827 matches
-
ușă, deși coada se rărise. în timp ce Lanark trecu pe lîngă ei, crainicul spunea: — Președintele Fu din Xanadu. Proto-presbiterul Griffith-Powys din Ynyswitrin. Premierul Multan din Zimbabwe. Fata Roșie îl conduse pe un coridor exterior, pînă ajunseră la un panou alb, fără balamale sau mîner. — E o ușă. Intrați, zise fata. — Dumneavoastră nu veniți? Dacă o să discutați politică, o să aștept afară. Cînd Lanark apăsă suprafața observă un cuvînt mare scris pe ea: EPILOG ATENȚIE: îN HEADER SE VOR INTRODUCE, CONFORM ORIGINALULUI, URMĂTOARELE: PP.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
APROPIE DE UȘĂ. DE DATA ACEASTA FOLOSI ALT INEL ENERGETIC ȘI O FLACĂRĂ PORTOCALIE SE REFLECTĂ PREȚ DE VREUN METRU DE LA PUNCTUL DE CONTACT. LUMINA SE TOPI ÎN NEANT ȘI EL ÎMPINSE UȘA. SE DESCHISE CU UN UȘOR SCÎRȚÎIT AL BALAMALELOR DE MULT NEFOLOSITE. HEDROCK TRECU PRAGUL ÎNTR-UN BIROU LUNG DE VREO ȘASE METRI ȘI LAT DE VREO TREI. LA CAPĂTUL ACESTUIA ERA O MASĂ DE LUCRU CU MAI MULTE SCAUNE ȘI UN MIC FIȘIER. ÎN COLȚUL DE LÎNGĂ BIROU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
prinse acolo, în capul acelor scări lungi și-l trimise învîrtindu-se în jos ca o frunză prinsă de furtună. La fund era o ușă; o închise cu un gest automat. Se uită prostit cînd văzu ușa cea mare săltată din balamale și căzînd cu zgomot, gata-gata să-l omoare în prăbușirea ei. Asta era cea de-a șaptea lovitură. Cu un gest de animal, se retrase din fața durerii pînă la palierul următor, încuind instinctiv ușa interioară. Stătea acolo, groaznic de obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
schimb, generozitatea, drumul liber m-au pus de fiecare dată pe gânduri și n-am avut încredere în ele. Mi-au dat chiar un sentiment de panică. Nu cunosc o interdicție mai rece decât o ușă care se clatină în balamale, nepăzită de nimeni; ce rost are să intri undeva unde nimeni nu e dispus să te îmbrîncească afară? Dacă ar fi existat acolo vreun câine rău, dacă poarta ar fi fost ferecată dacă m-ar fi oprit Luchi sau altcineva, aș
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
respirație. Dar nici un răspuns nu veni. "Marta, sânt eu, Daniel", am zis ca s-o liniștesc. După câteva clipe am auzit cheia răsucindu-se în broască, un zăvor care se dădea la o parte și ușa se deschise scârțâind din balamalele ruginite și neunse. "Tu ești?" întrebă Marta. Părea surprinsă, și nu foarte plăcut de apariția mea în plină noapte. "Da, Marta, eu, mi s-a făcut dor de tine". Mințeam. Marta stătea mai departe în ușă. Parcă nu se hotăra
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Salam fu prins în mulțimea care cobora pe scări: se răspândise zvonul că angajații muzeului ar fi ascuns cele mai valoroase lucruri în camerele de depozitare. Zări un grup de oameni în jurul unei uși pe care tocmai o scoseseră din balamale. În spatele ei se afla un perete din zgură, proaspăt ridicat, cimentul fiind abia întărit. Mai întâi un singur om, apoi doi începură să lovească vârtos cărămizile cu ciocanul; li se alăturară alții folosindu-se de răngi sau chiar de umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
hotel mai ușor decât se aștepta. Instrucțiunile lui Uri fuseseră precise și bucătăria era goală. Găsi camera mare cu congelatoare condusă nu de răcoare, ci de zumzăitul electric. Acolo, în spate, după cum îi spusese Uri, era o ușă mare, cu balamale, căreia trebui să-i dea un brânci puternic pentru a o deschide. Simți imediat suflul aerului rece al nopții. Jacheta ei - sau mai degrabă cea împrumutată de la fosta iubită a lui Uri, Orli - rămăsese sus, în cameră. Stătea acolo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de gând să chem poliția să-l pună sub observație. Nu pot să mai îndur! Nervii îmi sunt la pământ. Până și când face Ignatius baie se aude de parcă vine potopu’ la mine-n casă! Cred că m-au lăsat balamalele. Sunt prea bătrână. M-am săturat de oamenii ăștia. Domnișoara Annie privi peste umărul domnului Levy. Mi-a făcut plăcere să stăm de vorbă, domnule. La revedere. Intră în graba mare în casă și închise cu zgomot obloanele. Dispariția ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
În mai multe straturi, mă pricepeam să bat cuie, Îmi meșterisem singur un radio cu galenă - dar mai cu seamă eram o ființă ieșită din comun care nu putea fi confundată cu acei terchea-berchea care jubilează cărînd moloz și prinzînd balamale În șuruburi pe șantierele tineretului, unde e furnizată mînă de lucru gratuită. Pe stradă, Îi dădusem mîna mamei fără să scot o vorbă, socotind zadarnic să-i demonstrez că eram unic pe lume, deoarece ea știa asta mai bine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fără să fie surprins. § Întors în biroul său, Porfiri așeză cutia pe care o luase din magazia lui Boria pe birou. Cutia, galben aurie, era făcută din lemn de mesteascăn finisat, probabil din Karelia, foarte plăcut la atins. Încuietoarea și balamalele erau din alamă. Încrustată în capac era o emblemă de alamă în forma unui vultur. Încercă cheia pe care i-a dat-o Zoia și pe care aceasta o găsise asupra lui Boria. Intră cu ușurintă în broască și cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
existență. Cipriano Algor nu se așeză pe banca de piatră, trecu mai departe, apoi, după ce trase unul după altul cele trei mari zăvoare de bronz instalate la înălțimi diferite, sus, la mijloc, jos, deschise ușa cuptorului, care scârțâi răgușit din balamale. După primele zile de cercetări senzoriale care mulțumiseră curiozitatea imediată a celui care tocmai ajunsese într-un loc nou, cuptorul încetase să-i mai atragă atenția câinelui Găsit. Era o construcție de piatră, veche și greoaie, cu o ușă înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
schimb, generozitatea, drumul liber m-au pus de fiecare dată pe gânduri și n-am avut încredere în ele. Mi-au dat chiar un sentiment de panică. Nu cunosc o interdicție mai rece decât o ușă care se clatină în balamale, nepăzită de nimeni; ce rost are să intri undeva unde nimeni nu e dispus să te îmbrâncească afară? Dacă ar fi existat acolo vreun câine rău, dacă poarta ar fi fost ferecată, dacă m-ar fi oprit Luchi sau altcineva, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
respirație. Dar nici un răspuns nu veni. „Marta, sunt eu, Daniel”, am zis ca s-o liniștesc. După câteva clipe am auzit cheia răsucindu-se în broască, un zăvor care se dădea la o parte și ușa se deschise scârțâind din balamalele ruginite și neunse. „Tu ești?” întrebă Marta. Părea surprinsă, și nu foarte plăcut de apariția mea în plină noapte. „Da, Marta, eu, mi s-a făcut dor de tine”. Mințeam. Marta stătea mai departe în ușă. Parcă nu se hotăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-se. Era ca un leu în cușcă și căuta o cale de scăpare pentru Gaston. — Hai, du-te! repetă Endō. Gaston nu a avut de ales. Tavalul toaletei era foarte scund, pisoarul crăpat și pătat. Ușa, ieșită pe jumătate din balamale, nu se închidea. Tocmai când încerca să închidă ușa, Gaston auzi zgomot de palme, urmat de țipete de femeie. Fusese pălmuită femeia care-l strigase. — Eu... n-am făcut nimic. Țipătul s-a transformat în geamăt de durere. Astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
care a spus: - E-adevărat, de partea cealaltă e-nchisă. Dacă mă lași să încerc, cred că până la urmă o s-o deschid. Îi luceau ochii, era convins că n-avea cum să-i scape o asemenea comoară. Descoperind partea cu balamalele, a lărgit cu vârful spadei crăpătura din partea opusă, ca să-și strecoare mai bine pumnalul. Nu s-a dat bătut cu una, cu două, spre spaima tot mai mare ce punea stăpânire pe ostatici. - De ce vă e frică atât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Când mi-am pus pantalonii, am lovit din întâmplare scaunul care, din fericire, nu s-a răsturnat, s-a ciocnit doar de colțul mesei, am deschis cu mari precauții ușa camerei, cu toate că știam că n-o să scârțâie, pentru că unsesem bine balamalele cu o zi înainte. M-am apropiat de scrin, am deschis încetișor sertarul mijlociu, am scos foarfeca cea mare cu care mama obișnuia să mă tundă, apoi am descuiat yala ușii de la intrare și am ieșit pâș-pâș, până la primele trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Au zis că trecem printr-o zonă cu turbulențe. Normal că așa au zis ! Îmi remarc isteria din voce. Doar n-or să ne zică „OK, scumpilor, asta e, v-ați dus pe copcă !“ Avionul se scutură iar din toate balamalele și mă trezesc apucînd mîna bărbatului, terifiată. N-o să supraviețuim. Știu sigur. Asta e. Pentru numele lui Dumnezeu, am douăzeci și nouă de ani. Nu sînt gata să mor. N-am făcut nimic important În viață. N-am nici un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
din brațe geamul dublu, adus cu destule opinteli de la prăvălia de oglinzi și rame unde i-a fost înlocuită sticla crăpată. Se odihnește pe pat, își scoate ochelarii de miop și își tamponează cu batista fruntea asudată. Geamul e greu. Balamalele nu spun nimic. Însă își pune ochelarii la loc și le inspectează atent, în nădejdea că o observație sinceră și dezinteresată, coroborată cu o ultimă, zdravănă opintire, va aduce rezultatul dorit și geamul se va îmbina în sfârșit cu canatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
puțin! Și mai sus! Efortul de a sta cu geamul ridicat la înălțimea cuvenită și frica de a nu-l scăpa sunt însă năucitoare și oricât încearcă, în clipele acelea nu-și poate aduce aminte nimic folositor despre cele trei balamale. Răspunde numai la comenzi și zice tare: Doamne ajută! După un sfert de ceas, balamalele se îmbină, deodată, toate trei, ca prin minune. E o minune, oftează. Și chiar e. Așa încât acum, în această nouă situație fără mâner, se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
frica de a nu-l scăpa sunt însă năucitoare și oricât încearcă, în clipele acelea nu-și poate aduce aminte nimic folositor despre cele trei balamale. Răspunde numai la comenzi și zice tare: Doamne ajută! După un sfert de ceas, balamalele se îmbină, deodată, toate trei, ca prin minune. E o minune, oftează. Și chiar e. Așa încât acum, în această nouă situație fără mâner, se simte oarecum pregătit. S-a așteptat din totdeauna ca, într-o bună zi, obișnuitul să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nici măcar o dată. Nici că aveau să clipească vreodată, m-am gândit eu. Nici că eu aveam, m-am gândit, să mai clipesc. Vreodată. CAPITOLUL PATRUZECI ȘI TREI SFÂNTUL GHEORGHE ȘI BALAURUL... Ușa jalnicei mele mansarde cu șobolani fusese smulsă din balamale, dispăruse cu totul. În locul ei omul de serviciu bătuse în ținte un cort de-al meu pentru două persoane și peste foaia de cort niște scânduri în zigzag. Pe zigzagul de scânduri scrisese cu vopsea aurie pentru calorifere, care reflecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
gaura. - Ce tijă, popo! Ce găurică și ce tijă? De tijă ne arde nouă la momentul ăsta istoric, când secretarul general al partidului face dreptate? Nu vă dați seama cum deranjați problema? O fi putrezit, dracului și gaura aia, cu tot cu balamaua ei de tijă. Pământul oxidează totul. Halește totul. E flămând pământul, părinte. Să-ți spun eu părinte cum e cu țărâna, cu viermii care abia așteaptă să intre în acțiune când i-ai trimis materia de consum?! Țărâna din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu cotețul ei gol. Undeva, jos, se mișca ceva ca un animal. Mi-am frecat ochii cu pumnii. În sfârșit am văzut clar. Casa galbenă avea ferestrele deschise, trântite în lături cu atâta putere, încât una se desprinsese dintr-o balama și atârna jalnic, suflată de vânt. Înăuntru era vraiște; se vedea că proprietarii își abandonaseră locuința luând cu ei strictul necesar. Un dulap aproape plin cu rufe stătea într-un unghi imposibil - desigur îl ținea ceva la bază, ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe podeaua murdară, în genunchi, ignorând cu eroism talașul, șpanul, bucățelele de sârmă și gunoiul, în general, asta dacă nu le luau la mână în căutarea cercelului. În cele din urmă, Lurch strigă triumfător. — Uite acolo! S-a prins în balama. Stai un pic. Aproape de peretele din fund era o trapă de lemn, fixată exact pe podea, cu o margine de metal ce-și pierduse strălucirea din cauza vechimii. Cercelul se plasase fix între balamale; cred că Lurch are niște ochi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
triumfător. — Uite acolo! S-a prins în balama. Stai un pic. Aproape de peretele din fund era o trapă de lemn, fixată exact pe podea, cu o margine de metal ce-și pierduse strălucirea din cauza vechimii. Cercelul se plasase fix între balamale; cred că Lurch are niște ochi de vultur. Eu nu l-aș fi văzut în veci. — Ce e dedesubt? îl întrebai pe Bez. — Ce să fie, puțul. E ditamai beciul sub asta, numai bun de pus ceva la păstrare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]