375 matches
-
chelnerul de la bufetul sibian "Bufnița" îl confunda cu Noica ("Ce să-i spun? "Stai, domnule, să vezi, că eu sunt M. Ivănescu, cel mai mare poet român în viață, dar mai mult mort decât viu".), iar campionul absolut al maratonului bahic, Pâcă, de la bufetul "Singapore" îi reproșează "Dumneata ești un tip care te învârtești pe lângă ziduri, așa, te prelingi...", Mircea Ivănescu a fost mereu, indubitabil, conștient de valoarea operei sale, cu tot refuzul instinctiv de a se integra în "spiritul" alterat
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
se citesc multe scrisori, cvasi-autentice), cu oameni de teatru și chibiți, toți reali. E o piesă care-ncepe comic și sfîrșește tragic, căci, se pare că vrea să ne reamintească prietenul nostru Candid, boemia are o glazură hazoasă & frivolă, hedonistă & bahică, dar străfundurile ei, vai!, nu-s deloc vesele. E o poveste a ratării, a nefericirii, a aspirațiilor caraghioase și a cuplurilor imposibile. Ca substanță, așteptarea celor trei surori (Cehov) ori așteptarea vagabonzilor lui Beckett nu e mult diferită de așteptarea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în cîrciumă! 1973. Mă duc la Galați să văd un spectacol Sf. Mitică Blajinul. Montare onestă, fără sclipiri, dar cu o actriță care m-a tulburat, părîndu-mi-se sexy și talentată. Nu-i spun numele întreg, doar prenumele Marga. Sub influență bahică, mă îndrăgostesc rapid de ea, deși era mai în vîrstă. Cam cu 10 ani. Dar nu conta. Chef de după premieră. Începe relația. Mă duce la gară. Îmbrățișări, tandrețe maximă... Îi promit că voi reveni în week-end, să stau cu ea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mine, o altă etapă: descoperirea scenei goale, tot noaptea. Aveam douăzeci și doi de ani și, la Bacău, într-o tîrzie prelungire a unui chef de festival, lăsînd la o parte mulții actori și critici prinși în discuții cu iz bahic, m-am refugiat pe scenă. Era golită de decoruri și recuzite, chiar și de garnitura de scenă. Era... cuminte, liniștită, plină de taine. Parcă ți-era un pic teamă să rămîi singur cu ea! (ce caraghios sună, acum, toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
fiul său, Gicu, dus dintre noi... înaintea tatălui său. A fost primul de la care am învățat că băutul e o artă și cere răbdare & rezistență. Sper că am prins ceva... Mai ales că, pe la 22 de ani, am continuat șuetele bahice în casa unui foarte bun actor de teatru și film, Lazăr Vrabie. Prin Vrabie am "cunoscut-o" pe marea doamnă a scenei, Lucia Sturdza-Bulandra, căreia a avut șansa să-i fie adjunct, la Teatrul Municipal. Mulți l-au acuzat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
șantierul de la Mogoșoaia, la Pustnicul, pe Bărăgan, la o vânătoare neobișnuită (de câini) în Balta Brăilei. Un moment colateral, derulat într-o cârciumă din Brăila, e adus în prezent de Ramițki, scriitorul. Momentele nodale ale scenariului sunt tot atâtea ceremonialuri bahice, culminând cu o petrecere orgiastică desfășurată în noaptea de Crăciun în casa tatălui Astei Dragomirescu, un ins bizar care o dată pe an organizează la domiciliu „spectacole fără egal în București”. Episodul generează o atmosferă asemănătoare aceleia din casa Arnotenilor. Trei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
iubire: "Un cântec de iubire/ De purpură și aur:/ În mașteră-mplinire/ naiade și centauri." "Baladele singaporene" evocă figuri cunoscute sau mai puțin cunoscute: Paul Mihail, Constant Tonegaru, Eugen Schileru, Florin Pucă, Winkler, Pîcă, etc., într-un cuvânt toată boema bahică, dar și mari poeți și pictori ai lumii: Poe, Villon, Vigny, Hoffman, Klee, Kandinsky, Miro, Goya. Portretele sunt pitorești în ideea destinului villonesc hărăzit creatorilor și poetului implicit. Înfrățit cu Pîcă, copilul bulevardului, elogiază legea prieteniei, lege nescrisă: "Parcă-l
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Peste 1.000 de case inundate” - „Doliul populației”. Chiar dacă mai încolo, în prima terțină, Bacovia zice: „Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă”, versurile citate arată că-i păsa. El nu-i sentimental, dar nici indiferent. Euforia sa bahică nu șterge impresiile dezolante notate, una cîte una, ca-ntrun reportaj, la începutul sonetului. Acesta are corespondențe cu „Lacustră”, în vecinătatea căreia a fost plasat și cu a treia „Nocturnă” din Scîntei galbene, în care plînsul se amestecă în neștire „cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mult epigrama. Trebuie să adaug: epigrama și șprițul. Avocați, profesori, publiciști, ,,oameni fini, inteligenți’’ (îi definea, amabil, Marius Mircu), majoritatea epigramiștilor era formată din cheflii, care se amuzau înțepînduse pentru slăbiciuni notorii în cercul lor, în primul rînd pentru cele bahice. De pildă, bravurile pe acest tărîm ale unui Gr. Grigorovici (în epocă monografistul Bacăului și ,,cel mai vechi gazetar din localitate’’), întreceau, din punctul de vedere al lui Alexandru Tiron (Sphynx), restul îndeletnicirilor sale: ,,Ai fost pentru Bacău informatorul,/ Jurnalul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
p. 2) Din respect pentru ei înșiși, „sorbonarzii” nu s-ar fi amestecat cu „antreprenorii și maeștrii”, cu care n-ar fi avut ce discuta, chiar dacă aceeași reclamă asigura că „vinurile naturale Fodor dau putere și sănătate”. Exista o geografie bahică. „Secțiile” de băutori se organizau (vezi „Viniada” de Sandu Rusu-Saru, în „Curentul Bacăului”, iunie 1939) în funcție de afinități și posibilități (grade de temeritate, rezistență, capacitate de plată): „lumea bună” la „Consum”, „artiștii”, „băutorii de pradă” - la „Tic-Tac”, membrii corpului didactic, avocații
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de care dădea dovadă, caracterul său volubil, cuceritor. Prietenia se încheagă astfel, firile diferite atrăgându-se și completându-se reciproc. Tocmai aceste diferențe au stârnit controverse și discuții, mulți susținând faptul că cei doi se numeau prieteni doar din considerente bahice și anecdotice.* Un motiv ar fi lungile lor peregrinări la Bolta Rece sau pe la alte cârciumi din Iași, unde se pierdeau în discuții, amintiri și meditații. George Panu surprinde ineditul și inefabilul acestei relații în cartea sa Amintiri de la „ Junimea
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
cei cuprinși de frenezie coribanți nu sunt, cănd dansează, în mințile lor, tot așa nici poeții lirici nu sunt în mințile lor când alcătuiesc frumoasele lor canturi ci, de cum se cufunda în armonie și ritm, ei sunt cuprinși de avânt bahic și, stăpâniți de el - asemenea bacantelor când sunt în stăpânirea lui. Scot miere și lapte din râuri, nu însă și când se află în mințile lor - cu sufletul poeților lirici, după propria lor mărturie, se petrece același lucru. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
mai cunoscute la sfârșitul Evului Mediu erau delirurile colective de tipul posesiunii demoniace cu caracter de contagiune epidemică, extrem de rapidă și de extinsă ca difuziune: posesiune, demonolatrie, demonopatie, vrăjitorie etc. Ele aminteau, în epoca la care facem referință, de „ritualurile bahice” și de „cultul coribanților” din Antichitatea clasică elină. Stările de posesiune demoniacă au constituit teme de numeroase studii și deosebit de interesante (T.K. Oesterreich, W. Szumowski, A. Cabanés, C. Ginsburg, M. Sendrail, A. Laignel-Lavastine, J. Vinchon, J. Lhermitte, M. Ristich de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la vale, pînă jos, unde îl așteptau măcelari care îi tăiau brațele și picioarele, jupuiau fața pentru a o tăbăci precum pielea de mănuși. Păstrau aceste chipuri fără să le dea jos bărbile, punîndu-le să asiste la nebunia ospețelor lor bahice. Carnea era pregătită cu chilmole (sos pe bază de ardei iute) și se servea la masă (...). Mîncau brațele și picioarele, în timp ce inimile și sîngele erau oferite idolilor, iar trupul și măruntaiele erau aruncate la lei, tigri și șerpi, crescuți în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
descriere sinceră și tristă a „generației fără idealuri”, captivă a comunismului. Romanul Dulce ca mierea e glonțul patriei (1971) îi aduce scriitorului succesul. Cele două romane sunt transpuse imediat în limbile polonă, cehă, slovacă, maghiară și germană, iar altul, Sfârșitul bahic (1973), este tradus de îndată în Marea Britanie și Suedia. În afară de cărțile proprii, P. publică traduceri și alcătuiește o antologie pentru tineret, Cinci povești cu cowboy (1972), care cuprinde proză a scriitorilor americani O’ Henry, Stephen Crane și John Graves, cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
Om în somn - 1971), unul de eseuri (Între Socrate și Xantipa), un scenariu cinematografic ecranizat (Drum în penumbră) și cinci romane (Prins, Dulce ca mierea e glonțul patriei, Să crești într-un an cât alții într-o zi - 1973, Sfârșitul bahic, Copiii Domnului - 1974). S-a impus, cumva spre surprinderea generală, însoțită fie de admirație, fie de adversitate, în postura, rar ilustrată și dificilă, a scriitorului de succes. Un succes fulminant de public (cărțile lui devin bestselleruri), dar și de critică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
violența, oroarea de sordid și derizoriu, prietenia, solidaritatea ș.a. Să crești într-un an cât alții într-o zi, tot un roman de actualitate și despre tineri, pare mai puțin consistent, dar face loc modalității picarești și umorului, iar Sfârșitul bahic, cu acțiunea plasată în anii ’50, în toiul „obsedantului deceniu”, reconstituie istoria recentă. Anticipând într-un fel Galeria cu viță sălbatică, romanul lui Constantin Țoiu, Sfârșitul bahic, bine construit, cu o epică densă, pasajele eseistice diminuând în favoarea acțiunii (uneori cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
pare mai puțin consistent, dar face loc modalității picarești și umorului, iar Sfârșitul bahic, cu acțiunea plasată în anii ’50, în toiul „obsedantului deceniu”, reconstituie istoria recentă. Anticipând într-un fel Galeria cu viță sălbatică, romanul lui Constantin Țoiu, Sfârșitul bahic, bine construit, cu o epică densă, pasajele eseistice diminuând în favoarea acțiunii (uneori cu elemente de senzațional), conține o diatribă virulentă la adresa perioadei staliniste, procedare în principiu încurajată oficial în perioada ceaușistă, dar care vizează, în subtext, aspectele blamabile ale oricărui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
de jazz. 1964-1966, București, 1969; Prins, București, 1969; Om în somn, București, 1971; Dulce ca mierea e glonțul patriei, București, 1971; Între Socrate și Xantipa, București, 1973; Să crești într-un an cât alții într-o zi, București, 1973; Sfârșitul bahic, București, 1973; Copiii Domnului. O legendă munteană, București, 1974; Boxes, Stairs and Whistle Time, Londra, 1975; The Last Wave, Sydney, 1977; Before and After Edith, Londra, 1978; ed. (Înainte și după Edith), tr. Antoaneta Ralian, București, 1993; In Hot Blood
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
1973) a fost distins cu Premiul Perpessicius al revistei „Manuscriptum”. Editând varianta B a Țiganiadei, F. abordează o multitudine de probleme privind stabilirea textului de bază (ortografia, geminarea, iotacizarea, punctuația, apostroful, spiritele, accentele, cratima, metrul poemelor, Cântecul lui Arghir, Cântecul bahic, epitalamuri ș.a.). El nu se rezumă la cercetarea limbii poemului, ci studiază și restul operei lui Budai-Deleanu, manuscrisele filologice, Lexiconul cu ciornele sale, Gramatica în latină și română, graiul natal al autorului, textele de literatură română veche care au intrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287106_a_288435]
-
Îngerul crud să-i fixeze neîntîrziat o Întîlnire: „Curînd spune-mi locu, vremea.” Criza de gelozie de la urmă („Te tem d-orice umbră mică...”) este În spiritul unei galanterii obosite. Iancu Văcărescu este mai inspirat În cîteva imitații de cîntece bahice unde elogiază „marea sete” potolită cu „văduve, neveste, fete”, de-a valma, luate de peste tot: „Prinz românca d-orice loc”. Aici nesațiul Văcăreștilor găsește o ilustrare mai convingătoare și mai simpatic petrecăreață. În notele vesele ale canțonetei, Iancu rămîne, În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
protejează pe oameni împotriva cutremurelor. * în 10 noiembrie 1940, cunoscutul scriitor și epigramist Păstorel Teodoreanu urma să se mute într-o garsonieră din blocul Carlton din București, pe care o și arvunise cu o zi înainte. Participând la un chiolhan bahic, a amânat cu o zi să se mute și a scăpat astfel cu viață: peste noapte, blocul s-a prăbușit * Printre cei care au avut mare noroc la cutremurul catastrofal din 10 noiembrie 1940 s-a numărat și actrița Mia
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
la Universitate (1876-1878). Rupe însă relațiile cu Junimea și îl dă în judecată pe Mihai Eminescu pentru vini imaginare. Pleacă la București, unde se și stinge, bolnav de ftizie. P. începe să scrie versuri încă din 1860, mai ales poezii bahice și patriotice. Recenzat elogios de V. Alecsandri, volumul Flori de mormânt (1867) cuprinde lamentații prilejuite de tragedia familială a autorului, însă imaginile sunt emfatice și obositoare prin monotonia sentimentului clamat. Treptat poezia se mai limpezește și, cu toate că se menține în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
a avut loc, iar În loc de liberate am avut parte de naționalism. În august 1968, Ceaușescu a reușit o manipulare aproape perfectă, Întrucît s-au constituit gărzi de apărare, inclusiv la Uniunea Scriitorilor, unde Însă a fost repede demobilizată din cauza vocației bahice a voluntarilor. În acel an de apogeu pentru dictator cineva din proximitatea puterii (Gh. Apostol) denunța metodele la care a recurs Ceaușescu pentru a-l Înlătura pe Drăghici și a-și consolida puterea. Liderul comunist critica regimul, afirmînd că „un
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
înainte de culcare"96 neobișnuita hrană vitală. În al treilea rând, domeniul culinar, mai niciodată corolar al impulsului erotic la "moftangiii" lui Caragiale, primește adeseori conotații sexuale la straniile făpturi urmuziene. Pâlnia, de pildă, îndeobște asociată cu preocupări casnice, în general bahice, devine pentru Stamate "un simbol"97 sexual feminin, viezurii cu care se hrănește Ismail îi servesc și ca obiect al dorințelor, iar artistul Fuchs este înzestrat cu o frunză de viță având atăt funcționalitate sexuală cât și alimentară. În ciuda acestor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]