1,033 matches
-
pași în morminte de zgură, pământ amestecat cu gură de lup în trailerele infinitului finit, de pe șevaletul pictorului sculptat în inima unui cancelar, regulat la ușa mea, când vecina și-a cumpărat moartea în sicriu de plumb, foc veșnic în balans cu vântul ce încă mai flutură insomnii peste catasrgele bisericilor decapitate de fulgerele de lumină ce îmbracă întunericul în haină de piatră, inima mea, o rădăcină de spin încolăcind sicriul morții cu moartea ce în fiecare seară îmi dă acoperământul
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
mult răsărit de pașiîn morminte de zgură,pământ amestecat cu gură de lupîn trailerele infinitului finit,de pe șevaletul pictorului sculptat în inima unui cancelar,regulat la ușa mea,când vecina și-a cumpărat moarteaîn sicriu de plumb,foc veșnic în balans cu vântulce încă mai flutură insomniipeste catasrgele bisericilor decapitatede fulgerele de luminăce îmbracă întunericulîn haină de piatră,inima mea, o rădăcină de spinîncolăcind sicriul morțiicu moartea ce în fiecare searăîmi dă acoperământul diminețiipână la miezul nopțiicând gongul bate ora șasedin
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
sigur că îi înțeleg cuvântul, Iar ce aud acum mă înfioară. - E dragostea ce ție-ți aparține ! Purtată de un gând foarte curtat. - În emisfera clipelor senine ! Unde nu este urmă de păcat. Gându-mi șoptește melodia noastră, - Într-un balans de pași amețitor ! - Urmând să îți șoptească la fereastră ! Cât te iubesc dar și cât te ador. - Dansează valsul tău pasional ! Unde trădarea este interzisă. - Iar vântul ce adie triumfal ! Va crede clipa noastră că-i proscrisă. - Luceferii acizi de
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
sigur că îi înțeleg cuvântul,Iar ce aud acum mă înfioară.- E dragostea ce ție-ți aparține ! Purtată de un gând foarte curtat.- În emisfera clipelor senine ! Unde nu este urmă de păcat.Gându-mi șoptește melodia noastră,- Într-un balans de pași amețitor !- Urmând să îți șoptească la fereastră ! Cât te iubesc dar și cât te ador.- Dansează valsul tău pasional ! Unde trădarea este interzisă.- Iar vântul ce adie triumfal ! Va crede clipa noastră că-i proscrisă.- Luceferii acizi de
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
postfața Abei Carina Pârlog. Structurată în trei capitole Exercițiul amânării, Peisaj barcelonez, Călătoria, cartea este prezentată drept o călătorie spirituală, lirica trece “într-un spațiu abstract al amintirilor care se intersectează cu cel imaginar, creând simboluri”. Minimaliste, poemele cu un balans perfect între imagine și reflexia meditativă, inspiră o procedură niponă în alcătuire, dar și în conținut, pentru că pornind de la o percepție reală, poeta induce meditativ, uneori aforistic, panseuri existențiale. Imaginea translează experiența lirică, imaginea devine simbol și forță de exprimare
EUDEMONIA- ANA POP SÂRBU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379122_a_380451]
-
totul neașteptat!” „Ne pregătisem pentru altceva. Și când colo...!” „A fost un incredibil «când colo»!” „M-ai umplut de fiori atunci. Eram dusă de val”. „Amândoi eram”. „Nu mai judecam... Eram altundeva”. „Erai mică și îndrăgostită”. (Autodialog II) În acest balans, perfectat, bine articulat, lectorul ar fi în eroare să caute cronologia narațiunii -(să caute un jurnal)-, cadrele sunt rupte din timp, scurtmetrajele vin să justifice și să explice trăirea iubirii, și nu pentru a o cronometra, amintirile sunt trambulina saltului
IMPRESII DE LECTURĂ: APA DE MIRELA-IOANA BORCHIN. CU O PREFAŢĂ DE EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379120_a_380449]
-
succesul de a fi existat într-un anumit moment de timp într-un univers căruia îi suntem indiferenți.” Conștiința poetului George Călin, - acest spațiu în care “truda reîncepe, egală cu sine și cu propria-i disperare”- , este marcată de acest balans primejdios al lumii, de jocul secret al luminii și umbrei. Conceptele existenței , - moarte, tristețe, dragoste, fericire, iubire, tinerețe, dezamăgire, dor, prietenie - , sunt trecute prin toate anotimpurile, prin viscole, ploi, furtuni stelare și de nisip, prin ochiul agil al timpului, „Timpul
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
Ori să-mi revărs lumina în fânețele din văi. De fluturii ar bea, din cupa florilor, nectar, Să se îmbete și să zboare-n văzul tuturor, Aș bea și eu când inima mi-aș pune-o pe cântar În lin balans, să văd ce grele mi-s păcatele Sau cât de mult atârnă, -n taler, dorul călător. De albatroșii ar țipa cu glasul tremurat Și-ar sângera-n amurg cu lacrimile mării, Ca o corabie m-aș avânta în val curat
ALEGERI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379602_a_380931]
-
David Sofianis Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Poem hieratic XXVII de David Sofianis reeditare 3.04.2016 (A.D.) Kl Í max adâncă firavă fâptură de vis o umbră de frunză purtată de îngeri balansul tău de clipe înmărmurește teama de-a pierde veșnicia un pas și nu mai e ce-a fost trecutul plânge ce este viitorul frânturi de nicăieri în brațele secundei clepsidra smulge gândul nisipul din privire să sfarme prin porunci atâta
POEM HIERATIC XXVII-KLÍMAX de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381085_a_382414]
-
gânduri între extatic și tristețe. între nu știu ce și nu știu cum. între prezență și absență. să te destăinui gândurilor tale singurele care te ascultă și nu te întreabă de unde au venit. singurele care te fură de aici. într-un spațiu rotitor în balans. și numai unul dintre gânduri să fie gândul central. să cauți apoi primul gând care te-a purtat a aiurare și să nu ți-l mai amintești decât pe acela cu care te gândeai la un pom și ultimul gând
POEME TIMIDE (3) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381440_a_382769]
-
urmă (2011). „Am pornit de la premisa că viața e ca o punte pe care trecem.ˮ , spune la un moment dat, sugerând că a trăi în¬seamnă a-ți păstra echilibrul între clipele existenței, dar și a-ți găsi propriul balans alături de cei dragi, în societate și în mijlocul naturii, de care este iremediabil îndrăgostită. Volumul este secționat în trei capitole (Pietre de adu¬cere aminte, Viața că o punte, Bucuria întoarcerii în timp. Întâmplări hazlii cu o nepoțica povestite de bunica
CRONICĂ LA CARTEA CLIPE PE PUNTEA VIEȚII DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381480_a_382809]
-
masă șade albă uscându-se în coaja mirosului de vânt căci buzele îmi crapă în crusta disperării de-a mai simți odată aroma de pământ. Să mai visez odată la legănarea adâncă ce-mi tremură în oase acorduri fără cer, balans de vagoneți în galerii pierdute cântând fără măsură ecouri în eter! Mă mai întreb: putea-va uita de mine Vâlva ori mă așteaptă încă în trupu-i de nălucă să-i împlinesc blestemul cusut cu fir de aur pe-acea potecă
SUB CRUCEA VEACURILOR SECI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381559_a_382888]
-
de televiziune, fotografii și benzi desenate, care merită să fie cunoscute și cărora juriul le-a acordat premii speciale. Benone NEAGOE PREMIILE UZPR 2015 Carte de specialitate Marele Premiu - CAROL ROMAN, Filiala București - pentru volumul- reper al jurnalismului românesc „În balansul vremurilor” 1. Rodica Lăzărescu, Filiala București - pentru volumul de convorbiri „La ora confesiunilor” 2 .Victor Știr, Filiala Bistrița - pentru volumul de eseuri „Riscul rostirii și tăcerii” 3. Mihai Suciu, Filiala Tg. Mureș - pentru volumul de interviuri „Obligați timpului lor” Lazăr
GALA PREMIILOR UZPR de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380895_a_382224]
-
o asemenea entitate golită constant de rațiune și afect de-a lungul istoriei sale complexe, atâta timp cât omul însuși i-a rânjit, cum altfel decât arogant și cu perfidie, în față divinității, printr-un lanț infinit de acțiuni negative, născute din balansul lui permanent pe circumferința imprevizibilă a destinului?!... Fascinația crudă a Bărăganului se trăiește întotdeauna până la capăt. Jumătățile de măsură nu au ce căuta în acest ținut. Poate tocmai de aceea el pare atât de provocator și de unic în felul
ULTIMA IARNĂ ÎN BĂRĂGAN… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380925_a_382254]
-
Apoi ´nainte și ´napoi, Se-nvârte singur, și-amândoi. Unii au pasul prea vioi... E treaba lor. “Sunt greu bătrânii de pornit, Dar dup-aceea, greu de-oprit”. Chiar cei ce n-au talent la dans, Nu cad atunci când fac balans, Doamnele nu-i lasă-n suspans, C-ar fi cumplit. Mâna la spate cum s-o ții, La doamna ce puțin o știi? O ții pe spate respectuos, Dar de o lași un pic prea jos, Ajungi unde se cheamă
DANS PARADISIAC de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380990_a_382319]
-
autoconcepută a unui Punct cu densitate strânsă peste imposibil - de un probabil Big Bang cosmic monstruos, halucinant în felul lui, al cărui ecou crispat de unde și lumini s-ar auzi și astăzi cu stetoscoape cosmice, el continuând dus și-ntorsul unui balans incandescent, ca expirația și inspirația haosului neîmblânzit, de la verticala violetului de apropieri până la spectrele roșului aprins de-ndepărtări recesive-n alte zone - și iarăși înapoi, sculptând culori în carnea Universului orbit de-așa orgii nebune de lumină, amplificată mai târziu
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
anumite tristeți ontologice, atitudinea poetică, discursul poetic rămân pe un palier al extazei în conturarea ființei iubite, într-un imaginar ce anulează orice conotație a realului cotidian, mundan, resimțit ca potrivnic. Deci, este în această poezie o necontenită mișcare, un balans între tristețe, care se detașează tot mai mult de real, de lumesc și urcă spre metafizic (tristețe metafizică), și extază. Este, într-un anumit fel, și o poezie a unei mari iubiri, a unei ardențe sfâșietoare, cu o tensiune a
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
înspre mal, depărtări, riviere vărsate-n ogive sparte, case cu hornuri goale, răscoale din vaiete de furtună, nisipul dunei vânturat fără nod de norod, cerc în coroană fără zala legată de altă bucată, fără apropiere sau înțelegere, timpi evaporați din balans de pendul, căutarea căldurii - vas gol, destăinuire cearșafuri singure lipite în deviere, trupuri mototolite covrig, urme clănțănite de frig, apărătoare împletită aliată chimic nimic desfășurat, totul simțit ambalat, nimic nu e de vorbit. Doare tăcerea respirațiilor căutate în alte suflete
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
Ecoul lumii desfăcut, Pe care iarbă a crescut În drumul nostru-aproape mut. Îmi sună-n minte-o mandolina. Pe coarda-ntinsă, coralină, Un greiere, în pași de vals, Se-mpiedică atât de fals... Lăcustele, din dans în dans, Reinventează un balans, Pe care eu mi-l amintesc, Atunci când totul născocesc; Dar este totuși lumea mea Și dincolo de o perdea, Care umbrește umbră ta, E-un Univers cu-o piatră grea, Care-și scufundă timpul nou În vechi iubiri fără ecou; Fereastra
LITERA STACOJIE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374022_a_375351]
-
tăcut,Ecoul lumii desfăcut,Pe care iarbă a crescutîn drumul nostru-aproape mut. Îmi sună-n minte-o mandolină.Pe coarda-ntinsă, coralină,Un greiere, în pași de vals,Se-mpiedică atât de fals...Lăcustele, din dans în dans,Reinventează un balans,Pe care eu mi-l amintesc,Atunci când totul născocesc;Dar este totuși lumea meași dincolo de o perdea,Care umbrește umbră ta,E-un Univers cu-o piatră grea,Care-și scufundă timpul nouîn vechi iubiri fără ecou;Fereastra mea da
LITERA STACOJIE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374022_a_375351]
-
doamnă Ce-a muncit întreaga viață, zi și noapte, la decor, Ce spectacol, ce minune, drama ultimului dans Fără poante, fără aripi, fără rochie de bal... Frunze ce-o să moară mâine sub copitele de cal Azi valsează brumărite, geamăt, patimă, balans. Referință Bibliografică: Ultimul vals -grupaj de poezii cu Ana Podaru / Ana Podaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2181, Anul VI, 20 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ana Podaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
nu apreciez efortul micșorării dintre ani, cutremurați de-mpovărat ecou, când m-am lovit de ziduri grele, de trântiri de uși, când n-am văzut și fața orelor desculțe, urcând surâzător pe drumul crucii. Dezleagă-mă întâi de același vechi, apăsător balans, fii clopot de trezire pentru sens! Doar dragostea-i patentul ce despică legătura de apus. Doar dragostea se-ncumetă pentru hrăniri ale eternității cu-mpliniri de vis. (8 aprilie 2017) Iulia Dragomir Referință Bibliografică: Răspuns / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN
RĂSPUNS de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372492_a_373821]
-
procreeze, să aibă grijă de copii, să muncească și să învețe cot la cot cu bărbatul ... IX. COPLEȘIT, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012. Într-un cer de purpură în râpa înghețată un balans furibund își strecoară acordul în recunoașteri. Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi, tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie, revine mai greu întortochind dilemele Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță încurcat în fire
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
Ochii... algele unui pericol mental alunecă pe serpentine filiforme tăceri în oceanul de păcură. Nu mai rabzi mânios te desprinzi din acea zbatere anacronică. Și tu nu mă suferi. Citește mai mult Într-un cer de purpurăîn râpa înghețată un balans furibundîși strecoară acordul în recunoașteri.Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi,tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie,revine mai greu întortochind dilemele Suferința parcurge căi neștiuteprintr-un procedeu plin de ignoranță încurcat în fire plăpânde sculptat cu
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
tău de a iubi? Mâna mea nu știe-a scrie tot ce sufletu-ar dori Scrii o muzică divină, portativul tău sunt eu Mă înconjuri de lumină sș dansăm așa mereu. Și de-mi mai greșește pasul, în acest divin balans Îmi șoptești plăcut cu glasul care mă conduce-n dans Nu te necăji, iubită. Dansul ăsta-l facem noi Doar plutește fericită, să ne împletim în doi. Și gustând din a mea gură, îmi șoptești încă odată Doar iubește-mă
EVADARE DIN MAGAZINUL DE VISE (2) (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344770_a_346099]