947 matches
-
numele de karaită 1. Există foarte multe asemănări între prima etapă a procesului de vocalizare babilonian și sistemul de vocalizare sirian. Singura deosebire este că în timp ce sistemul de vocalizare sirian se baza pe șapte semne provenind din litere grecești, sistemul babilonian, în prima sa fază, se baza pe șase semne vocalice provenind din litere ebraice 2. În ambele cazuri, vocalele-semn sunt plasate deasupra consoanelor, în partea stângă, motiv pentru care acest sistem de vocalizare se numește supralinear 1. În cadrul primei etape
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
vocalice provenind din litere ebraice 2. În ambele cazuri, vocalele-semn sunt plasate deasupra consoanelor, în partea stângă, motiv pentru care acest sistem de vocalizare se numește supralinear 1. În cadrul primei etape, vocalele erau redate prin două tipuri de semne: - tipul babilonian obișnuit, constând din anumite linii ce își au originea în litere, deasupra cărora se aflau puncte; - tipul care consta numai din puncte, relativ rar folosit. În plus, multe manuscrise dau mărturie asupra faptului că doar cele mai importante vocale erau
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
din sistemul nestorian, constituiau o notație superioară. În orice caz, procesul de tranziție, de la prima etapă la cea de-a doua nu prezintă uniformitate, manuscrisele existente având vocalizări hibride de-a lungul mai multor ani. Alături de aceste vocale-litere, ambele sisteme babiloniene conțineau accente. Se presupune că la început acestea erau redate tot prin puncte sau semne plasate în diferite părți ale cuvintelor, întrucât sistemul sirian folosește semne similare. În plus, mai ales în cazul etapei a doua a vocalizării babiloniene, se
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sisteme babiloniene conțineau accente. Se presupune că la început acestea erau redate tot prin puncte sau semne plasate în diferite părți ale cuvintelor, întrucât sistemul sirian folosește semne similare. În plus, mai ales în cazul etapei a doua a vocalizării babiloniene, se întrebuințau litere sau părți din litere. În manuscrisul berlinez Berlin MS. or. qu. 680, vocalele sunt redate prin puncte supralineare, iar dagheșul este adeseori exprimat printr-un mic g plasat deasupra literei. Se pare totuși că dagheșul era introdus
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
MS. or. qu. 680, vocalele sunt redate prin puncte supralineare, iar dagheșul este adeseori exprimat printr-un mic g plasat deasupra literei. Se pare totuși că dagheșul era introdus mai mult sporadic 1. Rezultatele cercetărilor întreprinse de Kahle asupra manuscriselor babiloniene au fost publicate în introducerea sa la cea de-a treia ediție la Biblia Hebraica 2 a lui Kittel, unde oferă și o valoroasă trecere în revistă a materialului disponibil. Kahle a împărțit manuscrisele în funcție de tipul de vocalizare menționat mai
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Pentateuhul, cu „b” Profeții, iar cu „c” Scrierile, ajungând în acest fel la mai multe grupuri de analiză: Ea, Ka, Eb, Kb, Ec, Kc. Kahle prezenta în prolegomena sa la BHK, lista care conținea majoritatea manuscriselor ce purtau urmele vocalizării babiloniene. Mare parte a acestor manuscrise se află în prezent în Biblioteca Universității din Cambridge și la Biblioteca Bodleian din Oxford, chiar dacă provin din genizah vechii sinagogi din Cairo; alte manuscrise din aceeași genizah se află în Biblioteca Publică Rusă din
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
află în prezent în Biblioteca Universității din Cambridge și la Biblioteca Bodleian din Oxford, chiar dacă provin din genizah vechii sinagogi din Cairo; alte manuscrise din aceeași genizah se află în Biblioteca Publică Rusă din Sankt-Petersburg. Trebuie precizat că majoritatea manuscriselor babiloniene descoperite în genizah din Cairo datează din secolele VI-IX d.Hr., așadar din perioada de glorie a masoreților babilonieni; în același timp, vocalizarea babiloniană nu se reflectă cel mai bine în manuscrisele biblice, ci în targumurile aramaice. Sistemul babilonian
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
din Cairo; alte manuscrise din aceeași genizah se află în Biblioteca Publică Rusă din Sankt-Petersburg. Trebuie precizat că majoritatea manuscriselor babiloniene descoperite în genizah din Cairo datează din secolele VI-IX d.Hr., așadar din perioada de glorie a masoreților babilonieni; în același timp, vocalizarea babiloniană nu se reflectă cel mai bine în manuscrisele biblice, ci în targumurile aramaice. Sistemul babilonian prezintă asemănări cu sistemul dezvoltat de creștinii sirieni, începând cu secolul al IV-lea d.Hr., prin care aceștia încercau
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
aceeași genizah se află în Biblioteca Publică Rusă din Sankt-Petersburg. Trebuie precizat că majoritatea manuscriselor babiloniene descoperite în genizah din Cairo datează din secolele VI-IX d.Hr., așadar din perioada de glorie a masoreților babilonieni; în același timp, vocalizarea babiloniană nu se reflectă cel mai bine în manuscrisele biblice, ci în targumurile aramaice. Sistemul babilonian prezintă asemănări cu sistemul dezvoltat de creștinii sirieni, începând cu secolul al IV-lea d.Hr., prin care aceștia încercau să stabilească reguli de deosebire
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
babiloniene descoperite în genizah din Cairo datează din secolele VI-IX d.Hr., așadar din perioada de glorie a masoreților babilonieni; în același timp, vocalizarea babiloniană nu se reflectă cel mai bine în manuscrisele biblice, ci în targumurile aramaice. Sistemul babilonian prezintă asemănări cu sistemul dezvoltat de creștinii sirieni, începând cu secolul al IV-lea d.Hr., prin care aceștia încercau să stabilească reguli de deosebire a cuvintelor scrise în același fel; acest sistem a fost perfectat de către sirienii nestorieni orientali
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
4.2. Vocalizarea făcută de către masoreții occidentali - sistemul palestiniantc "3.4.2. Vocalizarea făcută de către masoreții occidentali - sistemul palestinian" Înainte de a ne referi la sistemul de vocalizare al masoreților tiberieni, trebuie sa facem câteva referiri la vocalizarea palestiniană. Asemenea sistemului babilonian, și acesta este supralinear. Textele vocalizate pe baza acestui sistem ne ajută să ne conturăm o imagine cât mai clară asupra textului biblic, atât în mediile premasoretice, cât și în cele nemasoretice. Majoritatea manuscriselor cu vocalizare palestiniană prezintă, fiecare în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
semnele care marchează vocalele 1. Analiza manuscriselor biblice lasă senzația că sistemul palestinian de vocalizare se afla încă în dezvoltare la data scrierii manuscriselor respective. Printre textele descoperite în genizah din Cairo se află nu numai manuscrise ce prezintă vocalizare babiloniană, ci și manuscrise cu vocalizare palestiniană; printre acestea se află un număr substanțial de texte liturgice, dar și targumuri și pasaje biblice. Din păcate, doar un foarte mic număr de fragmente de manuscrise biblice prezenta vocalizare palestiniană 2: Ps. 27-33
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
vocalizări palestiniene și precursoare ale sistemului tiberian. Potrivit lui Kahle, sistemul palestinian de vocalizare poate fi împărțit în trei grupe, numite P1, P2, P3, dintre care prima și ultima se aseamănă cu sistemul tiberian, iar cea de-a doua cu sistemul babilonian. Pe baza acestor texte, Murtonen 2 a încercat să alcătuiască o gramatică a ebraicii premasoretice, în care susține că masoreții occidentali obișnuiau să își inventeze propriile tradiții de pronunțare, fapt ce îngreunează depistarea pronunțării exacte din acea vreme 3. O
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
un sistem mult mai uniform de reprezentare în scris 1; în textele palestiniene se foloseau cel puțin 11 sisteme de reprezentare în scris, iar valorile fonetice ale acestor sisteme nu erau foarte clare. După cum etapa primară, mai simplă, a sistemului babilonian de vocalizare a fost înlocuită cu timpul de o fază mai complexă, tot astfel sistemul palestinian a fost înlocuit cu cel tiberian. Sistemul tiberian de vocalizare s-a dezvoltat și a fost aplicat textului biblic până ce a înlocuit definitiv atât
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
vocalizare a fost înlocuită cu timpul de o fază mai complexă, tot astfel sistemul palestinian a fost înlocuit cu cel tiberian. Sistemul tiberian de vocalizare s-a dezvoltat și a fost aplicat textului biblic până ce a înlocuit definitiv atât sistemul babilonian, cât și pe cel palestinian. În același timp, se poate vorbi de o anumită legătură între sistemul tiberian, cel babilonian și cel sirian, care se aseamănă într-o oarecare măsură cu etapa primară a sistemului babilonian. În toate aceste trei
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
tiberian. Sistemul tiberian de vocalizare s-a dezvoltat și a fost aplicat textului biblic până ce a înlocuit definitiv atât sistemul babilonian, cât și pe cel palestinian. În același timp, se poate vorbi de o anumită legătură între sistemul tiberian, cel babilonian și cel sirian, care se aseamănă într-o oarecare măsură cu etapa primară a sistemului babilonian. În toate aceste trei sisteme, patru semne sunt identice; de exemplu, vocala „i” este redată printr-un yod marcat cu un punct, numit în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
înlocuit definitiv atât sistemul babilonian, cât și pe cel palestinian. În același timp, se poate vorbi de o anumită legătură între sistemul tiberian, cel babilonian și cel sirian, care se aseamănă într-o oarecare măsură cu etapa primară a sistemului babilonian. În toate aceste trei sisteme, patru semne sunt identice; de exemplu, vocala „i” este redată printr-un yod marcat cu un punct, numit în sistemul tiberian hireq. De asemenea, cel puțin în privința unei origini comune, se pot desluși asemănări între
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
permițând mai multe variații decât accentuarea prozaică. Și în textele tradițiilor palestiniană și babiloniană întâlnim sisteme diferite de accentuare. Textele palestiniene, asemenea celor tiberiene, prezintă o accentuare pentru cărțile poetice și o accentuare pentru cărțile în proză. În cazul textelor babiloniene, se folosește același sistem de accentuare pentru toate cărțile. Principalele funcții ale accentelor: 1. indică inflexiunile muzicale ale textului biblic în cazul lecturilor publice; această cântare avea rolul de a spori frumusețea și solemnitatea textului lecturat; 2. indică legăturile dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
fi folosite într-un verset, poziția și succesiunea accentelor. În unele situații, un accent nu poate fi folosit dacă nu există un anumit număr de cuvinte și de silabe între el și următorul accent. În tratatul Nedarim 37a din Talmudul babilonian se spune că un masoret poate primi bani de la cel pe care îl învață semnele accentelor, lucru pe care nu îl poate pretinde celui pe care îl învață Tora, iar în tratatul Berakot 62a, se vorbește despre întrebuințarea mâinii drepte
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
arăta că reprezintă o parte a frazei care se încheie la următorul accent disjunctiv. În terminologia tradițională, conjunctivele sunt numite „slujitorii” (<ytr?m) disjunctivelor, în acest context apărând termenul latin servus (plural - servi) pentru a desemna accentele conjunctive. În textele babiloniene primare (ca de altfel și în cele palestiniene) erau marcate doar accentele disjunctive, în timp ce în textele babiloniene târzii (cele care prezintă vocalizare „compusă”), semnele tiberiene folosite pentru desemnarea accentelor conjunctive se adaugă semnelor babiloniene folosite inițial pentru desemnarea accentelor disjunctive
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
conjunctivele sunt numite „slujitorii” (<ytr?m) disjunctivelor, în acest context apărând termenul latin servus (plural - servi) pentru a desemna accentele conjunctive. În textele babiloniene primare (ca de altfel și în cele palestiniene) erau marcate doar accentele disjunctive, în timp ce în textele babiloniene târzii (cele care prezintă vocalizare „compusă”), semnele tiberiene folosite pentru desemnarea accentelor conjunctive se adaugă semnelor babiloniene folosite inițial pentru desemnarea accentelor disjunctive, producând un sistem hibrid. Textele palestiniene târzii menționează adeseori anumite semne cu rolul de accente conjunctive, însă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a desemna accentele conjunctive. În textele babiloniene primare (ca de altfel și în cele palestiniene) erau marcate doar accentele disjunctive, în timp ce în textele babiloniene târzii (cele care prezintă vocalizare „compusă”), semnele tiberiene folosite pentru desemnarea accentelor conjunctive se adaugă semnelor babiloniene folosite inițial pentru desemnarea accentelor disjunctive, producând un sistem hibrid. Textele palestiniene târzii menționează adeseori anumite semne cu rolul de accente conjunctive, însă acestea nu se apropie de sistemul tiberian de accentuare nici în forma semnelor, nici în modul în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
se deosebesc foarte mult unele de altele în privința caracterului lor. În principal există două tradiții masoretice, în Babilon și în Palestina, cele două mari centre ale iudaismului după a doua revoltă a iudeilor împotriva Romei (132-135 d.Hr.). În cadrul iudaismului babilonian și a celui palestinian s-au dezvoltat două școli de interpretare biblică, ale căror învățături au fost fixate în Talmudul babilonian și în cel palestinian. O bună perioadă s-a crezut că rabbi Akiba este acela care, imediat după stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cele două mari centre ale iudaismului după a doua revoltă a iudeilor împotriva Romei (132-135 d.Hr.). În cadrul iudaismului babilonian și a celui palestinian s-au dezvoltat două școli de interpretare biblică, ale căror învățături au fost fixate în Talmudul babilonian și în cel palestinian. O bună perioadă s-a crezut că rabbi Akiba este acela care, imediat după stabilirea textului consonantic, a fixat masora care însoțește textul biblic ebraic. Dacă așa ar fi stat lucrurile, diferențele dintre tradiția masoretică babiloniană
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
babilonian și în cel palestinian. O bună perioadă s-a crezut că rabbi Akiba este acela care, imediat după stabilirea textului consonantic, a fixat masora care însoțește textul biblic ebraic. Dacă așa ar fi stat lucrurile, diferențele dintre tradiția masoretică babiloniană și cea palestiniană ar fi fost rezultatul modificărilor textuale de-a lungul timpului. Kahle a demonstrat că aceste diferențe reflectă tradițiile cunoscute în Babilonia, în școlile de la Nehardea, Sura și Pumbedita (masoreții orientali), și din Palestina, în special școala de la
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]