592 matches
-
agățase ca un sac de grumazul lui și nu-i dădea drumul. Omul se răsucea În toate părțile, Încercând să se descotorosească de povară. Femeia Însă nu-și slăbea strânsoarea. Brațele ei păreau lipite de el. În sfârșit, izbucni un balamuc de nedescris. Vecina buclucașă Începu să țipe ca din gură de șarpe că bărbatul, profitând de slăbiciunea sa, a necinstit-o pe drum. În fața curții s-a adunat tot satul. Din casă apăru și nevasta lui B, frământându-și mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și se trezea că dă d’adevăratelea cu toporul, cu furca, cu ce-i venea la mână. Așa, după ce-i făceau ăștia tratamentu, băga injecții În el, puteai să stai de vorbă cu el, Îți povestea ce-a făcut prin balamuc, cum să Înțelegea cu doctorii, cu alții nebuni ca el. Acuma ăia erau nebuni, nu el. La Bălăceanca, zicea că a ieșit o dată din curtea spitalului, era un chioșc acolo cu bomboane, cu sucuri, cu biscuiți și portaru Îi știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care era un tip afirmativ. - Nu! zise Nory, negativă din principiu. Nu! Lina nu ține minte, dar poți spune înainte. Oamenii când se întîlnesc nu vorbesc nimic care să corespundă. Vorbesc ca să vorbească. De aceea rezultatul conversațiilor e un mare balamuc social. ... Ger, tocmai așa ... și am lunecat la fel pe scara trăsurei. . . - Moment istoric! ... Să auzim în câte feluri lunecă Mini pe scara trăsurei și de câte feluri poate fi la barometrul sensibilitate! doamnei un ger care arată același număr
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Nu putea însă ocoli nici o osteneală, deoarece Lenora o luase subt ocrotirea ei în așa fel că devenise persoană inviolabilă, în urmă Doru, față de serviciile aduse de prezența ei, începuse a o mai îngădui; totuși simțea nevoia să pună capăt balamucului care era pe capul lui. Nici nu se mai bărbierea ca lumea. Parcă era un moș; avea fire albe multe prin barbă, nu mai avea timp de nimic! li murise un cal de curse și aproape nu băgase de seamă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pocnea În cap cu un linguroi de lemn. Nu le primea Înapoi și cerea de la gazdă alte femei, mai ascultătoare. Și i se dădea dreptate: ce s-ar fi Întâmplat dacă fiecare ar fi venit cu gărgăunii ei de acasă? Balamuc! Ar fi ieșit sarmalele pătrate, prăjiturile fără zahăr, ciorba fără borș și leuștean. De aceea bărbații celor atinse cu linguroiul nu se supărau, ba le mai trăgeau și ei câte o palmă după ceafă ori un pumn În spinare, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Dumnezeu și-ți bagi lingura În vreun acid ori În sodă caustică!”. Lizica sărea și ea de doi metri În sus, cât era de grasă: „Dobitocule, criminalule, te dau În judecată, pușcăriașule, vrei să mă omori, nebunul dracului! Mergi la balamuc, nu mai veni să distrugi aici suflete de copii nevinovați!”. Ceilalți colegi se uitau pe fereastră ori pe pereți și Încercau să schimbe vorba. Într-un rând, Lizi se Îndopa, cu horcăieli, dintr-un borcan cu salată de teci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
du-le Înapoi!”. „Ba În pizda mă-tii să te duci tu!” - se opărise Mișu. Am crezut cu toții că se potolise și că lăcomia și vraja care i se citiseră În ochi nu-l Îndemnaseră la tâmpenii. Peste două zile - balamucul pe pământ: maiorul descoperise că Îi lipseau bani dintr-o scrisoare și făcuse tărăboi, chipurile În numele soldatului păgubit, chemase Miliția și Procuratura. I-au luat la frecat ridichea poștașului de nu știa, amărâtul, pe unde să scoată cămașa și dincotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care habar n-avea de acea iubire răvășitoare și nici nu urma s-o afle vreodată, cutremurată cum era de soarta tragică a ucigașului Mihai Enin; acesta, după ce Îi Înjunghiase pe Odraslă și pe Gogoașă, fusese Închis Într-o pușcărie - balamuc unde Își petrecea zilele legat cu un lanț de picior. Taina avea să fie descoperită de cei care cercetau dispariția lui Foiște și a lui Repetentu, după ce găsiseră Într-o lădiță a profesorului o grămadă de scrisori - dintre care una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să armeze sau să scoată vreo vorbă și se mulțumi să vadă clătinându-se coada ca un ciomag și să audă tropotul Înfundat al celor patru bucăți de iască. Canafas se pierdu printre tufișurile și copacii din imensa incintă a balamucului. Câțiva paznici alergară după el, Însă se lăsară păgubași, Înfrânți de Întinderea curții. Adulmecând aerul cu nările uscate, scorojite și pline de crăpături adânci, Începu să caute printre barăci. Se opri, fără să șovăie prea mult, În fața unor ferestre zăbrelite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fum” (1990), „S.O.S. iubirea” (1995), „Răspântie de milenii” (1997), „Recviem pentru mileniu doi” (1997), „Aforisme” (2004), o plachetă de poezii” „Spălător de cada vre”. În 2008 i‐au apărut la Editura PIM, Iași, volumele „Chef pe titanic”, „La balamuc, birjar!”, proză umoristică și micul dicționar enciclopedic „Nasc și la Tecuci oameni”, cuprinzând peste 400 de destine ale semenilor săi. DE CE TACI, MAMĂ ? Te‐am visat ieri noapte în puținul meu somn rahitic, turmentat cântai la fântâna din vie ca
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
există nici un pericol ca tu să mă faci pif... Te rog, am spus ridicând o mână. încetează! — Dar ești o Zeiță! La mine în țară ai fi venerată! — Iar tu ești un nebun. La mine în țară ai lucra la balamuc. Chestia asta l-a cam dezumflat, dar, din păcate, tot nu reușisem să-l supăr îndeajuns ca să-l fac să plece. După care mi-a venit o idee genială. Stai puțin! Ești cubanez, nu-i așa? Ai ceva cocaină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
redus și pensia vine lunar... Ne ajuți pe noi, păcătoșii, nu-i așa? Poate îmi faci rost de alt job? Doar ai fost coleg la Politehnică, acum un secol, cu frate-miu, nu-i așa? Actualmente cetățean argentinian, domiciliat în balamucul numit Buenos Aires. Unul dintre cele mai frumoase din lume, spune amiculnostru Marga. Și el se pricepe, doar lucrează la balamuc! Musafirul rămăsese încovoiat, cu ceașca în mână. Tolea nu-l privea. — Ce vrei, să cer ajutor colegului dumitale argentinian? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Doar ai fost coleg la Politehnică, acum un secol, cu frate-miu, nu-i așa? Actualmente cetățean argentinian, domiciliat în balamucul numit Buenos Aires. Unul dintre cele mai frumoase din lume, spune amiculnostru Marga. Și el se pricepe, doar lucrează la balamuc! Musafirul rămăsese încovoiat, cu ceașca în mână. Tolea nu-l privea. — Ce vrei, să cer ajutor colegului dumitale argentinian? Să-i cer pomană frățiorului meu? Boss-ul de frate-miu s-a paradit, să știi. Ce să faci... piscina, automobilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
morții. Alarmă infernală, sfârșitul lumii. Anatol Dominic Vancea Voinov zvâcnește, amețit, să oprească infernul. Telefonul, chiar lângă pat. Deșteptătorul, chiar lângă pat. Nu, nu asta era. Mânatremură, căutând butoane, siguranțe, clapete. Soneria... țiuitul acela lung al aripilor metalice, văzduhul, clopoțeii balamucului, sunând deșteptarea. Da, e dimineață, geamurile tremură sub zgomotul întețit al zilei noi. Tolea aflase de la amicul și vecinul său Gafton că s-ar reduce personalul în multe întreprinderi. A ridicat, nepăsător, din umeri. A auzit, apoi, că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu foxtrot și șampanie. Semn sigur că veniseră, într-adevăr, zorile, dimineața altei zile. În sufragerie, tăcuți, mama și mezinul priveau somnolenți tacâmurile nestrânse, masa părăsită. Oră tulbure, zorile vineții învăluind barul Levcenco, de la parterul blocului... A murit și veselul balamuc Levcenco... a murit de multe decenii. Fereastra umezită de rouă. În stradă, porniseră tramvaiele. Scrâșnetul surd al mișcării. ATENTIE! URMEAZA PAGINI ALBE din gresala - intre 34-48. TREBUIESC REARANJATE CUM ERAU INITIALA!!!! Cofetărie prăpădită, înt unecoasă. Cofetarie prapadita , intunecoasa. Cofetarie prapadita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mângâind chelia orfanului. Lent lent se ridică glasul, lent și subțire curge lacrima cântecului: Măi bădiță Onule semăna-ți-aș numele în toate grădinile... în toate grădinile... s-ajungă miroasele... la toate frumoasele... lungit lungit până începe, ca de obicei, balamucul. Tolea sare în picioare, urlând, Rock Rock Rock again, rotiri zăpăceală chiote, până o aruncă pe pacientă în bucătărie: gata, să văd musacaua! Gata, să văd musacaua... ăsta nu-i piper, astea-s pastilele verzi pentru somn și astealalte sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
generații, auziți. Une fatalité, auziți, une catastrophe. Titi Măndița se încruntă și își scărpină, plictisit, sprânceana. Se afla deja pe scaunul de lângă șef, sorbi din cafea. Scoase pixul de sub reverul sacoului, se pregăti să facă liste de urgențe, înainte de incepe balamucul zilnic. Da, amantissime, repetă, cu zâmbet batjocoritor, sluga Titi Măndiță, vorba și zâmbetul șefului Gică Teodosiu... Tolea nu mai avea cum ignora, acum, coaliția. „Amantissime“ suna batjocoritor, desigur. Îi semnalau, poate, că nici sceneta cu Vasilica nu o privea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Va face un semn asistentei, polițista Ortansa Teodosiu, soția Șefului Gică, să iasă din cameră. Vrei, poate, o internare? Un certificat, o rețetă... — Fleoșc, certificat! Certificat, auzi! Am venit așa, doar așa. Să salut Primăvara la sediul ei magnific, la Balamuc. Dominic își va pune frumoasele sale mâini pe masă, lângă mâinile durdulii, cu unghiile aranjate la salonul de manichiură, ale doctorului Marga. Pregătirile... fleoșc. Auzi, să vii aici, cu gândul confesiunii! Îți trece cheful, dacă l-ai avut, imediat ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Un impostor, vedeți-vă de treabă! — Al cui ești? Ce cauți la noi? — Al cui ești, răspunde? — Sssst! Lăsați-l să plece! Nu vedeți? E de la Securitate! — Un biet nebun! Uite În ce hal arată! Un biet nebun, scăpat de la balamuc! Un nebun periculos — Feriți-vă, eu v-am spus al cui e! — L-au trimis aici să ne Încerce! Vrea s-audă ce zicem, ce vorbim, ca să ne spună! — Sssssst! Noi n-avem rude dincolo, străine! — Noi avem doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fi întețit vântul, și se apropie nedumerit de șofer. — Asta-i capitala? vru să știe. — Oh, nu! veni răspunsul, amuzat. Până aici ajungem noi. Dacă am avea pretenția să intrăm cu hărăbaia asta pe șoseaua națională, ne-ar băga la balamuc. Și ce trebuie să fac ca să ajung în capitală? — Poți lua alt autobuz, dar îți recomand trenul; e mai rapid. — Ce e trenul? Pe celălalt nu păru să-l mire întrebarea, căci acela nu era, bineînțeles, primul beduin pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să se atingă de tine, idiotu’ și nenorocitu’, da’ ce te faci, că el la fel de ambițios, căpos și lacom, c-ar mai fi vrut-o și pe ea pe lângă celelalte. Așa se face c-au dus-o tot într-un balamuc și-un scandal cu certuri și bătăi, și ochi vineți, și buze sparte, și chiloți rupți; trăgea de ea cu forță, abia acum ar fi putut să spună c-o violează, dar nu i-ar fi cedat nici moartă. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca o pară mălăiață gata să se borșească, și cu copiii ăia trei după ea, răi ca niște draci, pe care degeaba zice că-i educă. De mult i-a scăpat din mână, după cum o țin ei tot într-un balamuc și-o teroare, cerându-i bani și tăvălindu-se pe jos ca posedații ca să le ia ce văd la alți copii, și Roșioara n-ar avea în veci de veci cum să-i mulțumească, și după toate astea nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
spre frate-său: chiar c-a înnebunit. Lui Rafael i se păru pe moment că i se atrage atenția c-a luat-o razna, intrând astfel în rândul lumii, păi, bineînțeles că-i o nebunie generală, atotstăpânitoare, un carnaval de balamuc, iar de-acum, contempla surprins cârdul de femei răsfirate pe mijlocul străzii, și Roșioara, împroșcând dezgustată, ce mare distracție și votu’ ăsta? Atâta lume strânsă grămadă, de parcă s-ar da cine știe ce bunătăți, toată lumea asta cu foamea-n gât, moartă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru asta? De ce nu te-ai mutat în tura de zi dacă ți se pare că lucrul de noapte îți strică familia? Mie-mi spui, Milică-tată, ziua trebuie să te mai miști încolo și-ncoace după copii și-i mai balamuc decât noaptea și nu poți nici să dormi. Nu-ți convine nici așa, nici așa. Vrei și viață liniștită, și nevastă bazată și frumoasă, și lăptoasă, și devreme-acasă, când îți spun că nu te-ai umilit îndeajuns ca să meriți, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mi-e milă de mama mia și de tata mieu... Mila, da, iubirea și deznădejdea. Viața lui începuse acolo și parcă ar fi vrut să se termine acolo, mai mult acum decât altă dată, cu de două ori mai mult balamuc și bătaie de cap și fript de dorul fraierului și idiotului ăluia de Milică. Și lui, și tuturor din școală, le era limpede de-acum că n-avea să se mai întoarcă. Lipsea de trei săptămâni. Vineri dimineață, când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]