942 matches
-
existențial, iubirea devine un gest mai mult grotesc decât liniștitor: „Ea plânge, și-a căzut pe clape, / Și geme greu ca în delir... / În dezacord clavirul moare, / Și ninge ca-ntr-un cimitir” (Nevroză). Cum aș putea încerca desecretizarea trăirilor bacoviene decât lăsându-l să-și destăinuie singur crezul: „Și toamna, și iarna / Coboară-amândouă; / Și plouă, și ninge, - / Și ninge, și plouă” (Moină), stări atmosferice care nu fac altceva decât să dezintegreze materia eliberând eul fără umbră, lăsat să-și parcurgă
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
dezintegreze materia eliberând eul fără umbră, lăsat să-și parcurgă drumul în singurătatea sumbră și palidă: „Veșnic, veșnic, veșnic..., / Rătăciri de-acuma / N-or să mă mai cheme - / Peste vise bruma, / Veșnic, veșnic, veșnic...” (Rar). Veșnicia fiindului va rămâne codul bacovian încrustat în pereții de plumb ai spațiului timp, ai unei culori neînțeleasă de profanul îmbujorat pe fața umbrei palide care pășește pe lângă el spre locul meditației profunde. Din întuneric Bcovia a eliberat ideea ce s-a îndreptat fără întoarcere spre
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
nefiindul teluric. Versul poeziei sale simboliste, pe care aș cădea în ridicol să o mai amintesc, când a făcut atâta vâlvă în lumea criticii literare și s-a păstrat ca o ars poetica în magia încă nedeslușită a cuvântului „galben” bacovian sinonim plumbului: „Stam singur în cavou... (care era din plumb) și era vânt...”, stare a naturii ce se ivește din senin și care poate avea urmări neprevăzute, uneori nefaste, ferește trupul de magica dezintegrare însă „eul viu” al poetului nădăjduiește
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
al poetului nădăjduiește într-o magnifică lucire a ideii pe care o înalță celestului deusian lipsindu-se de umbră. Din starea de visare a nefiindului, inițiatul literat trece în starea de veghere în cel de-al doilea catren al creației bacoviene, simțind, de astă dată, frigul: „Stam singur lângă mort... și era frig...”. Se detașează ideea vieții de după moarte pe care scrierile biblice o consemnează ca un adevăr, ca un fapt împlinit acelora ce dăruiți mirajului pătrund adânc în meditație descifrând
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
Se detașează ideea vieții de după moarte pe care scrierile biblice o consemnează ca un adevăr, ca un fapt împlinit acelora ce dăruiți mirajului pătrund adânc în meditație descifrând codurile cuvântului din idee. Căutările și descifrările adevăratului înțeles al temelor lirismului bacovian continuă și va continua, găsindu-se chei cu care exegeții vor pătrunde în adânca filosofie a palidului și a cenușiului apocaliptic. BIBLIOGRAFIE: Caraion, Ion, Bacovia. Sfârșitul continuu, București, Editura Eminescu, 1975. Cimpoi, Mihai, Secolul Bacovia, București, Editura Fundației Culturale Ideea
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
Daniel, Bacovia, Iași, Editura Junimea, 1981. Flamând, Dinu, Introducere în opera lui G. Bacovia, București, Editura Minerva, 1979. Grigorescu-Bacovia, Agatha, Bacovia (viața poetului), București, Editura pentru Literatură, 1962. Grigurcu, Gheorghe, Bacovia, un antisentimental, București, Editura Albatros, 1974. Indrieș, Alexandra, Alternative bacoviene, București, Editura Minerva, 1984. Petroveanu, Mihail, George Bacovia, București, Editura pentru Literatură, 1969. Scarlat, Mircea, George Bacovia - nuanțări, București, Editura Cartea Românească, 1987. xxx, Opere, prefață, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu, text stabilit, variante de Cornelia Botez, București, Editura
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
Opere, prefață, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu, text stabilit, variante de Cornelia Botez, București, Editura Minerva, 1978. xxx, Opere, ediție de Mihail Petroveanu și Cornelia Botez, București, Editura Fundației Culturale Române, 1994. Referință Bibliografică: NEGRUL ȘI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 526, Anul II, 09 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ștefan Lucian Mureșanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
tale, nici corabia cu zei transparenți. A venit Febra între zidurile mele. Eugen Lovinescu a preferat din opera lui volumul Ora fantastică, prezentându-l pe poet ca un poet nou al boemei bucureștene: „Fior nou, muzicalitate nouă, deși pe linie bacoviană, aspirație pură,iată originalitatea poetului...” Universul poeziei lui este ciudat, cu turnuri înăbușite, cu atmosferă infestată de necurățenii, în care poetul se simte batjocorit, scuipat, refăcând destinul lui Villon, Poe sau Bacovia. Cerurile lui sunt apocaliptice,mizere, moarte. E cuprins
DIMITRIE STELARU- POETUL HALUCINŢIEI ŞI AL DISPERĂRII EXISTENŢIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358082_a_359411]
-
Inima bate departe, mohorâtă, lunară, Liberatoare poezie, târâtă de pământ, Un călăreț cioplește neliniști obosite Pe uriașii arbori de foc, păduri de cer- Un demon vânt, înflorat, metalic, Cu mâini de sunete, bolnav rostogolite. Paginile de solitudine sinceră, ale unui bacovian temperat, duc eul poetic spre un dulce-amar Eldorado, care este iubirea: Nu mai e nimeni în oraș; Străzile au rămas în ploaia becurilor Ca femeile neiubite și goale Sub păiejenișul lunii. Singur trec și mă aud De-alungul, adânc, și sunt
DIMITRIE STELARU- POETUL HALUCINŢIEI ŞI AL DISPERĂRII EXISTENŢIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358082_a_359411]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > PLÂNSUL BACOVIAN ȘI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 533 din 16 iunie 2012 Toate Articolele Autorului PLÂNSUL BACOVIAN ȘI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE Ștefan Lucian Mureșanu, PhD Motto: În haine negre
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > PLÂNSUL BACOVIAN ȘI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 533 din 16 iunie 2012 Toate Articolele Autorului PLÂNSUL BACOVIAN ȘI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE Ștefan Lucian Mureșanu, PhD Motto: În haine negre, întunecate, / Eu plâng în parcul de mult părăsit... / Și-a mea serenadă s-a rătăcit, / În note grele, și blestemate... („Ecou de serenadă”, George Bacovia
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
și totdată derutant, când cugetul pune stăpânire pe fiindul lui, dar și deusian când natura participă în totalitatea ei la trăirile regretului existențial: „În toamna care plânge pe-o veche modestie...” (Nocturnă). În studiul pe care îl fac asupra creației bacoviene, ca fapt hotărâtor în deslușirea cât mai apropiată de adevăr a sugestiei, încerc să mă strecor cu viul meu în fiindul și eul poetului. Să tremur când gerul iernii punea imaginativ stăpânire pe trupul lui, să transpir în somn, când
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
prin ignoranța profană eul creator: „Durere fără nume / Pe om... / Toți se gândeau la viața lor, / La dispariția lor” (Largo). Ar trebui să le citim până memoria noastră va putea uni cugetul cu speranța asupra codului principal al acestor versuri bacoviene și să conștientizăm că omul, când își ignoră fiindul, este un „nimic”. Plânsul lui George Bacovia este un cuget, o materializare a durerii față de mișcarea omului de la înserare și până în zorii dimineții, când umbrele se destramă, înghesuindu-se una câte
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
în argint...” (Poema în oglindă). Este un „Spațiu, infinit, de o tristeță armonioasă...” un „Larg, miniatură de vremuri viitoare” (Alb), pe care poetul dorește să le facă auzite și văzute ca acțiuni viitoare ale Universului în ceea ce privește planeta lumii trecătoare. Tristețea bacoviană nu este una materială, a faptului că trupul său a cedat, la un moment dat, răului teluric, ci una spirituală, a unui gând elevat ce se înalță în noapte și coboară în ziuă, chemând-o la fiindul său uman. Plânsul
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
cedat, la un moment dat, răului teluric, ci una spirituală, a unui gând elevat ce se înalță în noapte și coboară în ziuă, chemând-o la fiindul său uman. Plânsul său nu este o manifestare maladivă, o stare umană, plânsul bacovian este o revelare motivată a unei descărcări interioare: „Adorm... ascult... / Afară, la fereastră, toamna a spus: / - Of!...” (Nocturnă), un „of” pe care numai el îl înțelege și îl simte pentru că este parte din lumea nevăzută a celor ce știu, ce
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
de sus, - / La geamul tău, în spaima nopții, ca un prelung final, / Voi repeta că anii trec mereu mai greu, și mai brutal. Va bate ploaia... și târziu, la geamul tău voi plânge-ncet...” (Nervi de toamnă). Referință Bibliografică: PLÂNSUL BACOVIAN ȘI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 533, Anul II, 16 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ștefan Lucian Mureșanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
Poezia Rodicăi se adresează celor dragi, tatălui și mamei : “Îl văd aevea/din nou/ trecând prin arșiți și/ploi...// Tata a fost/ un Erou...”; “Mamă, mamă,/ La o mânăstire/ Aștrpt să adoarmă/ Oroice ispitire...” Poeta face din lacrimi salbe, reflexe bacoviene cad în ritmuri line precum: “...Plouă de trei zile/ Nicio bucurie/ Visele cad , unde./ Zilele te-așteaptă,/Zilele te cheamă.../ Totu-I fantezie!/ Plouă de trei zile.” Prin toată poezia domniei sale străbate o tristețe apăsătoare și peste tot o copleșește
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
ori culoare. Am găsit multă iarnă, oameni acoperiți de fulgi de nea (care la poetă sunt zile ce trec), transformați în cele din urmă în oameni neîsuflețiti de zăpadă, înghețați de frigul nevieții, și o mulțime de nesfârșite, triste ploi bacoviene. Incompatibilă în structura sa interioară cu lumea în care trăiește (dar oare ce poet este?), Anna Nora Rotaru se întreabă fără însă a aștepta răspuns, /“ Ce caut eu pe lumea asta așa de cenușie și nebună.../ Cu fețe false, ascunse
ANNA NORA ROTARU- O VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357755_a_359084]
-
apropiat. Un alt poet, Radu Lucas Dupeș - ilustrat în chip inspirat de Raluca Andrei, are o definiție a poetului:“poetul / prelungire onirică a poeziei / (pasăre phoenix a frumuseții)” . Unele poeme scrise în stil clasic, sunt deosebit de frumoase, în stil elegiac, bacovian: “Tardiv: Păreri de rău, tardiv, te împresoară, / Nu mai există oameni de cuvânt, / Scâncind, chiar nemurirea stă să moară, / Se-ntinde nedreptatea pe pământ. / Când patima își ia, din plin, avânt, / Lumini se sting și umbre te-nfioară, / Lovit de ploi
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
nori / gândurile trosnesc / durerea se dezlipește de rană / privirea destramă un dor / e vremea când toamna / mă jefuiește de rod / și iarna mă ninge mov / în urmă rămâne umbra / ultimul bănuț auriu / plătit la vama / anotimpului care am fost”. Atmosfera bacoviană reiese chiar din poezia cu acest titlu: “Bacoviană”: și bâjbâi orb și surd / flămând de armonie / dezlănțuite ploi mă ung / mă risipesc și mă adun / în matca mea de agonie / e vânt, e rece de mormânt / și văd cum cad
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
privirea destramă un dor / e vremea când toamna / mă jefuiește de rod / și iarna mă ninge mov / în urmă rămâne umbra / ultimul bănuț auriu / plătit la vama / anotimpului care am fost”. Atmosfera bacoviană reiese chiar din poezia cu acest titlu: “Bacoviană”: și bâjbâi orb și surd / flămând de armonie / dezlănțuite ploi mă ung / mă risipesc și mă adun / în matca mea de agonie / e vânt, e rece de mormânt / și văd cum cad din mine bland / stropi de melancolie”. Și dacă
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
și un eu interior problematizat.Urmează metoda lui Ion Barbu, de textualizare a discursului care înlocuiește eul poetic cu o instanță textual suverană care se reflectă doar pe sine în oglinzile textului, ce o numim realitate textuală.Mai este metoda bacoviană ce constă într-o formă de existențialism al eului poetic care se contemplă pe sine într-o formă degradată și agonală, urmând metoda stănesciană care este dată de postmodernismul necuvintelor, eul poetic fiind situate, cum ar spune Marin Mincu în
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359358_a_360687]
-
în deplinătatea anotimpului ei spiritual, este „ nevinovat sălbatică?“, cum scria Al.Piru. Ea răspunde unei atracții firești trăită în extaz până la autodevorare, e poteca spre un orizont pur a cărui depășire prin descătușarea simțurilor înseamnă dezagregarea lumilor. Descoperim o influență bacoviană și a lui Adrian Maniu, vezi Cântece de dragoste și moarte, ce găsește în Emil Botta un sol fertile, pentru a vibra într-o atitudine de “ damnat“, incapabil, de foarte multe ori, de a iubi fără sarcasm și conștiința morții
POEZIA LUI EMIL BOTTA NAVIGÂND ÎNTRE EROS ŞI THANATOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359419_a_360748]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > CA-NTR-UN VERS BACOVIAN Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1161 din 06 martie 2014 Toate Articolele Autorului Primăvara care vine, Vine parcă pe ascuns Plouă,-i frig, fără rușine, Cerul cu catran e uns... Prin cortine din culise De nori negri plouă
CA-NTR-UN VERS BACOVIAN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360278_a_361607]
-
și-așa frust, Nesimțită, vărsătoare, Plouă-public, de prost gust. Peste tot leșie, zoaie Ca-ntr-un beci apos, murdar. Necuviincioasă ploaie! Plouă pișărcios, vulgar... Curge ca din murătură, Ceru-i fund de spart cazan, Insolentă udătură, Ca-ntr-un vers bacovian... Plouă, plouă, plouă... a, nu...! Mai degrabă plouă-n draci Ca-ntr-un vers de Topârceanu Fără muște, melci, gândaci... Sau ca într-un vers de Blaga, Mai psihotic, pesimist, Plouă de ne stoarce vlaga, Plouă-afurisit de trist... Cel mai
CA-NTR-UN VERS BACOVIAN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360278_a_361607]