587 matches
-
i o molie, paștele mamei ei ... Când el termină, în pauza scurtă, în tăcerea care se lasă acolo, bătrânica spune încet: eu sunt mama lui! și pe obrazul ei uscat încep să se prelingă lacrimi. Sunt mama lui, mai repetă bătrânica și pleacă, pășind nesigur ... Ce poate fi mai cumplit decât ca o mamă să audă cum propriul ei fiu o înjură de mamă? Ce s‐o fi întâmplând acasă la ea, când intră un asemenea descreierat, un astfel de gunoi
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Există doar bucuria înaintării, a descoperirii, îmbucurarea fiecărei clipe cu astfel de întâmplări, alinătoare. O femeie, o floare, un surâs, un măr, o șoaptă, o pierdere de nori, jocul luminii într-o fereastră, fluturarea unor steaguri pe un acoperiș, o bătrânică scotocind în poșeta ei ponosită și câte alte și alte astfel de sclipiri din minunea Lumii nu ne sunt date, tocmai spre a nu fi niciodată singuri. Femeia celor o sută de pași face parte din tainele acestei vieți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
își întindea pe măsuța de lângă sobă teancuri de caiete, agende, creioane, fel și fel de foi, un borcan cu lipici și un fel de foarfece ciunt, cu un braț rupt la jumătate. Scria cu sârg, cufundată în taina ei. O bătrânică rotundă, cu fața roșie, ochi mici, părul alb, des, tuns scurt. Am încercat să discut și cu ea. Zâmbea întruna, aprobându-mă, orice i-aș fi spus. Din frânturi de fraze, din zâmbete însoțite de începuturi de confesiuni, am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe când era elevă. I-a vorbit odată chiar, la o „Săptămână a cărții“, când scriitorul dădea autografe pe Ultima noapte de dragoste..., apărută chiar în acel an de demult, 1930. I-a și scris. „Mi-a și răspuns“, se veselea bătrânica. „Ne-am și întâlnit, chiar aci, era tot cofetărie, da’ îi spunea altfel, «Panseluța», am servit un parfait și o oranjadă. Apoi a plecat, că spunea că se duce nu știu unde.“ Îi mai scrisese și, din când în când, Camil îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Se măritase, avea și o fată. Soțul lucrase la Prefectura Poliției, un fel de agent sau comisar. În 1946 l-au arestat și, după doi ani, au ridicat-o și pe ea. „Nimic n-a mai rămas“, parcă se bucura bătrânica. „Apoi Camil s-a făcut academician. L-am mai văzut odată la casa ARLUS, pă Batiștei, unde era Palatul Arta. Vorbea la Luna Prieteniei Româno-Sovietice. Nu știam că vorbește. Mă dusesem că era joia, zi de conferință, da’ apoi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ascult prea mult. Nu mă interesa istoria literară și mă plictiseau, pe atunci, astfel de povești. Mai ales că nu credeam că pot fi adevărate. Abia mai târziu, citind presă din anii interbelici, am început să mă gândesc iarăși la bătrânica aceea. Am întâlnit și unele relatări despre Camil Petrescu care îmi păreau cunoscute din povestirile acelei bătrâne doamne. VARDISTUL. La intersecția Căii Victoriei cu Bulevardul, în dreptul Cercului Militar, întâlneam câteodată un domn burtos, înalt, cu o barbă colilie, deasă. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că da. — Nu mai presupune, recunoaște. Și acum ce-i de făcut? Miquel Moliner e o pistă moartă. — Sau Nuria asta e foarte vie. — Ce sugerezi dumneata? — Deocamdată, să explorăm alte căi. N-ar fi rău s-o vizităm pe bătrînica aceea, doica cea bună din basmul pe care ni l-a turnat preasfințitul ieri dimineață. — Să nu-mi spui că bănuiești că și doica a dispărut. — Nu, Însă mi se pare că a cam sosit ceasul să ne lăsăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
începu să se înroșească, zise: — Grecul e ca și mort! Să fiu al dracului dacă nu! Ca un câine turbat! Doi ospătari se apropiară, dar rămaseră țintuiți locului, tremurând. Țărănoii de la masa de alături aveau niște fețe tare speriate. O bătrânică căscase gura atât de tare, că falca de jos îi ajungea până la farfuria de supă. Buzz le făcu semn ospătarilor să plece, se strecură lângă Cohen și îl prinse cu brațul pe după umerii lui nervoși. — Mickey, nu poți s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dovedit profitabile? — Fără discuție. Hughes își încărcă degetele arătătoare ca pe niște pistoale. Îți amintești de premiera de la Billy the Kid? Legiunea pentru Decență era masată în față la cinema la Grauman’s și striga la mine „Curvarule!”, iar niște bătrânele din Pasadena aruncau cu roșii în Jane Russell. Amenințări cu moartea și tot tacâmul... Buzz se puse picior peste picior și-i trase un bobârnac scamei de pe manșeta pantalonilor. — Eram acolo, șefu’. Hughes suflă fumul imaginar din vârful degetelor. — Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nimic neobișnuit la numărul 2307, în garaj sau în apartamentul de deasupra. Nici o față străină, nici un zgomot suspect. Zero. Și nimeni nu menționa Chevroletul lui cafeniu, parcat pe stradă. Începuse să se simtă foarte mândru de manevrele lui, când o bătrânică ce-și plimba schnautzerul pitic îi răspunse la prima întrebare cu un da. Cu trei nopți în urmă, în jurul orei 10, se plimba cu Wursti și văzuse un bărbat înalt, cu un superb păr argintiu, îndreptându-se spre garajul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe proprietăreasa casei din față. Nu, bărbații nu vorbeau între ei, iar ea se îndoia că ar fi fost în stare să-l identifice pe cel cu păr argintiu dacă l-ar mai fi văzut o dată. Danny o lăsă pe bătrânică și se întoarse la mașină, hotărât să țină numărul 2307 sub observație. Instinctul îl fulgeră puternic: Da, asasinul ținuse și el apartamentul sub observație, ca să vadă dacă apăreau polițiștii. Da, stabilise dinainte să arunce cadavrele în Griffith Park. Numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bine. O femeie bătrână deschise ușa. — Quién? Buzz spuse: — Poliția, doamnă. Și nu vorbesc spaniola. Bătrâna duse mâna la șiragul de mărgele din jurul gâtului. — Eu vorbesc inglés. E ceva în legătură cu Sammy? — Da, doamnă. Cum de v-ați gândit la asta? Bătrânica arătă spre peretele de deasupra șemineului ciobit, din cărămidă. Acolo se vedea un diavol pictat, costumat în roșu, cu coarne și trident. Buzz intră și se duse să-l studieze. Acolo unde ar fi trebuit să fie fața diavolului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
purtat cântând, s‐ adorm sau să mă liniștească când îmi juleam genunchi pe uliți alergând. Ducea ades pachetul greu la poștă flămândă, dar să prindă rând, plecat departe la școli înalte băiatul ei să nu steie flămând. Mă mângâia dăunăzi bătrânica cu mâna tremurândă pe obraz; « Ce te apasă ? Spune, măi băiete, să‐ți ducă mama o parte din necaz”. De ce te miri că duc sicriul mamei? DE ZIUA TA , FEMEIE Eu nu te‐ am zămislit din coasta mea cea stângă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
tale de identificare, ți se recomandă mai știu eu ce aberații. Chiar mai zilele trecute, se plângea un cetățean în ziar povestind cu năduf: „Am sunat aseară la 112, că un cetățean beat a lovit cu pumnul în față o bătrânică, de i s-a umflat instant jumătate de față ( tipul a lovit fără nici un motiv, doar că se distra si el) și știți ce mi-au spus ăia, (după câteva minute de dat date personale, etc.): bătrâna să-l identifice
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
balcon, ele intră. Eu le scot pe ușa apartamentului, ele intră iar pe cea de la balcon ...Și iar, și iar... -Ducă-se, Doamne, zic speriată, și-mi scuip în sân. Povestea asta mărunțică, mi-a spus-o, chiar de dimineață, o bătrânică și mi-a mai spus că poate fi povestea orișicui, ce are o nevastă-n curtea lui... Iar despre tipul cu profile,mi-a spus că-și ține acum, povestea-nchisă-n mii și mii de file. Și-ar vrea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mata sănătos, Filatelia și Pescarul vin rar de tot. Nu, n-am Rebus, poate mâine. Domnul înalt și palid se retrase lângă stâlp, cusulul de ziare proaspete sub braț. Le desfăcu, începu sărăsfoiască. — Ce-or fi având bărbații ăștia, bombăni bătrânica, rezemată de coșul de gunoi. Ziare, ziare, cozi la ziare, auzi! Copii proști. Parcă ar afla ceva din ele. Sunt la fel, sunt toate la fel, domnule! Bani prăpădiți, domnule... Dar domnul înalt, cu părul și barba și mustățile albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Omul face totul, mintea lui. D-aia ni s-a înfundat, d-aia. Uite la ei, au și uitat iarna! Au uitat grozăvia, nici nu le pasă, se chiorăsc după muieri. Uită repede, omul uită repede, domnule... Domnul nu auzea, bătrânica decepționată făcu un pas lateral, se apropie de un zbârcit care își tot agita sacoșa goală. — Tocmai, tocmai! bodogănea moșulică, ghebosul. Mie mi-a murit nevasta, iarna asta. Nu ne-au dat căldură, ne-au ținut în frig toată iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
păr alb, ondulat. Nu... eu... doar ca să... Irina încercă să zâmbească, retrăgându-se cu un pas. — Doctorul Pompiliu lipsește, este la un congres. Se întoarce vineri. Dacă sunteți programată pentru... — Nu, voiam doar să... — Mă rog, poftiți în cabinet, decise bătrânica, pornind deja înainte. Șchiopăta, parcă, sau doar își legăna mersul. Intrase în a treia cameră. Vizitatoarea citi pe ușă: dr. docent Veta Apostolescu. Femeia trecuse în spatele biroului, pe care se afla o pereche de ochelari. Se aplecă, își puse ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Coana Venera, speriată, cu mâna pe clanță, se pleoștise, amețită, sleită. — Ca să vezi, m-am luat cu vorba. De fapt, scumpă doamnă, venisem pentru amicul Cușa. Cu Tavi am ceva de discutat. Câinele tresări, nu tresări, imposibil de știut. Dar bătrânica descleștase mâna de pe clanță. Își ștersepalmele transpirate în poala halatului albastru. — V-am spus, soții Cușa nu sunt acasă. Eu trecdoar pe-aici, pe la ei, de trei ori pe săptămână. Să mai văd de casă. Că mi l-au lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
suntem unul și am murit deja, asta-i. Nu mai sunt guri de incendiu, doar de canalizare și moarte, așa recita, înnebunită, coana Veturia, parcă învățase totul pe de rost. Era nasolul, cică, în fața oglinzii, și îi vorbea lui Tudorică. Bătrânica se furișase înapoi în patul conjugal, să-l trezească pe conu’ Leonida. Marcelică a liniștit-o, nu-i nimic, n-are importanță, așa-i profesorul, cam artist. Dar dimineața, recepționerul n-a mers la serviciu și lumina rămăsese aprinsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și scârboase? Nici un cal lihnit de foame nu s-ar atinge de porcăriile alea. Mi-au plăcut întotdeauna gustările cu plătică, pe care le cumpăram din gara Gotenba. Dacă vorbești așa, trebuie să mă port cu tine precum cu o bătrânică. Asta se întâmpla demult. Păi sunt bătrânică, nu? răspunse Reiko. În trenul de Kichijoji, a privit tot timpul pe fereastră, cu deosebit interes, peisajul oferit de câmpia Musashino. — S-a schimbat mult peisajul, în opt ani? am întrebat-o. — Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu cât taie mai multe, cu atât agonisește mai multe bonuri pentru paradis, pute, se face din ce În ce mai hirsut pe zi ce trece, iar Bernard pretindea ca, după ce cucerea și el o cetate, să nu se arunce asupra vreunei tinerele sau bătrânele, cum ar fi fost ea, și ca În nopțile fără lună, când, așa cum se știe, vestitul simun suflă În deșert, să nu lase să i se facă și lui, acolo, un mic serviciu de către comilitonul preferat. Cum poți să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de idealuri casnice. Odată cu apariția telefoanelor mobile poți chiar întârzia într-un mod politicos, anunțând din timp că te apropii de destinație când ieși din casă. Întotdeauna la plecare, în stația de autobuz, pe o grămadă de nisip, stătea o bătrânică cu părul de frișcă și ochii azurii. Curată și degajată, aveai senzația că stă într-un fotoliu și privește la televizor. Prima oară când s-a uitat la mine sau prin mine, m-am simțit obligat să-i întind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care nu-i avea. Pentru că nea Miluță nu se învrednicise. Învățătoarea îi asculta poeziile tolănită într-un fotoliu de paie pe prispă și, dacă nu-i plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci de ani tanti Clemanza apărea ca un zdrahon purtător de ochelari cu lentile-fund-de-sticlă. Cu ceafa zdrobită de scatoalce, nea Miluță se hotărâse să treacă la teatru. Adulmeca mai cu seamă piese istorice cu voievozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
căzute lîngă bordură. — Nu-i place !... - mă aflu și eu în vorbă cu o doamnă în vîrstă, în papuci și halat, care ademenește un maidanez cu o bucată de pîine. — Cred și eu, s-a obișnuit cu carne, îmi explică bătrînica. În fiecare zi îi dau cîte o bucățică de carne, s-a obișnuit, vine și stă în fața porții, mă păzește și își așteaptă masa. E așa de blînd și de bun ! Da’ ce să faci, mai sînt și zile proaste
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]