981 matches
-
urechea lui stângă. — Noi ieșim din mașină! a strigat la el sau, mai curând, în el. Ne ducem să căutăm un loc de unde să putem telefona și să putem bea ceva răcoritor. Vreți să veniți cu noi? Reacția imediată a bătrânelului a fost aproape triumfală. S-a uitat întâi la doamna de onoare, pe urmă la noi ceilalți și a rânjit cu gura până la urechi. Era un zâmbet cu atât mai eclatant, cu cât era absolut lipsit de sens. Nu pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
avea de gând să-i ofere un coș cu gustări de picnic. Nu cred că te-a auzit, iubito, i-a strigat locotenentul. Doamna de onoare a dat din cap și și-a apropiat încă o dată megafonul gurii de urechea bătrânelului. Cu un volum vocal demn de laudă, i-a repetat invitația de a ni se alătura în părăsirea mașinii. Și încă o dată, aparent, bătrânul s-a arătat mai mult decât receptiv la orice sugestie din lume - probabil că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să căutăm undeva un telefon și o băutură rece. Vreți să veniți cu noi?“ Am împăturit hârtia în două și i-am înmânat-o doamnei de onoare, care a despăturit-o, a citit-o și apoi i-a pasat-o bătrânelului pipernicit. Acesta a citit-o zâmbind, apoi și-a mișcat de câteva ori capul în sus și-n jos, cu vehemență. Am crezut o clipă că asta a fost întreaga și deplina elocvență a răspunsului său, dar iată că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
noi, o nemulțumire comună, aproape o suferință comună, conferise micului nostru grup un simulacru de solidaritate - de felul aceleia pe care ar putea-o resimți turiștii companiei Cook prinși într-o aprigă furtună la Pompei. Acum însă, când eu și bătrânelul am ajuns la ușa rulantă de la Schrafft, era evident că furtuna luase sfârșit. Doamna de onoare și cu mine am schimbat priviri de recunoaștere, dar nu de salut. — E închis pentru reparații, m-a informat ea cu răceală. Era limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
gratificat. Primul detaliu exterior de care am devenit conștient a fost zgomotul universal familiar de țevi care ghiorăie. Venea din celălalt capăt al apartamentului. M-am uitat de jur împrejurul camerei, printre, prin și dincolo de fețele oaspeților mei. Unde-i domnul bătrân? Bătrânelul? am întrebat. Nici usturoi nu mâncasem, nici gura nu-mi mirosea. În chip ciudat, răspunsul a venit de la locotenent și nu de la doamna de onoare. — Cred că-i la baie. Afirmația a fost făcută cu o anume obiectivitate, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
casa, cu camera inundată de lumina ferestrelor, în orbirea cărora ea zîmbea, chemîndu-l, cu brațele întinse lung. Peste un timp, cînd aude pași apropiindu-se, profesorul tresare, face ochii mari, puțin încruntați mai apoi, se ridică și, înclinîndu-și privirea, surîde bătrînei cu cățelușa, care vine dinspre toaletă: Acum nu mai puteți nega: sînteți într-adevăr doamna Maria Bujoreanu; același mers, aceeași ținută... Dacă v-ați îmbrăca așa cum erați atunci, cînd v-am văzut prima oară, și ultima dealtfel, aș jura că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihaela lui nu e în stare de scandal, nici dacă l-ar vedea. Încălziți bine de flăcările mari din gura sobei, călătorii se împrăștie, reluîndu-și locurile pe scaune ori pe saltele. Sînteți supărată pe mine, doamnă? se oprește profesorul în fața bătrînei, care și-a așezat broboada cu cățelușa culcată pe masă. Nu, de ce-aș fi? clătină din cap femeia, privind aiurea. Profesorul continuă să stea în picioare lîngă masă, fascinat de gîndul că regăsește în bătrîna din fața sa multe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
undeva, ce naiba tot scheaună atîta, parc-am fi în codru! se înfurie mama gemenilor, nervoasă că băieții, în loc să mănînce, întind mereu mîinile spre cățelușă, preocupați doar de ea. Nu știu ce are, nu mi-a mai făcut niciodată așa spune Maria Bujoreanu bătrînei cu ochelari, care s-a așezat pe scaunul de lîngă ea. Începe să-mi fie tot mai frică... Și mie spune vecina -, toată noaptea am plîns din cauza unui coșmar. Are dreptate bărbatu-meu: o mamă e vinovată de moarte dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și o cârciumă care se cheamă „La trei șoareci orbi“. Apartamentul Dianei era plasat în apropiere de aceasta, pe o stradă liniștită, cu imobile de două etaje și terase. Se afla deasupra unei prăvălioare de pânzeturi irlandeze, în care un bătrânel despăturea ștergare mari, albe, pentru uzul rarilor mușterii. Perimetrul în care se învârtea acum George era presărat nu numai cu îmbrăcămintea Dianei, cu „corsetele“ ei și cu alte articole vestimentare pe care le călca în picioare, ci și cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mă enervez, mi se pare inutilă, o strâng în pumn și o arunc la coș. Dacă m-ar vedea, Carlo Giovani s-ar strecura tiptil și-ar recupera cocoloșul, ar trebălui febril o vreme și-apoi mi-ar arăta un bătrânel simpatic în baston, cu mâna-n șold și zâmbetul până la urechi. În mâinile lui, hârtia se transformă în personaje nevisate, de la jaguari la pândă și tucani până la samurai și hip-hopperi. Mie îmi aduce aminte de o revistă ungurească pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
fie egală cu noaptea și-n după-amiaza aceea, când amurgul aluneca în camera altădată plină de râsetele musafirilor, de zvăpăiala fețelor uitate, lumânarea de datină veghea ușor tremurândă somnul nedrept al învățătorului; la căpătâiul lui plângea ca un copil un bătrânel, subțire la trup, cu părul alb, adus ușor de spate; era Lung. Toate se amestecară în față-mi, femei sau bărbați, cunoscuți, necunoscuți, anii, vârstele, că prezența Anei mi se ivi în vălmășagul camerei: închipuire dreaptă în rochie neagră veghindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mai uscat, cu paie sau fîn pe jos, un fel de culcuș. Într-un ungher Îndepărtat al acestuia, pîlpîiau anemic flăcările unui foc pe cale de a se stinge. LÎngă foc ședea, direct pe pămînt și Învelit cu o pătură, un bătrînel cu un fes tricotat pe cap. La prima vedere, nu părea să fie cine știe ce de capul lui. Fața Îi era mică, Încît, dacă n-ar fi fost zbîrciturile și barba crescută În neorînduială, ai fi crezut că e a unui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vreascuri dintr-o grămăjoară pe care o avea alături și abia după aceea Îi răspunse: — Tu cine dracu mai ești? Domnule, te rog să-mi vorbești politicos, așa cum ți-am vorbit și eu. Ia te uită, ce obrăznicie! se miră bătrînelul, cu vocea pițigăiată de enervare. — Îl cheamă David, Îi explică lui Pablo omul cu fața verde. Ai grijă, că nu e În toate mințile. David rînji sfidător și oarecum satisfăcut, vrînd parcă să lase impresia că vorbele aceluia Îl Înveseliseră
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
miros nu tocmai plăcut. Abia după ce se ridică, ținîndu-și capul aplecat și gîtul Înghesuit Între umeri, pentru a nu se lovi de tavanul grotei, Îl văzu pe Vic Într-un cotlon mai Îndepărtat, răsfoind preocupat un caiet. Avea aerul unui bătrînel de treabă care citește povești pentru nepoțeii lui. Nici de el nu se mai temea - de fapt, nu se mai temea de nimic! - și, drept urmare, se apropie să-l salute. — Bună dimineața! zise În șoaptă. — Bună dimineața, dar deocamdată e
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de ureche, gândindu-se: —Nu sunt sigură. Vezi tu, fostul meu investitor era un membru al familiei mele și a ajuns să vrea să controleze totul... Pe mine nu mă interesează să controlez nimic. Și oricum, ce să știe un bătrânel ca mine despre bebeluși?... Ia banii. Mi-ai face și mie o favoare. Mi-ai curăța conștiința. Încă mă mai simt vinovat despre felul În care l-am Încurajat pe Sam să te mintă. Și mai știu și că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
l-ai investit. Promit. Și dacă, cum bănuiesc eu că o să fie și că tu - pardon, noi - o să dăm lovitura, aștept o parte substanțială de profit. Ne-am Înțeles? Ea ezită o secundă. Apoi zise. —OK. —Bravo. Ai făcut un bătrânel foarte fericit. — Și o bătrânică, interveni Irene de pe fundal. —Mulțumesc, Buddy. Plăcerea e de partea mea, draga mea. Plăcerea e de partea mea. Ruby Îi dădu lui Sam telefonul Înapoi. —Tu ai aranjat asta, nu? spuse ea pe jumătate zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-și rostuiască un locșor călduț și mâncare de trei ori pe zi până Începea să se Înstăpânească primăvara. În vremea când alesul ei Își ispășea pedeapsa cea izbăvitoare de greutăți aproape de netrecut, Maria se ducea la moș Simion Urâtu, un bătrânel văduv, mic și al dracului, Încă În putere, care o primea În casa lui la fiecare Întoarcere pe femeie, nu Înainte să o bată sălbatic, mai ales peste față, În nădejdea că, atunci când Ion se va fi Întors de la beci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În jurnalism, devine defect doar incredibilul scăpat de sub control, rezultat dintr-o proastă sau inconsecventă gestionare a detaliilor. Dacă într-un reportaj de atmosferă (descrierea unei cofetării, de pildă) introducem, pe lângă elementele de decor specifice, apariția unui personaj ciudat (un bătrânel care stă în fața prăjiturii de mai mult timp, fără să se atingă de ea), deturnăm atenția cititorului spre bizareria întâmplării. Stârnind curiozitatea lectorului prin insistența cu care descriem bătrânelul, ne îndepărtăm de scopul inițial (descrierea cofetăriei) și deja am declanșat
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
introducem, pe lângă elementele de decor specifice, apariția unui personaj ciudat (un bătrânel care stă în fața prăjiturii de mai mult timp, fără să se atingă de ea), deturnăm atenția cititorului spre bizareria întâmplării. Stârnind curiozitatea lectorului prin insistența cu care descriem bătrânelul, ne îndepărtăm de scopul inițial (descrierea cofetăriei) și deja am declanșat resorturile unei narațiuni pe care se cuvine să o ducem până la capăt, satisfăcând curiozitatea deja pomenită: Cine este bătrânul?, De ce nu se atinge de prăjitură?, La ce anume se
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
incredibil ca, în pădure fiind, să întâlnim o fată îmbrăcată în rochie albă, cu coroniță pe cap. Lucrurile se lămuresc dacă, discutând cu fata, aflăm că a fugit de la nunta ei, că părinții voiau să o căsătorească silit cu un bătrânel senil și bogat. Chiar dacă este ireal să întâlnești la marginea unui sat o casă de schimb valutar, lucrurile se schimbă în clipa în care ne dăm seama că avem de-a face cu o povestire umoristică, cu o pățanie vădit
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
începutul domniei lui Domițian vine la Roma, primind apoi comanda unei legiuni în Spania, unde va deveni apoi guvernator. Va fi apoi consul și guvernator al provinciei Germania Superioară. După asasinarea lui Domițian de către senatorii nemulțumiți, Marcus Cocceius Nerva, un bătrânel de 70 de ani care deschide dinastia Antoninilor (96-193), preia tronul și, deoarece nu avea urmași la tron, îl înfiază pe Traian, la sfatul unui fost consul de loc din Spania, Lucius Licinius Sura. După moartea lui Nerva, Traian nu
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
aduce o binecuvântare. Dar în al cincilea mariaj asistăm la un revers al relațiilor cu primii trei soți. De data aceasta femeia avea de două ori vârsta tânărului, și a fost forțată să-și cedeze avutul înaintea ceremoniei nupțiale. Asemenea bătrânei din povestea rostită, a trebuit să câștige dragostea bărbatului.” 1037. În teoria ei din Prolog, târgoveața părea că susține, cu orice preț, o dominare totală a femeilor în spațiul intim al mariajului, în realitate ea tânjea după gingășia unei povești
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
bolnavi și infirmi). Rămâne literatura arta vârstei a doua? Astfel, prima vârstă își primește imaginile din America, iar cea de-a treia, cel puțin până de curând, de la studiourile Buttes-Chaumont (astăzi demolate). Fiecare cu studiourile și calculele ei. Puștanii și bătrâneii se numără separat: box-office și audiență. Prima cifră poate corespunde unei influențe, ale cărei ecouri se vor cumula de-a lungul timpului, cea de-a doua constituie o audiență, intermitentă și fără urme. Un film de autor își întâlnește publicul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
-l, izolându-l de profanul înconjurător". Spațiul sacru i se revelează omului "prin intermediul unor forme hierofanice directe (acest spațiu, acest izvor etc.)" sau se obține prin tehnici tradiționale ca orientarea. În Podul, orientarea cuplului menționat se realizează prin cartea citită bătrânei (care nu poate muri până nu se întoarce acasă) sau prin hartă, iar în cazul locotenentului de roșiori, prin ritual. Onofrei, naratorul-hermeneut, dezvăluie "misterul activ al Podului, necesitatea de a transcende cunoașterea simbolic-conceptuală și accederea la esența lucrurilor prin identificarea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Cucută, Cucutan, Cucuteni. Interesant este că într-un glosar lexical din Oltenia este consemnat apelativul devesă, „femeie care risipește bunurile din casă“, care ar fi putut sta la baza unei porecle devenită supranume (ca în Aiurel, Bombonel, Crăcănel, Norocel, Tîmpițel, Bătrînel, Plimbărel, Necăjel). Dobrogea Este numele provinciei istorice din sud-estul Romîniei, învecinată cu Marea Neagră și prin care trece Dunărea înainte de vărsare. Cuprinde teritoriul județelor Constanța și Tulcea, așadar inclusiv litoralul Mării Negre și Delta Dunării. Prin polarizare, a fost creat toponimul Podișul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]