16,465 matches
-
NU VOI FI BĂTRÂN NICICÂND! Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului sufletul meu poartă Iubirea. mereu proaspătă, mereu lacrimă de bucurie, pe o frunză de dor nerostită... dacă aș fi bătrân, aș Iubi... aș uita secundele pașilor 8 anilor trecând apatici, printre vârste aș aduna firele de nisip din clepsidrele sparte și le-aș ascunde într-o scoică. un puf de zbor s-ar strecura neștiut, printre desenele încrustate în porțile
NU VOI FI BĂTRÂN NICICÂND! de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/In_fila_uitata_anne_marie_bejliu_1326440844.html [Corola-blog/BlogPost/361293_a_362622]
-
puf de zbor s-ar strecura neștiut, printre desenele încrustate în porțile fine aș fi zborul uimit de atâta frumusețe. interior din interior s-ar lumina, zâmbind Luminii, curgând dăruire, printre fragedele poteci lucitoare dar nu sunt... nu voi fi bătrân sufletul meu cântă dimineților, apusurilor, înserărilor și nopților... voluptoase desprinderi, de clipele arse de singurătate... gândul meu râde și plânge în mâinile tandrei alchimii, într-un con ce pleacă mereu din privirile uimite ale Ochiului.. cum aș putea fi bătrân
NU VOI FI BĂTRÂN NICICÂND! de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/In_fila_uitata_anne_marie_bejliu_1326440844.html [Corola-blog/BlogPost/361293_a_362622]
-
bătrân sufletul meu cântă dimineților, apusurilor, înserărilor și nopților... voluptoase desprinderi, de clipele arse de singurătate... gândul meu râde și plânge în mâinile tandrei alchimii, într-un con ce pleacă mereu din privirile uimite ale Ochiului.. cum aș putea fi bătrân? Referință Bibliografică: nu voi fi bătrân nicicând! / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NU VOI FI BĂTRÂN NICICÂND! de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/In_fila_uitata_anne_marie_bejliu_1326440844.html [Corola-blog/BlogPost/361293_a_362622]
-
înserărilor și nopților... voluptoase desprinderi, de clipele arse de singurătate... gândul meu râde și plânge în mâinile tandrei alchimii, într-un con ce pleacă mereu din privirile uimite ale Ochiului.. cum aș putea fi bătrân? Referință Bibliografică: nu voi fi bătrân nicicând! / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
NU VOI FI BĂTRÂN NICICÂND! de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/In_fila_uitata_anne_marie_bejliu_1326440844.html [Corola-blog/BlogPost/361293_a_362622]
-
Acasa > Poezie > Imagini > VINE PRIMĂVARA? Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului În grădina amorțită, Cu zăpadă-acoperită, Doarme-n pat, de vânticel Legănat, un zărzărel. Lângă el un măr bătrân Somnoros și-ntinde ramul. E țâfnos că-l prinde anul Nesăpat la rădăcini. Soarele-i atinge blând, Mugurașii le-ncălzește. Tulburat de-atâta soare, Zărzărelul se trezește. „Nene măr, văzut-ai poate Cin ne-a mângâiat pe spate? C-am
VINE PRIMĂVARA? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1486632032.html [Corola-blog/BlogPost/383397_a_384726]
-
o lume putreda, mucegăita, cu sentimente de fațadă, o lume a conveniențelor, a falsului și a reclamelor țipătoare și agresive. O lume în care omul, nemaigăsindu-și locul și rostul, se alienează. O figură cât se poate de pitoreasca este bătrână Olga Sâmbure, aproape centenara, rămasă la conacul din Glodoasa, cu tabieturi și vesminte din secolul anterior, dar cu aceeași autoritate de stăpâna asupra casei ruinate. “În stânga și de-a dreapta Olgăi Sâmbure sunt numai umbrele mucegăite, ce se înghesuie, ies din
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Taina_leoaica_flamanda_care_da_tarcoale_recenzie_la_romanul_melaniei_cuc_vara_leoaicei_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
leoaicei este bine realizat de autoare. Om și fiara într-o confruntare teribilă. Doar că femeia să-și demonostreze sieși și celor din jur că poate stăpâni fiara. E o scenă cutremurătoare și, pe de altă parte, putin comică. Dresorul, bătrână, Augustina proaspăt devenită mistica, Onkle Marck, oamenii circului toți, stau cu gura căscată să privească încleștarea dintre om și animal. Mărțina pare drogata. Nouă aventură prin catacombele imobilului are un sfârșit tragic: Oncke Marck nu mai rezistă iar Mărțina este
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Taina_leoaica_flamanda_care_da_tarcoale_recenzie_la_romanul_melaniei_cuc_vara_leoaicei_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
de la această vacanță. Dacă încep serviciul, nu o să mai am timp de distracție. Și apoi am doar douăzeci și cinci de ani. Când să mă distrez? Când o să îmbătrânesc? - Ca noi așa, răspunse Ștefan și în locul Minelei. - Ei! Voi nu sunteți încă bătrâni. Doar maturi, încercă să repare o nouă gafă făcută referitor la vârsta celor doi. Se vedea prin aceasta că încă nu era suficient de maturizată, chiar dacă avea o licență și douăzeci și cinci de ani. Uita că nu trebuie să se mai
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_lectia_de_stan_virgil_1346596641.html [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
s-a alăturat „oamenilor înțelepți”, celor care s-au străduit să îndrepte lucrarea de mântuire a lui Iisus Hristos, pe care refuză să o mai urmeze și să o slujească ca pe o nebunie. Confesiunea sub formă de interogatoriu a bătrânului cardinal care simte nevoia să spună „tot ce a gândit în sinea lui timp de nouăzeci de ani” vizează declinul unei societăți în care ideea de Dumnezeu este doar o aparență a unei vieți superficiale și decăzute. Inchizitorul e un
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 by http://confluente.ro/Despre_metafizica_cuvantului_in_romanul_fratii_karamazov_de_f_m_dostoievski.html [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
Bine. Am umplut astfel 4 găleți: două erau pentru spălat și două pentru clătit. După această acțiune, aveam mâinile crețe și pielea de pe degete mi se desfăcea. Dacă ai terminat aci, hai încoace. Mă trage de mânecă o bucătăreasă mai bătrână și parcă mai slabă decât restul colegelor ei. Taie varza! și pleacă. Am rămas înțepenită în fața unui aparat mare înconjurat de varză. Il priveam de sus în jos și invers încercând să ghicesc dacă în el trebuie să bag varza
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Lovituri.html [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
mere trase în ciocolata, figurine de marțipan, nuci glazurate. Căsuțe de lemn ornate cu ghirlande, coruri de copii care cântă colinde, bradul uriaș, împodobit în mijlocul pieței. Acesta este farmecul Pieței de Crăciun din Viena. Învăluit, desigur, în atmosferă medievală a bătrânului oraș care găzduiește târgul de Crăciun în fiecare an, încă din secolul al XIV-lea. Dornici să-și facă ultimele cumpărături de Crăciun din acest loc magic, să se întoarcă acasă încarcați cu daruri pentru prieteni, milioane de turiști vizitează
Piața de Crăciun la Viena. TranSport cu avion sau autocar by http://www.zilesinopti.ro/articole/10315/piata-de-craciun-la-viena-tranSport-cu-avion-sau-autocar [Corola-blog/BlogPost/100661_a_101953]
-
ora stabilită cei patru tineri au pornit cu limuzina bunicului spre pădurea Gârboavele. Șoseaua era liberă și bună, doar când au ieșit din șoseaua Bârladului pornind spre pădure, asfaltul era cu gropi și denivelări care puteau defecta amortizoarele și bucșele bătrânului automobil. Cristian conducea cu atenție, ocolind gropile, știind că altfel bunicul nu-i mai încredința bijuteria sa. Ajunși în pădure, au parcat mașina lângă multe altele sosite înaintea lor și câte doi au luat aleile la iscodit, fiecare căutând să
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405688599.html [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
cu băieții. Chiar, ce-o face Deea acum? își punea ea întrebarea puțin geloasă pe ea și mai ales pe Robert. Când se întoarse, privind în urmă își văzu prietena sărutându-se cu pasiune rezemată cu spatele de un stejar bătrân. Robert o ținea fixată cu o mână de mijloc, iar cu cealaltă îi masa ușor sânii în timp ce gura îi era ocupată într-un sărut pasional. Această scenă a produs o stare excitantă în întregul său organism care tânjea la vârsta
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405688599.html [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
Valea Roșiei, străbătută de râul Roșia bogat în minerale, în special fier care îi dădea o nuanță roșiatică. Localitatea avea o existență milenară, fiind cunoscută încă dinaintea cuceririi Daciei, amintită de istoricul grec Herodot, de eruditul imperiului roman Plinius cel Bătrân, de istoricul roman Titus Liviu, și era una din cele mai vechi localități cu tradiție în exploatarea metalelor prețioase din Europa. Localitatea a fost înființată de către romani în timpul domniei lui Traian, ca oraș minier. Legenda Întemeierii Roșiei spune că aurul
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Campeni_vavila_popovici_1378316270.html [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
după ceva... S-au dumirit mai târziu că era o nouă locomotivă. Semăna mult cu vagoanele și nu s-a considerat mai presus de ele. Ba s-au îmbrățișat strâns, iar acum aleargă împreună și nu mai privesc înapoi. Doar bătrânele locomotive de pe linia moartă oftează... Ce și-ar mai dori măcar odată să mai tracteze un tren!... Dar toate vagoanele îi întorc spatele... Nici nu mai privesc în urmă... Altele, cu aroganță închipuit academică strâmbară din nas privind de sub gene
LOCOMOTIVA de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gabriel_todica_1420554747.html [Corola-blog/BlogPost/341595_a_342924]
-
în ei poartă calde sclipiri-n priviri, trupurile-și tresaltă-n unduiri. Pe-o bancă stai, visătoare privești, de-o vârstă tânără îți amintești, dar în poală îți cade o minge... O retrimiți, ea lin se prelinge. Se scutură în bătrâna palmă flori de castan dintr-o clipă calmă, sunt amintiri... cu tandrețe le-aduni, ele-ți vorbesc despre vremuri de juni. Oftatu-ți lași pe banca pustie, pe o alee agale te pierzi, e drum-destin de viață târzie... Poate mâine iar
POATE ŞI MÂINE ... de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 by http://confluente.ro/Poate_si_maine_elena_paduraru_1339014198.html [Corola-blog/BlogPost/358186_a_359515]
-
Ștefan Mihai. Clipe pe puntea vieții, antologia de autor a Titinei Nica Țene, este o carte delicioasă, care se citește pe nerăsuflate, buna de citit într-o seară de iarnă, la gură sobei în care pâlpâie flăcările amirosind a pruni bătrâni, ori într-o după-amiază leneșa, petrecută în parc, printre pomii înfrunziți! Voichița Pălăcean-Vereș Editură NAPOCA Nova, 2017 Referință Bibliografica: Cronică la cartea CLIPE PE PUNTEA VIEȚII de TITINA NICA ȚENE / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2237
CRONICĂ LA CARTEA CLIPE PE PUNTEA VIEȚII DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1487063777.html [Corola-blog/BlogPost/381480_a_382809]
-
plus. Dar asta înseamnă bigamie! Cine spune că trebuie al doilea să fie neapărat oficial. Stau și gândesc, fiecare bărbat sau femeie vin în căsătorie cu un bagaj emoțional aproape format. Veșnicul imbold al părinților, de a nu rămâne fată bătrână, să faci copii, să admiți sacrificii pentru bună desfășurare a căsniciei și multe altele. Cât ești înaintea căsătoriei există o bună comunicare dar ce te faci dacă după, dispare? Cum să depășești plictiseala care treptat se instalează, intervine saturația, tentațiile
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/berthold_aberman_1424876869.html [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
câmp, bea apă după ei, din același recipient... Bunicul, pe unul dintre dealuri, unde acum e vie, venea fuga lângă bunica, să-i cânte. Cânta lin. De la cincizeci și ceva de ani încolo n-a mai fredonat nimic. Îi părea bătrân glasul. De fapt, spunea că nu mai poate să cânte. De câte ori ajunge în zonă, bunica își aduce aminte și are darul să ne spună într-un asemenea fel, încât de uiți de bunicul băiat prin preajmă. Este revoltător. Am evoluat
Despre dor, de D. Ionescu by http://revistaderecenzii.ro/despre-dor-de-d-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/339514_a_340843]
-
Cu sufletul prins de aripile gândului, într-o dimineață, când soarele încă își mai face din mână cu luna, îmi adun emoțiile în căușul palmelor, ca de fiecare dată când trebuie să merg în satul meu bătrân. Inima-mi tremură ca o frunză. De astă dată am lipsit cam mult. Cât o fi trecut? O lună, două? Lacrimile-și află imediat izvorul în cuib de ochi, căutându-și calea spre bărbie. Ultima dată am fost la Paștele
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1409418693.html [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
câteva ore, cel mult o zi, se adună din toate colțurile țării pentru a-i cinsti pe cei ce s-au dus: părinți, frați, surori, bunici, unchi, mătuși..., cei ce s-au mutat într-o margine, o margine de sat bătrân, obosit, unde liniștea te pătrunde până în adâncul ființei... Acolo sunt toți la fel, acolo toți sunt buni și blânzi, ești ca pe un alt tărâm... Mirosul de tămâie și smirnă îți umple nările și sufletul, întărind legătura cu cei plecați
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1409418693.html [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
și nu au reușit să o întrețină, nu au găsit cumpărători, sau, pur și simplu, indiferența a fost atât de mare, încât trec fără a avea măcar o tresărire. În sat au fost mulți, au mai rămas puțini. Puțini și bătrâni, un fior îmi scutură întregul corp, doar gândindu-mă că într-o zi ar putea să dispară toți. Tineri? Tineri mai sunt puțini. Majoritatea au plecat la oraș și prin străinătate, fiecare în căutarea unei vieți mai ușoare, a unei
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1409418693.html [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
și ajung în dreptul unei case unde, deși acum locuiește altcineva și sunt modificări însemnate la casă, gândul își ridică întrebător o sprânceană spre mine, înghițind în sec. Cum să nu-mi amintesc? Aici a stat Părintele Darie. Un preot foarte bătrân, ieșit din tipare... “Nu-i plăcea șprițul deloc”... când mergea prin sat, cu diferite obiceiuri, sărind cu mult peste măsură. Avea o diplomație aparte de a solicita sprijinul credincioșilor să-l conducă acasă: ’’Băi, idiotule, du-mă acasă, băi, da
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1409418693.html [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
nimic. Dumnezeu să o odihnească! Tatăl meu își are mormântul lângă ea și soțul ei..., deci nu e întâmplare. Nu este bine ca lucrurile să rămână neînfăptuite. Aud o voce ce mă strigă și tresar... Măicuța gândul mi-a simțit,/ bătrână,/ pe-un colț de prispă/ cu dureri și cu amar./ Cu un surâs din colț de ochi/ într-o batistă,/ tristețile-și ascunde./ Mă cheamă să mă-ntrebe:/ ce mai fac, cum mă mai simt./ Să am grijă de mine
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1409418693.html [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
alunge... Privesc spre zarea ce-mi numără secunde, iar Soarele pare c-a furat surâsul mamei, care, privind în gol, își răscolește gândul: - Of, draga mamei, era bine când era și el acasă...! Aud și-acum pași obosiți prin curte.../ Bătrân, bolnav, sfios și mult prea bun,/ purta pe umeri suferinți atât de multe,/ nu se plângea nicicând,/ muncea din greu.../ Așa era tăicuțul meu./ Acum doar lumânarea, ce arde pe mormânt,/ mă mai petrece răscolindu-mi amintirea... Te stingi!/ Tu
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1409418693.html [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]