peste drum era casa amărâtă a lui Sulache. Un țigan bătrân, cu vreo opt-nouă copii. El bătea toba la nunți sau la înmormântări. Una dintre fete era colegă de clasă cu mine. Mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și umilită cum nu aveau să fie niciodată verișoara ei, mama ei sau oricare altă femeie de pe lumea asta. Oberlus, regele Insulei Hood! Auzi un zgomot afară, băgă de seamă cum o umbră diformă și Încovoiată se proiecta pe pămîntul bătătorit din dreptul intrării și fu nevoită să strîngă din dinți ca să nu strige de spaimă cînd silueta lui se profilă În golul orbitor de la intrare. El rămase acolo cîteva clipe, fără Îndoială pentru a-și obișnui ochii - „singurul lucru decent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]