656 matches
-
stinge, S-a stinge sufletu-n durere, S-a rupe inima-n tăcere, Suflarea morții mă v-atinge. COR DE BĂRBAȚI Nici o femeie pământească În codri vechi n-o să-l zărească. Măiestre zâne, vrăji pustie, Le alungă numele-ți, Marie! BACI BĂTRÎN (bas) Știură ei pe-un copilandru Să-l împle cu durere, Să-ntunece curatu-i suflet Fără de mângâiere. Să bănuiască-a lui iubire Pe ei cine-i învață Și inima să i-o rănească Ce crud cuvânt de gheață? Copile
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a îmbrățișat și formula mesianică, a scris și poezii sociologizante pe temele zilei, dar în Ambasadorul Atlantidei (1996), unde domină umoarea neagră, sarcastică, lirica sa adoptă o turnură existențialistă, valorificând strategiile mitopoetice postmoderniste. SCRIERI: Zilele, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1977; Baciul mieilor chirilici, Chișinău, 1981; Lut ars, Chișinău, 1984; Darul vorbirii, Chișinău, 1985; Noițele, Chișinău, 1985; Ambasadorul Atlantidei, Iași, 1996; Două imperii, Chișinău, 1998; Helenice, Chișinău, 1998; Cetățile Albe, București, 1998; A fi în timp, Timișoara, 1999; Arena cu iluzii, Chișinău
HADARCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
Giurgiuca debutează în 1924 cu poemele Rugăciune și Desen. În numărul 11-12/1926 îl urmează Bazil Gruia, elev al liceului din Aiud (Nu-i vina mea...). Emil Giurgiuca se exprimă aici nu numai ca poet, ci și ca prozator (Nevinovatul, Baciul Costin, Între copii) și culegător de folclor. În etapa de început a revistei mai publică versuri Aurel Zegrean, I. Budai ș.a. Petre Grimm, profesor de limba și literatura engleză la Universitatea din Cluj, traduce poemul Dora de Alfred Tennyson, I.
SCANTEIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289533_a_290862]
-
mult decât oriunde în erotică, înfluențele vin dinspre lirica neoanacreontică, dinspre clasicismul epigonic italian și „mica poezie” franceză de sfârșit de secol XVIII. Astfel, Anacreon, Athanasios Hristopoulos, Metastasio (din care traduce canțoneta La partenza), Giambattista Marino (ale cărui Canzone dei baci le imită în Baciurile sale), Gabriello Chiabrera, Claude-Joseph Dorat, Évariste Parny, Jacques Delille, Gentil-Bernard au ecouri numeroase în lirica lui galantă, manieristă ca și modelele sale, dispusă să sacrifice adevărul sentimentului sau vigoarea senzațiilor convenției idilice, pastorale, grației minore, tonalității
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
sub piele de sălbăticiune. Satul află adevărul mult mai târziu, iar întâmplările cu urși răpitori de femei sunt relatate cam în doi peri. Cei ce le povestesc nu prea cred în ele, le spun mai curând de dragul poveștii ca atare. Baciul, mai cu seamă, vorbește cu subînțelesuri, pe un ton mucalit, strecoară în evocare un umor ghiduș, o ironie subțire, parodiază cu bonomie folclorul orientat spre fabulos. Suflete simple, țăranii și ciobanii sunt, în același timp, minți limpezi, lucide, naturi sănătoase
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Comăneșteanu în întâmpinarea lui Matei Damian, nepotul boierului Dinu, înapoiat din străinătate, îi prilejuiește naratorului o memorabilă descriere a întinderilor campestre traversate de Ialomița. Reușită este și secvența în care, la miez de noapte, Matei Damian contemplă cerul înstelat împreună cu baciul Micu, întrupare simbolică a omului de la țară simplu și integru, știutor al mersului lumii și al constelațiilor. De un lirism intens, câteva pagini descriu cum, într-o după-amiază de septembrie, oglinda lacului e tăiată de barca purtându-i pe Mihai
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
deznădejdea cu un patos cabotin. În jurul protagoniștilor, unii întruchipând virtuțile boierimii de neam și ale țărănimii neinfluențate de schimbarea vremurilor, alții viciile burgheziei, se mișcă o seamă de personaje de fundal: surorile Sașei, administratori și servitori, țărani, funcționari, dar, cu excepția baciului Micu, acestea nu au pregnanță, prezența lor întregind doar imaginea spațiului rural, gândit ca măsura caracteristică a etosului național. În al treilea volum al ciclului, În război (1902), Mihai Comăneșteanu devine figura centrală, fiind și personajul-retină. În aprilie 1877, în
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
atât în țăran, cât și în lucrurile dimprejurul lui”; țăranii lui Ioan Slavici îi par falși („dulcegării”), rezervele față de Năpasta lui I. L. Caragiale sunt, în esență, aceleași cu ale lui G. Călinescu, formulate ulterior. Aspirația creatoare a lui Z., neîmplinită (baciul Micu), merge spre altfel de țărani decât „amorezați și blegi”, fie ei „cinstiți”, fie „vițioși sau sceptici”, dar „oameni vii în literatură”, înzestrați „cu voință și mușchi”. Lui Caragiale îi detectează o atingere a inteligenței de „mobilitatea sceptică a raselor
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Ion Creangă” al Academiei Române) și de Urmașii Vlașinilor (1999). În locul analizei psihologice și al ambianței citadine, autoarea aduce o dramă zguduitoare din lumea oierilor sibieni în anii premergători răscoalei lui Horea. Evocând destinele strămoșilor săi, ca o adevărată urmașă a baciului Alexa Banu, conducător al Vlașinilor, P. asigură romanelor autenticitate și fior participativ. Comunitatea Vlașinilor este zugrăvită, într-un fel, din interior, fără a fi pierdute din vedere ritmurile dintotdeauna, ambiționând să se configureze într-o viziune mitică. Plecarea Vlașinilor se
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
-și zilele ca pe mioare și viețuind în singurătățile crestei, doar cu imaginile de acasă, derulate cândva, în alt anotimp, în preajma femeii iubite și cu dorul secătuitor după copii. Toiagul marchează drumul știut al întoarcerii, al coborârii din veac, iar baciul care „culege steaua” - intrarea în atemporal, descifrând sensurile unei viețuiri ritualice. Poetul născocește doine și rugi, căci despărțit de orice putință a comunicării obișnuite, el își apropie înaltul, într-o continuă veghe, dar și cu o stranie regăsire de sine
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Abramov, Jan Parandowski, Alexandros Papadiamantis, Olga Scheinpflugová. A mai semnat Zoe Marinescu și Ada Boicescu-Orleanu. În 1981 i s-a decernat un premiu al Uniunii Scriitorilor. Nuvela Boarii înfățișează drumul spre masivul Parâng al unei cirezi mari mânate de bătrânul baci Aron Muntean și de câțiva ciobani tineri. Îndată după intrarea în defileu vremea se schimbă, ceața deasă, zăpada viscolită ca iarna, vântul care treptat ajunge la furia unui uragan pun în pericol întreaga cireadă. Boarii încearcă să împiedice răzlețirea cirezii
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
ca iarna, vântul care treptat ajunge la furia unui uragan pun în pericol întreaga cireadă. Boarii încearcă să împiedice răzlețirea cirezii sau prăbușirea în prăpastie. După câteva ore stihiile încep să se liniștească, câteva vite sunt totuși pierdute, iar bătrânul baci este aproape înghețat. Ritmul alert al narațiunii sugerează disperarea încleștării cu natura impasibilă în sălbăticia ei și grandoarea rezistenței umane. În altă nuvelă, Haitele, o țărancă bătrână, Maria Corbiceanca, este surprinsă în coliba sa din mijlocul pădurii de o iarnă
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
în dragoste sau jaful. Firul baladei continuă cu motivul „mioarei năzdrăvane”. Acest motiv trebuie pus în legătură cu o credință străveche, răspândită și la alte popoare balcanice, potrivit căreia oaia poate prevesti apropierea morții. Mioara năzdrăvană află planul pe care îl urzesc baciul ungurean și cel vrâncean și îl destăinuie tânărului său stăpân, sfătuindu-l să se apere: „Stăpâne, stăpâne, / Îți cheamă și-un câne, / Cel mai bărbătesc / Și cel mai frățesc, / Că l-apus de soare / Vreau să mi te-omoare”. Acceptând
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
în căsătorie), pasul alăturea făcut în adolescență cu un tânăr străin viciat, Morland. Totaliter aliter (1982) are o tentă științifico-fantastică. Eroina, Laura, soția inginerului Daniel, este o desăvâșită maestră în arta de a țese covoare. Mergând la Forlani (Făgăraș), la baciul Amos Stoian, care făcea vopsele naturale din plante, Laura este învinuită că l-ar fi ucis pe cioban, stăpânită fiind de stări obsesive de alienare. Dispare de acasă, pătrunzând într-o lume stranie, unde e supusă unor experiențe fantastice; conectată
CABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
mai vechile ocupații ale negustoritului și meșteșugăritului. Devin stăpâni pe pământurile cumpărate în munți. Reînvață oieritul de la românii maramureșeni, aceia cu tradiții străvechi în acest domeniu. Ridică stâne pe „fonți” după modelul celor românești, prepară brânza cușeră (devenind cușerari și baci deopotrivă) și aranjează interiorul stânei după tipul celei maramureșene, iar exteriorul după tipul celei someșene. Până la începutul veacului XX stânile evreiești vor împânzi munții, Maramureșul și Bucovina ajungând „zone” în care păstoritul evreiesc se transformă într-o realitate economică imposibil
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
ales când apărea ulcica cu vinars. Nu c- ar fi pus ceva în gură (cuviosul păstra cu cinste pravila), dar îndemnul la vorbă îi creștea deopotrivă cu veselia celorlalți. în copilărie părintele fusese cioban. Orânduindu-i turmă, câini și asin, baciul la învățat puțintică slovă. De la știința asta i s-a tras călugăria. Prea cinstitul și-aducea bine aminte de nopțile cu tăria încremenită când, dinspre munții profilați în aer, se răsfira un abur străveziu. Baciul mocnea lângă jar în timp ce băiețandrii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-i turmă, câini și asin, baciul la învățat puțintică slovă. De la știința asta i s-a tras călugăria. Prea cinstitul și-aducea bine aminte de nopțile cu tăria încremenită când, dinspre munții profilați în aer, se răsfira un abur străveziu. Baciul mocnea lângă jar în timp ce băiețandrii dormeau între câini la oi. Un clopot s-auzea stâns iar câte-un cățelandru urla subțire către lună. Atunci, din abur se isca umbra celui vechi, moșul ce căuta mioarele, olicăind după mirosul de la târlă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
câte-un cățelandru urla subțire către lună. Atunci, din abur se isca umbra celui vechi, moșul ce căuta mioarele, olicăind după mirosul de la târlă. Oile se opreau din rumegat ; tremurând, câinii rămâneau cu boturile pe labe. Toate simțeau umbra iar baciul, cu ochii în jar și știind că trece stăpânul, nu cuteza să întoarcă fața. După ce umbra se mistuia în râpi, oile se mișcau, clopotul clincăia iar, și câinii mârâiau înăbușit. Baciul cel nou își trăgea zeghea peste cap. Când era
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
rămâneau cu boturile pe labe. Toate simțeau umbra iar baciul, cu ochii în jar și știind că trece stăpânul, nu cuteza să întoarcă fața. După ce umbra se mistuia în râpi, oile se mișcau, clopotul clincăia iar, și câinii mârâiau înăbușit. Baciul cel nou își trăgea zeghea peste cap. Când era băitănaș, povestea părintele, la Lespezi se afla un boier care avea moară. într-un rând năpădiseră moara puzderie de guzgani. N-avea chip boierul să mai ție nimic, spărgeau, ducă-se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se adunase la picioare. Titi sforăia ca un porc, lui Shumy îi miroseau picioarele de parcă tocmai îi putreziseră, TIR-uri goneau spre destinații necunoscute zgâlțâind dormitorul și ziua venea peste noi să ne învețe cum să trăim. Il visasem pe Baci și pe Mătușa, o văzusem pe Lili la înmormântare și eram la o școală unde aveam să învăț cum se repară un ceas, fiindcă timpul trecutului nu-l mai puteam repara. Visasem cumva sau de fapt îmi amintisem ce cautam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
se adăpau sălbăticiunile, căci le ghiceam urmele adâncite pretutindeni în jur. Mă chemase acolo o tânguire. Îmi tot părea că aud un scâncet ca de copil. Era greu să ghicești în pădure de unde vine un sunet, dar eu învățasem de la Baci cum să nu mă las păcălit de ecou. Nu departe de mine, la vreo douăzeci de pași, după un trunchi imens de stejar prăvălit, un cățelandru își tremura piciorul rănit. Sângele năclăit i se închegase pe blană arătând ca o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nu pricepeam despre ce îmi vorbește omul care-mi stătea în față. Ne priveam reciproc, așteptând lămuriri unul de la altul. Lasă băiatul în pace! am auzit din spatele omului care mă scutura, o voce tare familiară și dragă auzului meu. Era Baci. Vocea lui, îl potolise pe cel care părea că nu mă mai cunoaște. Să mergem odată, să nu facem griji celorlalți de la stână, continuă, vrând parcă să ne despartă din încleștarea în care se prinseră privirile noastre, scormonind prin minți
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ce face, dar eu eram încă necopt și nu mă deprindeam cu toate deodată. Am ieșit din pădure cărând după noi tăcerea care ne apăsa ca o pedeapsă. Acu’... ai să te duci cu el la mine acasă, a zis Baci către Badea Vasile. Nu mai poate să stea lângă oi, că dă strechea-n ele de spaimă. Să-i zici femeii să-i spele toate hainele cu care-i îmbrăcat și să le lase afară mai mult timp, să li
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Badea Vasile mă tot studia cu coada ochiului de parcă atunci m-ar fi văzut pentru întâia oară, îmi întindea obrazul cu degetele lui aspre ștergându-mă apăsat, așteptând să găsească pe dedesubt, ceva anume care-i lipsea. A ascultat de Baci și nu mi-a mai pus nicio întrebare în timp ce fața lui se lumina tot mai mult. Nu mai era repezit și devenise suspect de grijuliu, chiar dacă nu-i stătea în fire. Tot drumul până în sat a mormăit. Doar când am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Marius! Nu te mai gândi la prostii! Părinții ne sunt lăsați pe pământ ca să ne ierte. De bătaie nu te temi tu și prea multe nu pot să-ți facă fiindcă ești departe de casă. Îmi amintisem de iarăși, de Baci și de Badea Vasile, de Mătușa cu sufletul ei larg și de Liliana. Cumva chipurile lor îmi aminteau ce caut aici în Arad. Trebuia să învăț să repar un pendul, să le pot duce amintirea acelor bătrâni pe mai departe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]